Steguletele aprinse

Cind ma intorceam ieri de acasa, de la muncile sezoniere ale inginerului, am mai vazut in conserva de tren o fata calumea, cu care as fi facut dragoste. Stai, uitasem de fapt, ca ma astepta si pe mine la acasuta din Bucuresti, iubîta mea, ca pe tot omu'. Da...

Sa revin, era una blonduta, avea un pic de "relief" pe obraji, dar era calumea, si cu minutele mai subtiri. Potrivita ca alura si statura. Iar ca virsta, era cam la 30 de ani. Cred ca o lucra si asta prin Bucuresti. Statea initial in apropierea mea, dar pe cealalta coloana de scaune, eu fiind spre culoar, ea tot spre culoar, trebuind sa sucesc capul vreo 110 grade. Ea era impreuna cu alta, iar de la Caracal, a urcat o alta doamna mai plinuta, venind acolo sa-si revendice locul respectiv. Situatie in care, vine tocmai fata asta de care ziceam la mine, ca "buna ziua"... si daca n-as vrea eu sa stau dincolo, ca ele-s impreuna. I-am zis ca m-am obisnuit aici, si ca sa stea aici (linga mine, la geam), mutind eu mai deoparte biletelul ala cu "rezervat". Ea fiind inca in picioare, o intreaba pe amica ei daca nu ar vrea cumva ea sa stea aici... in fine, se aseaza ea, pe care o doream linga mine. Timp de aproape 3 ore, pina spre finalul calatoriei, am avut o senzatie mai deosebita... avind-o pe fata asta asa aproape, dar totusi asa departe. De fapt, locul ala linga mine, cred ca ea il avea rezervat pe bilet.

Asa, iar pe parcursul asta chinuitor de lung altfel, ma mai ridicam sa ma misc un pic... ma mai uitam si in lungul culoarelor, intr-o parte sau alta, iar din partea prin care intrasem in tren, fiind totodata si sectorul din care venise fata asta, mai vad unele mutre lungi, belite la mine. Ma refer in special la un muist de asta cu muta de bou, linga care statea totusi o fata, probabil iubîta lui (am impresia ca le mai vazusem figurile in trenurile astea)... si asta afisind o figura belita la mine la un moment dat, se uita ca la un stricat... ce chestie! Pina catre finalul ala de drum, de care ziceam, spoit un pic de aceste jivine facute proaste gramada, handicapate emotional, ipocrite... si in tot felul degradant uman, dar perfect “capabile” de altfel... sa “previna” treburi nasoale!

Fiind iesita si fata pe culoar, spre amica ei, la un moment dat, o vad mai cu coada ochiului cum se duce in colo... catre boul ala. Nu m-am intors mai mult sa vad ce si cum, fiindca am citit exact situatia (un singur motiv ar fi avut); de fapt, ii facuse ala vreun semn, s-o cheme, s-o “instiinteze”... “ca vezi, ai grija ca e obsedatul ala sexual, si te fotografiaza”. Ceva ziceri strict in termenii astia, in care percep situatia aceste jeguri proaste cu spume, care asista fara nici un drept la drama omului. In conceptia acestor specimene, eu nici n-as avea dreptul sa ma uit dupa fete, fie ele chiar mai “pustioaice” decit asta! “Instiintarea” pornea, de fapt, de la proasta aia, care se chinuia si ea sa bage capul in poza... parca o vad sub forma unei otrave, devenite baba-cloanta... ca vai, ce se "intimpla" acolo?! Nimic nu se "intimpla", fiindca unde se intimpla ceva, acolo lipsiti, ca e vai de capul vostru de prostovani facuti gramada!

 

Sigur ca daca specimene de astea mi-ar mai isca vreo discutie, in cazul in care aceasta ar putea fi rationala, replici pretinente ar fi de genul: Prezinta-te, mai idiotule, inainte sa mi te adresezi! Cu ce drept asistati voi la drama omului?! Auzi, dar voi sinteti impreuna? Faceti sex? Va mingiati, va sarutati? Atunci, cum aveti TUPEUL sa faceti la mine mutrele astea?!

S-au gasit bine sa se procreeze astia. Mai bine sa va faceti niste iconite cu “Tavi Florian”, iar cind va aflati in patul conjugal, luati pauze bruste, inopinate, reflexive, precaute si sa-i bagati nasurile-n cur! Apoi sa cascati gurile... Asta e treaba voastra.

Acum, nu stiu exact ce impresie o fi avut fata mea pe tema asta, n-a zis nimic. Inca a mai venit si a mai stat pe locul respectiv, restul drumului, care era linga mine. Ma gindisem s-o vad mai bine si la coborire, eventual pe la metru. Doar ca am renuntat... nu-i vorba de “ampitii” prostesti, ci mi-am zis ca poate are anumite "stegulete aprinse" si nu-i cazul sa i le alimentez... ca “o urmareste dracu” sa-i faca ceva. As fi putut si sa-i zic la final ceva de genul (eu am iesit primul din scaune): “imi pare rau ca te-am despartit de amica ta, adevarul e ca am vrut sa stau linga tine”. Nu invers “tu sa stai linga mine”, ca sa nu-i fi deschis portite pentru eventuale replici intepate. Nu-i stiu starea de spirit. Evident ca nu i-am zis nimic. Pe vremuri, de prin liceu, sau chiar din scoala generala pina in facultate, se mai uitau si la mine gagicile... acum nu. Se uita doar prostime de asta cu spume... straina de multe aspecte si implicatii ale vietii si pentru care orice explicatii ar fi inutile. Mie nu-mi place sa scriu “sensibilicosenii”, n-o sa mai descriu eu despre mine niste trasaturi ale autistilor... la concret insa, totul rezulta din fapte.

Mai vad si aud despre batrintete. Desi inca sint si ma simt “in good shape”... dar vai si amar la gindul prea aprofundat in directia asta.

Asa... pina acum m-am ocupat de “cariera mea”... iar acum... 

 

Parca mai semnalasem unele anomalii chiar si din registrul muzical, in "judecata standard" (la artisti celebri, precum Sting si Lady Gaga).  Recent am mai auzit la ceva reclama tv, o flescaiala, dar sa zic ca ar fi ceva, cum cinta una de genul: “te iubesc, dar n-o sa-ti spun”! Pe criterii comerciale, intr-adevar, o voce de fata se potriveste mai bine... dar invers si nemuzical, nu se accepta? Asa e specia, in majoritatea ei, ce sa mai zic.