Inca din urma cu multi ani, de cind activam pe platforma besinilor "democratice" de la FB, am avut mai multe abordari ale subiectului, cu tot felul de considerente care tineau de efectul spectrului secundar si echivalarea acestuia cu imaginile oferite de alte obiective mai mici, ba chiar simplete.
Iar acum i-a venit timpul... fiindca dupa finalizarea opticii tripletului Taylor, n-am intrat in pauze sau in vacante, ci am continuat aproape neincetat sa-mi valorific weekend-urile pe acasa, pina la jumatatea lunii noiembrie (cu o singura exceptie).
Odata cu actuala reluare a temei, ma hotarisem la un diametru util D=160mm, N=15 (F=2400mm)... o potrivire a cifrelor, ba chiar un multiplu de 4x odata cu "acromatizarea simpletului" D40/2400mm, de la care pastrez multe amintiri din perioada respectiva. Doar ca nu reuseam sa tin acromazia in limite admisibile, pe care le-am stabilit a fi o echivalenta cu actualul dublet tip Clark din observator, D100, F1200mm, BK7/H-ZF6 (N-SF4). Numai folosind un flint ceva mai special, tineam relativ aproape (la F2400) randamentul virtualei lunete mari, comparativ al celei pe care o am deja.
- Am analizat multe combinatii de flinturi, pornind de la dispersia partiala relativa (valoare din cataloage), iar ca favorite pornesc: S-NBH8 si F7 (cu plumb) de la CDGM (pentru care as fi fost nevoit sa cresc focala la 2600mm).
- Ba chiar am trecut la designul Fraunhofer (aplanetic, coma nula), fiindca treaba e serioasa; sau Baker daca cumva as ajunge sa folosesc SF2 (ori echivalenti).
Pentru facilitarea comparatiilor, am aplicat niste factori de corectie ai scarii de reprezentare, cit si a marimii defocalizarii radiatiei centrale:
- Acasa aveam acea placa din flint SF1, pe care o procurasem prin dec. 2020, de care ma atasasem; si la care am stabilit sa nu renunt... doar ca fusese debitata aiurea de catre vreun ghiolban in istoricul ei mai indepartat, care o fi zis: "lasa, ca merge si asa (le-o fi trebuit pentru diametre utile de 150mm sau 153..155 de ebos)". Dimensiunile placii la stadiul patrulater erau 172x166.2mm, la care a i-a mai dat in cap doua oara, taind excesiv de mult doua dintre colturile alaturate. Deci maximum diametral obtenibil era putin sub 163mm. Iata si plansa aferenta discului SF1:
- Pentru D160mm, mi-ar fi trebuit diametrul brut 167mm, situatie in care inginerul trebuia sa gaseasca solutii. 1. Sa admit zone plate la periferie? Ar fi fost prea mari! 2. Sa reduc diametrul util, poate la un maximum de 158mm (similar primului meu Dall-Kirkham)? Cu un inel suplimentar intr-o montura dedicata diametrului brut 167mm si discuri egale? sau 3. Venisem cu o spatiere excesiva de 20mm, din proiect, in care mai cistigam cam 1mm in raza pupilara pe R3... astfel devenind fezabil diametrul util D160mm.
In fine, solutiua 4. Mai aveam totusi o placa S-BSL7, mai subtire decit "optimul" adoptat al grosimii la centru, pe care il consider a fi de 18mm pentru un design Clark la parametri dati. Astfel, cu limitarea data de grosime, imi permiteam sa tai inca un disc pentru lentila convergenta, la acelasi diametru, 162.5mm. Focala stabilita la momentul acela era 2600mm, pt. dublet.
Pe placa bruta masurasem grosimea maxima cam 16.7mm (si ma gindeam la un minim de 16 pe piesa finita), pe care evident ca am incercat s-o maximizez din plasarea decupajului discului meu. Placa avea niste gîlme pe ambele parti.
Ii stabilisem cum e cu bazele, mai taiasem doua discuri din geam float, ca discuri unelte la Db=167 (pentru reutilizare cind o fi cazul) si am bagat-o pe raza. Gîlma de pe suprafata exterioara, desi fiind relativ periferica, se incapatina sa ramina vizibila.
Totul a mers bine pina cind mi s-a scurtcircuitat creierul, grabindu-ma la o etapa la care nu era cazul sa te grabesti... deh, asta e riscul si astea-s conditiile... Blocasem lentila prea bine pentru a doua suprafata, sigilasem marginea si cu vaselina. Am curatat cit de cit vaselina, dar nu suficient de bine si aveam impresia ca intrase suficienta apa, moment la care am bagat o dreavă, sa fortez desprinderea, pe o muchie a lentilei cu fatet practic inexistent... si astfel i-am belit marginea. O dubla ciupitura, inclusiv pe suprafata... ceea ce devine iarasi un "game changer".
Se facea timpul sa ma intorc la Bucare... la "proiectarile" pe care le am pe aici. Dar socoteam inca din tren, pe telefonul din dotare, cam ce insemna scaderea focalei cu 100mm, adica la 2500mm. Iar, sub premisa unei estimari care s-a dovedit a fi foarte apropiata, pentru noua valoare R1/2, scaderea asta insemna sa mai iau o zecime de mm suplimentara la margine, de care aveam mare nevoie!
Am revenit in urmatotul weekend (decalat pe ziua de luni), cind te cacai pe tine de frig in camera (ba mai cald cred ca era la hala nr. 1, unde lucram):
Masurind mai precis grosimea la centru, aceasta e 16.65mm, dupa abrazivul #120. Ciupitura de pe suprafata optica o sa iasa pina la sfirsit, cealalta de pe marginea cilindrica e doar estetica, desi m-a ofticat destul de grav. Estimez ca o sa ramina 16.3mm grosimea la centru dupa slefuirea fina, fapt pentru care ma pot considera multumit, totusi.
- Ca o paranteza: Odata cu regindirea proiectului, am mers cu toate pe focala unitara de 2500mm, ca variante finale pentru flinturile mentionate. Diagramele in spectru F-C fiind urmatoarele:
In utilizare fotografica, cu filtru galben, se va curata haloul albarstru, rebel.
Am mai taiat alte doua discuri unelte si am degrosat inclusiv lentila 2, deci i-am dat o forma obiectivului:
Aproape ca as mai fi mers acasa si weekend-ul care urmeaza, de inceput de decemvrie, intrucit se anunta o incalzire a vremii, dar nu mai am geam de 15mm. As mai fi taiat niste discuri unelte... ar fi trebuit sa mi-l comand mai din timp.
Anul viitor o sa trebuiasca sa incep cu realizarea in forma definitiva a unor piedestale de slefuire si polisare, pentru diametre mari (120..250mm), cu placile facute calumea, din dural, plane. Nu merge "pe genunche".
Zilele astea m-am chinuit sa scot de la inteligenta artificiala un pret estimativ al sticlei de referinta, BK7, ma rog, echivalentul CDGM... si pina la urma mi l-a dat ceva in intervalul 18..35 USD/kg. De aici am factorul de multiplicare pentru flinturi. Inca nu solicit oferte de pret, fiindca trebuie sa string ceva bani. Eram tare curios si incercam sa-mi fac o idee cam cit ar putea costa flinturile alea. Iar ca raport intre Schott si CDGM se pare ca ar fi mai ieftina sticla chinezeasca cu 40%..50%.
Ma bazez pe dubletul tip Clark, D156/2500mm, nu stiu cind oi reusi sa-l termin, dar o sa fac tot ce pot.
Lunelele clasice, acromatice si mai mari ar fi si mai spectaculoase, dar le scade eficienta, pastrind o plafonare a raportului focal cam la valoarea 16.
De pe acum: Ramas bun, An Optician 2025!
Imi amintesc sarbatoarea Proteve-ului de 1 dec, cind implineau ei 3 ani, in 1998, si au tinut-o 3 zile cu sarbatoarea, avind ca slogan "Ptotv pe piine!" Pe atunci erau ceva... intre timp insa au devenit un pîrtz. Au mai trecut de atunci inca 27 de ani, 30 in total! E incredibil!
RăspundețiȘtergereZilele astea vedem ce se intimpla la Apele Romane, consecintele incompetentei crase; cum e cu pilele si habarnistii, lipsa de raspundere si actiune. Pentru ca subiectul afecteaza pe mai multa lume si se considera rentabil sa vorbeasca niste ciumpalaci la tv.
RăspundețiȘtergereDar sigur ca ceea se intimpla la Optica Romana se considera ca nu impacteaza la fel masele si n-are acelasi nivel de interes. Felul atit de TICALOS in care jegurile alea securiste (executante) primesc ordinele de la generali si le pun in aplicare, prin inscenari, minciuni si deformari grave ale realitatii, atunci cind ele simt un context favorabil si au ocazia sa-l "valorifice". Sa-l inlature pe omul competent si pasionat, aflat inca in plina putere profesionala... ca sa nu-i mai demaste si sa-i faca de ris. Bineinteles ca pilele si habarnistii n-au decit sa zica boda-proste, pentru statutul primit. Insa cu adevarat grav e modul organizatoric. Intotdeauna mai exista o a 3-a parte, avind teoretic posibilitate de stimulare a corectiilor pentru ticalosiile care se produc, oameni care au deprins totusi niste cunostinte, ajunsi acum la o virsta... doar ca moralitatea nu mai e demult printre calitatile natiei noastre. Nici nu-s sigur ca o fi fost vreodata.
Imi mai revedeam ieri prin folderele de poze niste mecanisme pe care le facusem in solidwork, cu angrenaje melcate, cu niste grade de mobilitate pentru simulari. Intotdeuna aprofundam si faceam calumea ceea ce faceam... doar ca de niste luni bune de zile am intrat implicit in procesul uitari, impotriva caruia trebuie sa ma opun... sa ma remobilizez naibii iarna, in timpul liber.
Tot mai putini sint cei care au avut norocul sa traiasca intr-o perioada in care tara a avut industrie. Vremuri in care iti puteai profesa meseria... muncitor, tehnician, inginer. Era ceva. Nu sa fii vinzator de telefoane smart sau vinzator la mall.
RăspundețiȘtergereIn prezent am cite doua drumuri pe zi, a cite 5 km fiecare. La inceput mergeam cu autobuzul, dar m-am saturat destul de rapid, si astfel am decis sa merg pe jos, ca e mai sanatos asa. Traseul vizualizat pe harta google parea descurajant, cu estimare de 1h si 8 min; dar nu-i problema, eu fac un astfel de drum in 45 min. Pasi repetitivi, care parca tind spre infinit, similar cu "mersul spre capatul lumii". As face o paralela intre aceasta actiune rudimentara cu aceea a realizarii unor piese in serie sau serie mica. Ideea e de serie. Odata ce reusesti sa faci una corespunzatoare, evident, in urma dezvoltarii unei metodologii, te intereseaza ca procedeul sa fie repetabil, la niste parametri calitativi, sa faci constant piese bune, pe cit posibil identice una cu alta in acelasi lot. Asta e notiunea de consistenta, care poate parea banala, dar am impresia ca nu prea multi o inteleg, ori s-o aprecieze.
RăspundețiȘtergereDa... am ajuns sa intreb prin jur, ca "oare ce mai face Luna?" Probabil asa se mai intimpla cind n-ai pe nimeni.
RăspundețiȘtergereRevenind la diagramele spot, in asa-numita supra-acromatizare (sau acromatizare planetara), cum foloseau vechii mesteri opticieni precum A. Clark, ideea e sa mentii pe cit posibil zona superioara (rosie) a spectrului in apropierea discului de difractie, altfel, supra-acromatizarea isi cam pierde menirea. Se vede si in ilustatii, la primul plan in extrafocal, cam la ce ma refer: la acel simbure concentrat policromatic, invelit de un halou pe cit posibil mai monocromatic (din zona albastra). Asta e eficientizarea obiectitului tip acromatic. La apocromate se mai schimba discutiile. Cum si la simplete (non-acromatice) de asemenea se schimba, dar in cealalta directie.
Daca nu intlegi aspectele astea, pe urma te plingi la fotografiile planetare, ca acromatele iti "messed up the colours". Eu am obtinut imagini color planetare cit se poate de rezonabile cu luneta 100/1200. Filtru galben, apoi ceva corectie generala de nuanta (fara manipulari digitale selective).
Sute de imagini astrometrice am tot incarcat de-a lungul anilor la nemernicii aia pe Flickr... pentru ca recent sa aflu ca iar au schimbat politicile, limitind rezolutia disponibila, incercind sa te ademeneasca, apoi sa te forteze sa-ti platesti contul prin abonament lunar. M-am mirat totusi ca la niste link-uri directe pe blog, mai vechi, fisierul inca parea sa fie la rezolutia originala. Sa mai vad si pe FB, prin ce oi mai avea acolo, erau citeva care imi lipseau din perioada 2017..'18, cu acel Dall-Kirkham al meu unicat (D148mm), continind primul set de oglinzi facute in cabina de polisare (hala nr. 3').