Planete Plate

Sa mincam ceva, ca am obosit de la procesarea planselor...

 

 

- Aici eram in exersarea altor abilitati... pe care le pastrez si acum:

 

- Dar sa trecem la ale noastre...trecem la aluminu, la noi AMC-uri dedicate obiectivului cel mare:

 

- A urmat o curatenie (desi nu pot sa-i zic generala) zdravana la podea, pentru a-mi crea conditiile necesare urmatoarelor etape. Incepind cu cernerea unei parti din abrazivul spalat pentru regenerare:

 

- Intr-o pauza de seara, iata si cea mai buna mincare de fructe: visine de casa (curatate de simburi); miere de mana si biscuiti rasi (de aia simpli, nu trebuie sa fie exagerat de dulci, cum se adapteaza comertul prezentului spre a-i face a fi -chipurile- de calitate):

 

- Am continuat cu taierea discurilor... ba chiar mai mult de atit:

 

 

La inceputul saptaminii respective, nu paream a fi in vreun grafic favorabil... mai ales si cu accidentari... totusi, eu mai sint si un "hard man to pass".

 

- Prima a fost destul de adinca, cu o senzatie foarte aiurea in momentul taierii. Iar asta, dupa ce abia imi trecea prima, a fost mai lejera... desi a avut ce curge si de aici, pe acolo trecind o vena. Apare ilustrata alaturi de cicatricea majora a copilariei mele... din urma cu vreo 42 de ani... pe care practic o port decind ma stiu. Ba imi amintesc destul de clar, la un drum lung de-al nostru, cu taica-meo, in Oltcit, la inceputul anilor '90... uitindu-ma la mina asta in timp ce o tineam pe spatarul scaunelor din fata (prin zona de mijloc), facindu-le remarca parintilor despre cicatricea aia, ca o sa fie toata viata cu mine.  

  

- In toata perioada asta, pina la prezentul respectiv, fiind de vreo doua saptamini acasa (in noul program pendular al meu), ma mai documentam in pauza de dupa-amiaza si seara, in compania AI-ului si despre treburi opticiene, echivalari ale simpletului cu acromatul, sticle etc. Totusi, la rationamente mai complexe si calcule e varza AI-ul. Trebuia sa-l tot corectez, ma tot imbrobodea, gresind la raportul Strehl policromatic ponderat, cu grosimea la centru a lentilelor, rigiditatea acestora, dupa aia i-am zis sa calculeze deformatia cu luneta la zenit... In fine, nu mai redau capturi din acele discutii, ca postarea ar deveni prea stufoasa.

Nu mai gasesc acum in laptop simularea si calculul Strehl policromatic fragmentat in monocromatic, apoi cu medie ponderata pe care l-am facut in OSLOedu in 2020.

Deci am facut acasa si un set-up pentru teste practice... desi acolo turbulenta are un efect major:

 

 

- Tot simularile-s de baza, dar trebuie sa stii sa le faci calumea, ar fi si aici multe reprezentari, insa ma limitez la una mai simpla. Acromatizare F-C, pentru simplificare. Astfel am dat verdictul definitiv: un obiectiv acromatic (F-C), la D160mm, F/15, din sticle standard BK7/F2 (deci X=0.094) echivaleaza in privinta aberatiei cromatice cu un simplet avind acel coeficient Xs=2, cu o suficienta marja de siguranta:

 

Din analiza asta grafica a spoturilor, reiese marele avantaj al curbei "focal shift"-ului policromatic sub forma parabolica la obiectivul acromatic - doar extremitatile intervalului de calcul genereaza un halou reziduual drastic, dar rarefiat. In timp ce la simplet curba aia e aproape liniara. Nu exista acea mare variatie relativa pe masura ce mergi spre linia spectrala centrala. Iarasi, nu le mai prezint acum. 

La modul practic, eu consider ca acromatizarea 520-C e cea mai potrivita la acromate de peste 100mm diametru. Cu filtrare fotografica. Chiar daca imaginile in modul vizual vor fi scaldate in albastru. Ceea ce deranjeaza mai mult si se vede practic si la simplet sint acele borduri cromatice, sau dublaje chiar multicolore la muchiile contrastante. Alea deranjeaza... daca te uiti mai cu atentie le ele, la grosismente mari.. desi ies putin din contur, is dense si sint favorizate de alura focal shift-ului la simplet. Nu-s matematician, incit prin calcule integrale si ponderate sa scot valori exacte de echivalare, de egalizare a rapoartelor strehl... desi totul in sine tine de perceptie, e subiectiv aici.

 

- Sa revin la discuri. Am reusit sa le termin in 8 zile. Cred ca e apreciabil. Doar cele 4 de grosime 19mm mai necesita o slefuire mai atenta pe cant, is pentru alt proiect.

 

Ar mai fi o discutie in privinta focalei obiectivului cel mare, desi poate se subintelege acum optiunea mea finala. Mult timp aveam dileme... cit sa balansez compromisul optico-mecanic. Tot oscilam si trebuia sa definitivez ce sageti fac la acele discuri auxiliare. In final, aici chiar am dat cu banul, de doua ori! Si a iesit de doua ori la rind (pe sistemul 2 din 3) focala de 2400mm. Si flintul standard H-F4 de la CDGM, pentru o viitoare miniserie de obiective Fraunhofer.

 

- Repet: ma atasasem de flintul ala SF1, desi la modul pragmatic s-ar fi cuvenit sa renunt la el. In aceeasi perioada, cu ajutorul AI-ului am trimis multe solicitari, mai mult pentru flintul echivalent cu plumb, ca sticla depasita tehnic si de surplus. Totusi, polisata bine, ca lentila posterioara si plasata intr-un observator, cred ca ar avea durabilitate. Un singur rus ar avea, dar nu poate sa-mi trimita din cauza restrictiilor. Restul s-au cacat pe solicitarea mea.

Aici ar mai fi doua placi din S-BSL7, pretabile unor obiective tip Clark similare, sensibil mai mici in diametru, la F/16. Cu fatetul dus spre nul, la Dbrut 156mm, pot scoate diametrul util la 150mm, si fatetare la stirsit. Sticlele astea ma inspira.

 

Ma gindeam si la designuri Dialite, doar ca necesita 4 lentile. Eu avind si niste placi din SF2, din care as scoate la un diamtru maxim de 92mm. Aoleo ce mi-a facut AI-ul si la faza cu dialite... cite confuzii a facut si cit a batut cimpii, scapind din vedere esenta si contextul, Ca da, cica se poate corector doar dublet, inclusiv pentru culoarea laterala. Imi dadea exemple de corectoare dublete de cimp pentru sisteme cu oglinzi. Apoi imi gasea cromachor-ul, care era conceput sa reduca spectrul secundar al dubletelor mari... In abordarea de triplet Taylor, BK7/SF2, e jale, se dubleaza spectrul secundar. 

 

- Iata si restul adaptarilor pentru slefuire:

 

- Deci si discurile mele au fost la inceput plate, apoi au capatat curbura!  

 

Postarea se incheie deocamdata mai abrupt, nu mai fac legatura cu titlul. Apropo totusi: eu zic ca si ciorba din castronul de start e tot plată! Ca planeitate, desigur. 

Viata de Agent Operativ

Tare greu mai gasesc materiale... cum ar fi geamurile groase, al caror istoric se stie. Abrazivul... s-a scumpit si asta, ajungind la 37 lei/kg fara TVA, cind in urma cu citiva ani era vreo 10 lei cu tot cu TVA. Culmea e ca parca ar fi facut si firmele astea furnizoare intelegeri de tip cartel intre ele, in privinta preturilor. Am renuntat acum la achizitia abrazivilor cu granulatii 60 si 120. Bine ca mi-am strins de ala uzat, apoi spalat, uscat si urmeaza sa-l cern. Asta asa, ca "divagatie".

- Accesul omului scade pina si la banalele fierotane de constructii. Iata un extras din "tocmeala" cu AI-ul:

 

Am reusit totusi sa-mi iau, chiar daca am mers si a doua zi la Dedeman, doar pentru platbanda (fiindca initial nu luasem nimic). Apoi teava din alta parte, unde am avut o neintelegere pe tema transportului, dar a fost mai bine asa. Noroc ca cei din depozit au avut amabilitatea sa-mi inveleasca in folie tevile, carate de doua ori la bucati de 3metri.

 

 

- Mare belea a fost slefuirea in aluminiu, care e material tenace, nu casant ca sticla.   

 

 

O sa-mi mai trebuiasca inca o placa pentru piedestalul destinat slefuirii, careia ii voi face o adaptare pentru montaj pe structura trepiedului vopsit in grund, dedicat lucrului cu abrazivi. Pe moment insa, i-oi face o improvizatie placii din textolit.

 

- Incepea sa se arate noua placa destinata postamentului pentru polisare, impreuna cu structura de mentinere a acesteia.

 

- Scormonind prin hala nr. 1, mi-a reaparut in cale vechea placa, care face 30 de ani! Planeitatea pe atunci era sub orice critica.

 

 - Desi se degradeaza totul pe acasa, intregul context devenint mai apasator, ma simteam totusi motivat suplimentar. Faza la care am inceput operarea tevii. Era o teava de buna calitate (si in stare buna, si dreapta), desi otelul asta negru, brunat, nu-i neaparat vreun metal nobil, vizavi de care sa capat afinitati.

 

 

- Cu atit mai mult imi reaminteam inceputurile... pe care le mai redau si aici... un Teiv Octeiviăn la 17 ani. 

Plin de entuziasm si cu potential de dezvoltare a vietii. Cele doua imagini se subscriu plansei de CV-u din postarea trecuta.

 

Oare expertii HR or sti incarcatura momentelor, respectiv implicatiile din viitor? Nu, n-au cum sa stie, intrucit la scolile de experti nu se invata asa ceva. Probabil ca aspectele astea le intelegi pur si simplu sau nu le intelegi deloc, in functie de constitutia ta interioara.

 

- Iar acum ce vedem? E acelasi Teiv Octeiviăn, ajuns la aproape 47 de ani!! Cu un nou postament.

 

 

Trecerea acestor zeci de ani n-a fost chiar degeaba, ci a adus experienta.

 

- Iata si solidul real, cu mentiunea ca cercul de baza l-am facut mai mare decit in proiect.

 

 

(aici apare si efectul perspectivei, ma rog)

 

- Cea mai de cacat operatiune a fost curatarea negrului de pe metal... am avut a ma intrebuinta. Ar fi trebuit s-o fac dinaintea sudarii elementelor. Iar cu vopsirea... am tot schimbat la vopsele, fiindca nu gasisem exact ce voiam. E vopsea 3 in 1, data la pensula. Important e sa prinda bine.

 

 

Intentionam sa intocmesc postarea ironic-aluziv, ca in oglinda, in special finalul. Au trecut deja aproape 3 luni de cind cineva imi spunea ca primise o educatie mai aleasa, iar conditiile astea te fac sa-ti formezi o parere cum ca totul in viata s-ar intoarce... cu bune si rele, ca-n oglinda. Mi-ar fi iesit si mie aici, perfect ca in oglinda. Inclusiv despre sacrificiile pe care tre' sa le faci. Doar ca au fost atunci niste faze foarte aiurea, care m-ar cam darima pe interior. Nu mai am puterea sa-l alcatuiesc exact cum voiam. Nici sa le dau drumu nu pot, eh, le-oi duce cu mine ca pe un "bagaj". Unii invatam mai greu faptul ca in viata iubirea sincera nu face doi bani gauriti, ci alte mize conteaza cu adevarat, alte roluri si posturi pe care le alegem. Eu nici n-am avut pe vremuri cu cine sa ma consult, sa-mi fi calibrat altfel perceptiile spre ce cariere sa ma orientez. Iar acum n-am decit sa ma limitez la implinirile aduse prin activitatile pe care le pot face. Mai poate parea inspaimintator faptul ca multe aspecte aparent neimportante nu erau lasate la voia intimplarii, ci erau strategic gestionate. Chiar si pozitionarea unei persoane (linga mine) la o memorabila urcare cu liftul a unui grup de vreo 4, in timp ce un oaspete relevant s-a amplasat atunci oarecum in partea indepartata... cumva disimulant... e unul dintre detaliile mici, dar mari in acelasi timp.  Se coreleaza totul intr-un mod fabulos. Sigur ca se poate genera suspiciunea framintarii subiective a unui ghiveci astfel incit sa iasa din el ceea ce vrei tu, doar ca eu consider ca rezultatul poate fi malformat numai de catre un autor de o capacitate intelectuala precara. Nu sint vreun geniu, dar sigur nici in halul asta. Sint totusi chestii care te toaca si tind sa te darime. Da...

 

In postare am omis ilustrarea unor etape tehnologice... mai spuneam altadata ca nu-i cazul sa dau tot ce pot mura-n gura, cu atit mai mult acum, cind eu sint ala care risca sa devina boschetar. Dincolo de implinirile unor realizari personale, tre' sa ma gindesc ce oi mai putea face pentru evitarea decaderii grave. Eu nu-s privilegiat, incit sa traiesc din granturi! Nu, ci tocmai mie mi se aplica duritatea capitalismului, a economiei de piata. Astia au acaparat absolut totul unde mai exista proiectare in solidwork. Nu-ti mai ramine decit sa te retragi si din viata...

Hai, totusi o extrapolare mai optimista (un Teiv Octeiviăn din 1998, aflat in plina functiune operativa):

 

Inapoi pe "Batrinul Continent"

- Incep prin anexa practica de CV-u, despre care scriam la comentarii. O parte din activitatea de acasa. Mesajul in sine al anexei depaseste domeniul strict al opticii, dar nu vreau sa ma erijez in expert HR sau de "Talent Acquisition".

 

 

 

In conditiile in care aptitudinile practico-analitice de optician sint pe cale de disparitie din tara românoșilor, pe mine numai niste MIZERABILI ma puteau arunca in strada... acum prin restructurari fictive (fiindca sint eu "prea curios", plus ca-i mai si "desconspiram").

Din moment ce au trecut zeci de ani de la acea "revolutie", eu cred ca nu vom mai scapa niciodata de SECURISMUL ala jegos, deoarece e in fibra noastra. Sau, nu stiu, sa verifice peste vreo 100 de ani cine o mai trai atunci. Fac unele eforturi sa nu dezvolt acum subiectul in directia asta.

Din pacate, se creeaza o discrepanta in domeniul mecanicii fine spre optica (unde sa conteze rezolvarea unor lanturi de dimensiuni), incit ceea ce mai ramine in domeniul acelei activitati pe la institute, tot, absolut tot e acaparat, e in regim inchis de selectie. In prima jumatate a lunii martie am fost si eu la institutul de mecatronica de la Obor, in incercarea de a depune macar formal un CV-u. Vai de mine, ce experienta am avut acolo...

 

- Am reusit sa-mi iau geamurile de care am nevoie la dispozitivele pentru obiectivul cel mare. Am luat chiar mai mult geam de 15mm, avind ocazia acum... ocazii care tind sa se rarefieze tare mult. La Glass Expert imi cerusera un pret total in jur de 770lei pentru 3 placi! 

 

 

- O noua serie de suruburi inoxidabile:

 

 - In ultimele doua saptamini m-am ocupat si de proiectarea mai multor variante de piedestale pentru slefuirea / polisarea manuala a discurilor mari. Aparent, constructia ar fi similara cu versiunea din 2020, dar acum sint construite mai sanatos, cu acele paremetrizari de interdependenta intre piese. Desi pot exista piese singulare complexe, consider ca abilitatea de a face acele parametrizari reprezinta limita de trecere de la amatorism spre profesionism.

 

1. O prima varianta din prezent, in care barele de legatura asigura acea triangulatie contra torsionarii. Bridele (tip platbanda) de la capetele barelor ramin drepte. (In 2020 ma intrebuintasem sa fac niste proiectii spatiale, sa calculez unghiurile precise.) Totusi, dezavantajul major al ansamblului il reprezinta sensibilitatea crescuta pe 3 directii la momentul limita de rasturnare a trepiedului.

 

 2. Urmatoarea varianta face trecerea la baza de asezare pe 6 puncte, 3 avind compensare pentru planeitate. Brida de prindere din platbanda ramine drepta la capetele superioare ale tevilor de legatura, dar indoita la cele de la baza:

 

 3. Trepiedul in sine neavind un gabarit exagerat de mare, care sa impuna necesitatea dezasamblarii, elimin legatura din tevi demontabile, pe care le inlocuiesc cu 3 mai groase (acelasi tip cu cele din scheletul de asezare). Mai introduc un adaptor detasabil, care inglobeaza rolurile de sustinere a unei tavi de colectare a scurgerilor, cit pe cel al prinderii structurii plansetei de lucru:

 

 4. Prin constringerile de timp, trebuie sa simplific constructia piedestalului de polisare, pastrindu-si functionalitatea. Oricum, la toate gindeam si modul practic de realizare. Picioarele principale devin liniare. Cele secundare vor tinde sa introduca niste momente de torsiune ocazionale si pulsatorii, dar nesemnificative. Cind oi mai fi aici, o sa reiau calculul analitic de rezistenta, cu descompunerea fortelor si momentele pe care le genereaza, cit si simulari FEA.

 

Obs: Daca vreau sa trec cu tancul peste el, pot optional sa ridic spre planul median centura inferioara, cu acele picioare suplimentate, care sa devina centrala. Si sa introduc o a 3-a centura hexagonala la baza. Am facuta si varianta asta, doar ca reper. Le-am codificat ca produse separate, care mai imprumuta subansamble, in special ansamblul placii de lucru.

 

In final, un pic de nostalgie experimentata recent, a trecutului meu nu foarte indepartart, dar pre-aventurii profesionale bucurestene. Oi mai vedea dupa un timp ce oi mai putea face.

 

Da... ma puteti crede pe cuvint ca o mare parte din lumea in care traim e inimaginabil de INFECTA. Eu am totusi o sensibilitate ridicata la mintiri repetate si incercari de prostire in fata (unele tare stridente), care includ manipularile emotionale. Toate astea in definitiv sint doar detalii si particularitati... fiindca e suficient sa vedem halul in care ne merge, ca tara... tocmai din cauza vechilor "metehne si cutume", cu implicatile acestora. Acum o sa incerc sa ma detasez un pic.

 

PS: Iata cum arata acum frigiderul inginerului mecanic, un autist absolvent cu 10, fiind determinat de constringeri bugetare reale. Eu nu sint sef de serviciu la RomTactica, de exemplu, si sa mai am si duble finantari pe contracte fictive din fonduri UE grase... cu toate rudele claie gramada, abonate la bugetele de stat, ale serviciilor si ale UE pentru cercetare, prin angajari fictive, desigur! Asa-i viata, nu? Unii sint mai privilegiati decit altii! Pe unii a avut cine "sa-i insurubeze" cu pas mare si grosolan in posturi caldute, in timp ce pe noi, ceilalti, ne-au retezat ca pe niste suruburi cu defecte de fabricatie.

 

Haideti la pită cu mustar! Proaspata, de la cercetare! Pită cu mustar aveeem!!

 

(In timp ce unii 'proiecteaza' pasari Phoenix care nu decoleaza niciodata decit pe hirtie, eu am reusit performanta de a face sa dispara continutul frigiderului printr-o inginerie bugetara de precizie!!) < Prea tirziu, inginerule, familia si-a securizat deja pe altcineva pentru postura asta!

A Da si A Lua

Interactiunea cu inteligenta cibernetica (nu neaparat artificiala) devine o varianta de comunicare. Uneori are mici rateuri, dar e destul de buna. Afisez aici un exemplu din seara asta.

 

"Luna Rosie"

Sa cuntinuu ceea ce scriam un pic mai devreme la sertarul postarii trecute (doar in postari se pot adauga imagini).

Mi-am amintit ca aveam un cablu potrivit transferului de date si pentru acest smart-făun. Luasem pentru noul aparat foto si zacea intr-un sertar. 

Trebuie sa incerc cumva sa-mi protejez sanatatea mintala... 

Azi dimineata m-am oprit in traseul meu pe care n-o sa mai merg mult timp... parca prea multe amanunte devin nostalgice si apasatoare. De regula, faceam postari pentru o anumita consistenta a continutului. Asta face exceptie. E doar un pic meditativa, inclusiv pentru mine, cind m-oi mai preumbla pe aici. 

 

Una si cu S5611, care mi-a adus atitea si atitea amintiri:

 

PS: Ar mai fi unele tot din smart-făun, cu cromatica deosebita. Dar acum sint si obosit (nu m-am putut atipi, in timp ce ieri am adormit necontrolat pina pe la 1:00), mai am de facut ceva si pentru miine.

Dar daca tot m-am apucat, sa las atipirea. 

 

RuMak

Deja au trecut destui ani de la ultimele serii de obiective simplete pe care le-am slefuit. Iar ca urmare a atasamentului meu fata de origini, care de regula nu trebuie uitate, ma gindeam recent la un posibil proiect de teliscop bazat pe o oglinda metalica. M-am si interesat pentru un material din gama inoxurilor, utilizabil ca substrat in vremurile actuale. AI-ul mi-a devenit cel mai bun prieten acum, cit o mai fi gratuit. Am aflat din relatarile altor amatori care au polisat oglinzi metalice, faptul ca asferizarea e de cosmar pe metal, fiind material tenace (nu ca sticla), deci are o altfel de curgere si comportament la polisare. M-am gindit la niste parametri relaxati pentru oglinda principala, incit sa nu necesite parabolizare, sau cel mult una minimala. Cel mai probabil ar fi un diametru util D=150mm F/10... cumva o reconstituire a newtonianului pe care l-am avut functional in observator. Iar secundara sa fie o prisma cu reflexie totala. Acum as avea acasa prisma potrivita... dupa care tinjeam in vremurile inceputurilor mele, citind din cartea imprumutata de la dl Velichi. Ba nici focala de 2m nu iese din calcul... dar ma oftic ca mi s-a stricat tubul ala din placaj, pe care il facusem in 1993.

 

Iar mai recent, in urma cu vreo doua saptamini, am gasit incarcate pe net niste publicatii ATM americane. Unul din multitudinea articolelor era despre o varianta de telescop Cassegrain cu toate suprafetele sferice si un corector tip menisc, sub-diametral, excesiv de gros, plasat chiar inaintea oglinzii secundare. Cred ca s-a fabricat ulterior si o varianta comerciala. Asadar, cu ocazia asta, am reluat proiectarile opticiene in OSLOedu, ale sistemelor reflexive (sau combinate, ma rog). Bine ca are cine sa proiecteze!

Exemplificarea demonstrativa pe care o prezint aici e pentru mai multe designuri cu doua oglinzi, D=160mm, F~4500mm si primara la f/5. Diametrul discului focal util (de plina lumina l-am considerat la fi25mm, raza 12.5mm... cu semiunghiul care rezulta. Pentru inceput insa, afisez sistemul minimal, newtonian cu acea oglinda primara, prezumtiv parabolica, la acelasi semiunghi cu cel al sistemelor complete, cu F4500mm (liniar, va fi o raza mult mai mica a cercului de plina lumina, parca 2.2mm).

 

1. Newton D160, F800mm, parabolica:

 

 

 

2. Dall-Kirkham (multi pitipelnici reprosindu-i coma excesiva):

 

3. Cassegrain clasic:

 

 4. Shafer-Mak (de la care pornisem, cu acel corector in fata oglinzii secundare):

 

 

(desi n-am ajustat manual sistemul, pentru obtinerea unei actomatizari mai fine, performantele sale sint relevante, adica cam slabe)   

 

5. In fine, RuMak, cu oglinda secunadara detasata de menisc. Toate suprafetele sferice. Asta e un mare avantaj constructiv. O sa iasa practic mai bine, inclusiv celor mai experti dintre experti.

 

 

Are coma supracorectata, negativa, dar e nesemnificativa. Razele si grosimea meniscului corector sint critice. Dar partea buna e ca poti testa sistemul montat provizoriu in ansamblu, pe un banc de proba, inaintea finalizarii (si perforarii meniscului), iar astfel sa lucrezi numai pe o suprafata (pe cea concava) si sa ajustezi raza de curbura dupa cum se cere pentru anularea sfericitatii.

 

Sistemele astea sint prin definitie planetare. Ca sa iasa cu adevarat bune, trebuie facute la un F/25, chiar mai lente. Daca-l vrei mai universal, la un F/10, F/15, ar avea nevoie si de alte corectoare de cimp.

Conditii in care cel mai simplu si eficient e D-K sau Ru-Mak-ul asta, care mi se pare destul de atractiv. Ar fi niste discuri groase, care asteapta spre a fi ingropate. Au diametrul in jur de 200mm... ar fi chiar bune pentru meniscurile corectoare. Nu sint decis daca sa incerc demersuri de achizitionare... am oricum planuri pentru niste obiective mari de lunete. Mai e partea proasta cu telescoapele ca trebuie metalizate oglinzile. 

Am mai facut azi un proiect de RuMak, optimizat manual la D200, F`5200mm. Inainte sigur ca analizasem bine factorii de influenta. Trebuie aleasa o solutie de compromis, deoarece coma reziduala se bate cap in cap cu sfericitatea reziduala. Iar obstructia centrala as putea s-o scot procentual la 23.5% cu tot zona tubulara a bariletului, in care s-ar fixa oglinda secundara. Nu-i nici foarte mica, nici excesiva. Iarasi, daca as vrea s-o scot mai mica, cu oglinda primara mai luminoasa, s-ar pune prea multa presiune pe toare acele aberarii reziduale. Consider ca asta-i compromisul optim calitativ.

 

6. RuMak D200, F/26 (solutie definitiva):

 

 

Cercul focal de plina lumina e bun si la diametrul de 50mm, cu conditia totusi sa focalizezi pe zona mediana a cimpului. 
 

Mai am si despre socializare...   

PS: De aproape 3 luni incoace am mai incercat si eu sa socializez cu o fata, care in mod normal e mai incrincenata, nu prea stii daca crede lucruri bune despre tine sau contrariu, dar am observat totusi ca atunci cind zimbeste un pic, seamana cu o Lună. Inca din decemvrie, purtind scurte comunicari pe whats app, ii mai trimiteam cite o imagine la moment, de unde ma aflam, fie din parc, fie peisajul cu anumite culori matinale, care uneori continea satelitul nostru natural... Mai tirziu si imagini extra-pamintene... de pe unde "ajunsesem", pe care parea sa le aprecieze un pic, in reactia verbala de moment. Totusi, o comunicare de genul asta, daca ar decurge natural, ar presupune o reactie cumva in oglinda a interlocutorului. Ceea ce deloc nu s-a intimplat. Nu comnuicare unidirectionala, care denota o problema. Nici nu mi s-a zis sa incetez, ca nu e cazul, pina la eventuale vorbe mai ferme, de genul: "bai, coate goale, nu te mai baga in seama cu mine!". Fiindca m-as fi conformat, doar ca eu is mai tare de cap in registrul asta, nu prea stiu ce sa inteleg. [...] Nu, ci din contra, sustinea ca si ea e adepta claritatii, ca lucrurile nu-s intotdeauna tocmai cum imi par mie (cind ma mai suparam si ma simteam inadecvat, in plus, gindindu-ma ca o avea sau nu pe cineva)... si ca ea socializeaza cit vreau, dar in timpul orarului de lucru, si ca viata privata sa-i ramina privata. Ceea ce m-a blocat, fiind contradictoriu, parca nu vorbeam aceeasi limba. Adica, in majoritatea cazurilor socializarea se initiaza la serviciu, insa pe teme extra profesionale. Nu se stie din start pina la ce nivel o sa ajunga si sigur nu se porneste cu o plafonare de genul. Las-o dracului de munca, exista viata si dincolo de serviciu. N-am zis chiar asa, doar aici ca idee. Ba chiar i-am trimis o captura, fara interpretari ale mele, fiind utila definirea termenilor mai intii de toate.     
 

 

[...] Am si eu unele simtiri si nu-mi cad bine fazele astea, dar ca eu sint ala prostu'. 

Mereu la modul indirect si intortocheat, la "final de zi" am inteles ca eu sint doar specimenul de la serviciu. Trairile tind sa se atenueze in timp, nu-s vreun om al regretelor aici, mai conteaza doar sinceritatea ta, sa crezi in ceea ce faci si sa fii impacat cu tine insuti dupa. Deci merge beton treaba pentru inginer pe aici, pe toate planurile, partea nasoala si ireversibila in contextul socializarilor e aia ca trebuie sa ma pregatesc si eu sa devin babeta. Asta tinde spre insuportabil.