RuMak

Deja au trecut destui ani de la ultimele serii de obiective simplete pe care le-am slefuit. Iar ca urmare a atasamentului meu fata de origini, care de regula nu trebuie uitate, ma gindeam recent la un posibil proiect de teliscop bazat pe o oglinda metalica. M-am si interesat pentru un material din gama inoxurilor, utilizabil ca substrat in vremurile actuale. AI-ul mi-a devenit cel mai bun prieten acum, cit o mai fi gratuit. Am aflat din relatarile altor amatori care au polisat oglinzi metalice, faptul ca asferizarea e de cosmar pe metal, fiind material tenace (nu ca sticla), deci are o altfel de curgere si comportament la polisare. M-am gindit la niste parametri relaxati pentru oglinda principala, incit sa nu necesite parabolizare, sau cel mult una minimala. Cel mai probabil ar fi un diametru util D=150mm F/10... cumva o reconstituire a newtonianului pe care l-am avut functional in observator. Iar secundara sa fie o prisma cu reflexie totala. Acum as avea acasa prisma potrivita... dupa care tinjeam in vremurile inceputurilor mele, citind din cartea imprumutata de la dl Velichi. Ba nici focala de 2m nu iese din calcul... dar ma oftic ca mi s-a stricat tubul ala din placaj, pe care il facusem in 1993.

 

Iar mai recent, in urma cu vreo doua saptamini, am gasit incarcate pe net niste publicatii ATM americane. Unul din multitudinea articolelor era despre o varianta de telescop Cassegrain cu toate suprafetele sferice si un corector tip menisc, sub-diametral, excesiv de gros, plasat chiar inaintea oglinzii secundare. Cred ca s-a fabricat ulterior si o varianta comerciala. Asadar, cu ocazia asta, am reluat proiectarile opticiene in OSLOedu, ale sistemelor reflexive (sau combinate, ma rog). Bine ca are cine sa proiecteze!

Exemplificarea demonstrativa pe care o prezint aici e pentru mai multe designuri cu doua oglinzi, D=160mm, F~4500mm si primara la f/5. Diametrul discului focal util (de plina lumina l-am considerat la fi25mm, raza 12.5mm... cu semiunghiul care rezulta. Pentru inceput insa, afisez sistemul minimal, newtonian cu acea oglinda primara, prezumtiv parabolica, la acelasi semiunghi cu cel al sistemelor complete, cu F4500mm (liniar, va fi o raza mult mai mica a cercului de plina lumina, parca 2.2mm).

 

1. Newton D160, F800mm, parabolica:

 

 

 

2. Dall-Kirkham (multi pitipelnici reprosindu-i coma excesiva):

 

3. Cassegrain clasic:

 

 4. Shafer-Mak (de la care pornisem, cu acel corector in fata oglinzii secundare):

 

 

(desi n-am ajustat manual sistemul, pentru obtinerea unei actomatizari mai fine, performantele sale sint relevante, adica cam slabe)   

 

5. In fine, RuMak, cu oglinda secunadara detasata de menisc. Toate suprafetele sferice. Asta e un mare avantaj constructiv. O sa iasa practic mai bine, inclusiv celor mai experti dintre experti.

 

 

Are coma supracorectata, negativa, dar e nesemnificativa. Razele si grosimea meniscului corector sint critice. Dar partea buna e ca poti testa sistemul montat provizoriu in ansamblu, pe un banc de proba, inaintea finalizarii (si perforarii meniscului), iar astfel sa lucrezi numai pe o suprafata (pe cea concava) si sa ajustezi raza de curbura dupa cum se cere pentru anularea sfericitatii.

 

Sistemele astea sint prin definitie planetare. Ca sa iasa cu adevarat bune, trebuie facute la un F/25, chiar mai lente. Daca-l vrei mai universal, la un F/10, F/15, ar avea nevoie si de alte corectoare de cimp.

Conditii in care cel mai simplu si eficient e D-K sau Ru-Mak-ul asta, care mi se pare destul de atractiv. Ar fi niste discuri groase, care asteapta spre a fi ingropate. Au diametrul in jur de 200mm... ar fi chiar bune pentru meniscurile corectoare. Nu sint decis daca sa incerc demersuri de achizitionare... am oricum planuri pentru niste obiective mari de lunete. Mai e partea proasta cu telescoapele ca trebuie metalizate oglinzile. 

Am mai facut azi un proiect de RuMak, optimizat manual la D200, F`5200mm. Inainte sigur ca analizasem bine factorii de influenta. Trebuie aleasa o solutie de compromis, deoarece coma reziduala se bate cap in cap cu sfericitatea reziduala. Iar obstructia centrala as putea s-o scot procentual la 23.5% cu tot zona tubulara a bariletului, in care s-ar fixa oglinda secundara. Nu-i nici foarte mica, nici excesiva. Iarasi, daca as vrea s-o scot mai mica, cu oglinda primara mai luminoasa, s-ar pune prea multa presiune pe toare acele aberarii reziduale. Consider ca asta-i compromisul optim calitativ.

 

6. RuMak D200, F/26 (solutie definitiva):

 

 

Cercul focal de plina lumina e bun si la diametrul de 50mm, cu conditia totusi sa focalizezi pe zona mediana a cimpului. 
 

Mai am si despre socializare...   

PS: De aproape 3 luni incoace am mai incercat si eu sa socializez cu o fata, care in mod normal e mai incrincenata, nu prea stii daca crede lucruri bune despre tine sau contrariu, dar am observat totusi ca atunci cind zimbeste un pic, seamana cu o Lună. Inca din decemvrie, purtind scurte comunicari pe whats app, ii mai trimiteam cite o imagine la moment, de unde ma aflam, fie din parc, fie peisajul cu anumite culori matinale, care uneori continea satelitul nostru natural... Mai tirziu si imagini extra-pamintene... de pe unde "ajunsesem", pe care parea sa le aprecieze un pic, in reactia verbala de moment. Totusi, o comunicare de genul asta, daca ar decurge natural, ar presupune o reactie cumva in oglinda a interlocutorului. Ceea ce deloc nu s-a intimplat. Nu comnuicare unidirectionala, care denota o problema. Nici nu mi s-a zis sa incetez, ca nu e cazul, pina la eventuale vorbe mai ferme, de genul: "bai, coate goale, nu te mai baga in seama cu mine!". Fiindca m-as fi conformat, doar ca eu is mai tare de cap in registrul asta, nu prea stiu ce sa inteleg. [...] Nu, ci din contra, sustinea ca si ea e adepta claritatii, ca lucrurile nu-s intotdeauna tocmai cum imi par mie (cind ma mai suparam si ma simteam inadecvat, in plus, gindindu-ma ca o avea sau nu pe cineva)... si ca ea socializeaza cit vreau, dar in timpul orarului de lucru, si ca viata privata sa-i ramina privata. Ceea ce m-a blocat, fiind contradictoriu, parca nu vorbeam aceeasi limba. Adica, in majoritatea cazurilor socializarea se initiaza la serviciu, insa pe teme extra profesionale. Nu se stie din start pina la ce nivel o sa ajunga si sigur nu se porneste cu o plafonare de genul. Las-o dracului de munca, exista viata si dincolo de serviciu. N-am zis chiar asa, doar aici ca idee. Ba chiar i-am trimis o captura, fara interpretari ale mele, fiind utila definirea termenilor mai intii de toate.     
 

 

[...] Am si eu unele simtiri si nu-mi cad bine fazele astea, dar ca eu sint ala prostu'. 

Mereu la modul indirect si intortocheat, la "final de zi" am inteles ca eu sint doar specimenul de la serviciu. Trairile tind sa se atenueze in timp, nu-s vreun om al regretelor aici, mai conteaza doar sinceritatea ta, sa crezi in ceea ce faci si sa fii impacat cu tine insuti dupa. Deci merge beton treaba pentru inginer pe aici, pe toate planurile, partea nasoala si ireversibila in contextul socializarilor e aia ca trebuie sa ma pregatesc si eu sa devin babeta. Asta tinde spre insuportabil.     

Eticheta vs. Continut (2)

Mai scriam in decemvrie anul trecut, la sertar, ceva despre zicala ca "nu haina il face pe om". Tinde sa devina o pasiune pentru mine analiza pe baza de argumente a formei negate, cum ca haina l-ar face pe om. Ma amuza.

 

Am gasit o imagine publica, si prefer sa ma prezint aici numai pe mine, intrucit aceasta poate ajunge in mediile academice. Totodata, imaginea e la rezolutia maxim disponibila.

Hey, look there... it's Teiv Octeiviăn!! 

 

 

Teiv Octeiviăn, YOU ARE THE MAN!

Toate imaginile au istoric in spate... mai slab sau mai puternic, depinde.

[Pentru inceput sint necesare niste precizari:

.... de completat, fiindca s-a facut tirziu. Incerc sa concluzionez postarea in noaptea asta... 

Fazele astea sint penibile, insa nu tocmai neglijabile. Altcineva mi-a sugerat sa fac abstractie de ele, de ambele.]

 

Asadar, sa aflam povestea completa, cum ma nimerisem eu acolo, intr-un atelier. Intre cadetii la costum. Nu ei intre noi. Si cu cineva tot de la noi in spatele obiectivului foto cu care documenta vizita. Pur si simplu ma aflam acolo cind au intrat ei, ma spalasem pe miini la bazinul din coltul respectiv, fiind oarecum separat de vizitatori. Nici nu eram chiar umar la umar, cred ca se vede suficient de clar! Pai, cum asa?! E din cauza ca nu-mi zisese nimeni, "ba, dispari din peisaj... arunca-te pe burta, baga-te sub masa"... ceva, orice... ca atunci m-as fi evaporat. Dar pentru asta, ar trebui sa stie unii de altii, ce face fiecare, ce intentii are, ce strictete acorda regulilor de eticheta etc. Si, bineinteles, sa se puna de acord.

 

Eu nu refuz nici sarcinile de munca efectiva, nu-s fatarnic, nu fac lucruri de mintuiala, ca sa para ca le fac. Asa am fost dintotdeauna... inca din copilarie, inca de la memorabila descarcare a transportului de BCA-uri, din primavara lui '91, care ne venise la Ineu... nu ma plingeam de bataturi si julituri, in timp de altii eschivau. Totusi pot afirma cu siguranta ca n-o sa-mi cumpar special costum, sa fiu acolo la costum, cit timp eu am ca sarcini si unele precum cararea unor geamuri la format mare si destul de groase sau finisarea unor discuri metalice.

Deci, sa revenim. Ma spalasem pe miini dupa ce curatasem niste discuri...

- Erau chiar discurile din inox, care imi intrasera in sarcina sa le ajustez. In forma lor bruta fusesera taiate la jet de apa, aveau o conicitate inerent tehnologica, o oarecare abatere de la circularitate (peste limita adoptata de mine ca fiind admisibila), rugozitate mare pe cant, niste proeminente (de regula doua diametral opuse) si lipsa fatetului. Mai erau unele discuri amestecate, sa le spun finalizate din flex, la care eu spuneam scurt "pas". Le-am preluat si le-am facut asa cum am considerat de cuviinta. Aducind-le la o variatie maxima a diametrului in 0.3mm de la un disc la altul si la o abatere de la circularitate in maximum 0.1mm.

 

Slefiurea pe cant o faceam pe un slefuitor cu folie abraziva, in special la inceput in mod diferentiat. Le-am mai scos si din conicitate odata ce le "bagam pe rotund", iar fatetarea o faceam la inceput pe un strung pentru opticeeni, apoi cu unele modificari tehnologice. Mai aveau nativ acea diferenta diametrala de 0.3mm, ba chiar mai mare. Pe cele mai mici nu le-am bagat complet "pe cilindric", ca sa nu le micsorez prea mult. In privinta aprecierii rezultatului, sigur ca e mai discutabil. Dar eu, repet, le-am facut cum am considerat de cuviinta ca trebuie sa le fac, in raport cu scopul dat.

- Mai la inceputul prezentei mele acolo, mi-a mai intrat pe miini refacerea unor desene 2D de executie a unor piese simple spre banale, in comparatie cu ceea ce mai facusem profesional pe unde mai fusesem inainte. Desenul tehnic e o parte elementara si fundamentala a ingineriei mecanice. Chiar am consultat niste STAS-uri pt. inelele de sigurante elastice, identificind niste neconcordante la grosime. Apoi am discutat personal cu beneficiarul, sugerindu-i corectia, sa nu se trezeasca ca n-o sa-i intre siguranta in canalul unei piese ceramice.

Stiti de ce am facut toate astea (si as fi putut face infinit mai multe)? Din ETICA profesionala. Si pentru ca noi sa nu ne facem de ris. De asta.     

Ca o parere personala: nu-i nici o rusine sa nu stii ceva anume si sa recunosti ca nu stii. Nimeni nu le stie pe toate, n-are cum sa fie multilateral specializat. N-ai cum sa le stii daca n-ai pregatire intr-un cutare domeniu ori ceva anume aplici foarte rar. Important e totusi sa si stii ceva anume.

 

Copilaria mea a fost in anii '80, cu serialele americane de la sirbi, cu neajunsurile comunismului. Apoi la inceputul anilor '90, cu Senna, mai tirziu cu Moore, cu atitea si atitea proiecte personale... si ma refer la proiecte care sa includa activitatea de proiectare. Paradoxal, nu? Cu "vremea dialogului" la Protv. Cu un Tudor Popeschiu... in forma sa maxima. Cu antrenamente spre a deveni golfeor profesionist odata cu intrarea in noul mileniu. Si, de ce nu, cu un late Vatafu, Sabrina si altii la facultate... prin umila mea postura de inginer mecanic, inginer plin. Poate si cu un material genetic sigur nu de geniu, dar totusi suficient de consistent. Eh, in aceste conditii, devin slabe spre nule sansele ca cineva sa-mi demonstreze prin argumente faptul ca eu n-as fi rational!

Nu se stie de dianinte ce iti va reusi, importanta e ATITUDINEA! Asta sigur tine de tine. Iar prin atitudinea potrivita, apare posibilitatea ca, dupa un timp, sa se mai stie ca a existat odata un Teiv Octeiviăn! 

 

Deci, cu celebra vesta devin prezentabil! O sa merg la gagici, sa ma ia de barbat, ca sint si eu pe aici, in speranta ca o sa aprecieze mai mult continutul decit eticheta!

Nu poate exista batrinete fara tinerete si moarte fara de viata!! 

 

PS [10.02.2026, 22:25]: Noi proiectam aici la uzina. Am avut o perioada de iarna (si inca am) foarte proasta, spre deosebire de iarna trecuta (24'-25'), cind am studiat atitea design-uri opticiene de obiective foto. Cu chiu cu vai, mi-am facut dumineca formatele (cu indicatorul) si A4, si A3, fiindca nu trinteam vederile asa aiurea. Solidul e facut prin metoda moderna (sau ameliorata) de proiectare. Una foarte eficienta. Mai intii am masurat cit am putut de precis sistemul ala fizic provizoriu, apoi l-am modelat si am desprins distantele. Tot as vrea sa aplic metoda asta, dar pe ansamble mai complexe. Pare ca numai pentru mine o s-o aplic, se proiecteaza foarte calumea si eficient. Poate oi modela si reductorul de la Sabrina, il am prin laptop, sa-l readuc la viata. Dar pina atunci, sa vad unde mi-or putea face celula tripletului, unele cote is mai pretentioase. A doua prindere trebuie facuta pe un dorn, centrat o data si bine.