Sa mincam ceva, ca am obosit de la procesarea planselor...
- Aici eram in exersarea altor abilitati... pe care le pastrez si acum:
- Dar sa trecem la ale noastre...trecem la aluminu, la noi AMC-uri dedicate obiectivului cel mare:
- A urmat o curatenie (desi nu pot sa-i zic generala) zdravana la podea, pentru a-mi crea conditiile necesare urmatoarelor etape. Incepind cu cernerea unei parti din abrazivul spalat pentru regenerare:
- Intr-o pauza de seara, iata si cea mai buna mincare de fructe: visine de casa (curatate de simburi); miere de mana si biscuiti rasi (de aia simpli, nu trebuie sa fie exagerat de dulci, cum se adapteaza comertul prezentului spre a-i face a fi -chipurile- de calitate):
- Am continuat cu taierea discurilor... ba chiar mai mult de atit:
La inceputul saptaminii respective, nu paream a fi in vreun grafic favorabil... mai ales si cu accidentari... totusi, eu mai sint si un "hard man to pass".
- Prima a fost destul de adinca, cu o senzatie foarte aiurea in momentul taierii. Iar asta, dupa ce abia imi trecea prima, a fost mai lejera... desi a avut ce curge si de aici, pe acolo trecind o vena. Apare ilustrata alaturi de cicatricea majora a copilariei mele... din urma cu vreo 42 de ani... pe care practic o port decind ma stiu. Ba imi amintesc destul de clar, la un drum lung de-al nostru, cu taica-meo, in Oltcit, la inceputul anilor '90... uitindu-ma la mina asta in timp ce o tineam pe spatarul scaunelor din fata (prin zona de mijloc), facindu-le remarca parintilor despre cicatricea aia, ca o sa fie toata viata cu mine.
- In toata perioada asta, pina la prezentul respectiv, fiind de vreo doua saptamini acasa (in noul program pendular al meu), ma mai documentam in pauza de dupa-amiaza si seara, in compania AI-ului si despre treburi opticiene, echivalari ale simpletului cu acromatul, sticle etc. Totusi, la rationamente mai complexe si calcule e varza AI-ul. Trebuia sa-l tot corectez, ma tot imbrobodea, gresind la raportul Strehl policromatic ponderat, cu grosimea la centru a lentilelor, rigiditatea acestora, dupa aia i-am zis sa calculeze deformatia cu luneta la zenit... In fine, nu mai redau capturi din acele discutii, ca postarea ar deveni prea stufoasa.
Nu mai gasesc acum in laptop simularea si calculul Strehl policromatic fragmentat in monocromatic, apoi cu medie ponderata pe care l-am facut in OSLOedu in 2020.
Deci am facut acasa si un set-up pentru teste practice... desi acolo turbulenta are un efect major:
- Tot simularile-s de baza, dar trebuie sa stii sa le faci calumea, ar fi si aici multe reprezentari, insa ma limitez la una mai simpla. Acromatizare F-C, pentru simplificare. Astfel am dat verdictul definitiv: un obiectiv acromatic (F-C), la D160mm, F/15, din sticle standard BK7/F2 (deci X=0.094) echivaleaza in privinta aberatiei cromatice cu un simplet avind acel coeficient Xs=2, cu o suficienta marja de siguranta:
La modul practic, eu consider ca acromatizarea 520-C e cea mai potrivita la acromate de peste 100mm diametru. Cu filtrare fotografica. Chiar daca imaginile in modul vizual vor fi scaldate in albastru. Ceea ce deranjeaza mai mult si se vede practic si la simplet sint acele borduri cromatice, sau dublaje chiar multicolore la muchiile contrastante. Alea deranjeaza... daca te uiti mai cu atentie le ele, la grosismente mari.. desi ies putin din contur, is dense si sint favorizate de alura focal shift-ului la simplet. Nu-s matematician, incit prin calcule integrale si ponderate sa scot valori exacte de echivalare, de egalizare a rapoartelor strehl... desi totul in sine tine de perceptie, e subiectiv aici.
- Sa revin la discuri. Am reusit sa le termin in 8 zile. Cred ca e apreciabil. Doar cele 4 de grosime 19mm mai necesita o slefuire mai atenta pe cant, is pentru alt proiect.
Ar mai fi o discutie in privinta focalei obiectivului cel mare, desi poate se subintelege acum optiunea mea finala. Mult timp aveam dileme... cit sa balansez compromisul optico-mecanic. Tot oscilam si trebuia sa definitivez ce sageti fac la acele discuri auxiliare. In final, aici chiar am dat cu banul, de doua ori! Si a iesit de doua ori la rind (pe sistemul 2 din 3) focala de 2400mm. Si flintul standard H-F4 de la CDGM, pentru o viitoare miniserie de obiective Fraunhofer.
- Repet: ma atasasem de flintul ala SF1, desi la modul pragmatic s-ar fi cuvenit sa renunt la el. In aceeasi perioada, cu ajutorul AI-ului am trimis multe solicitari, mai mult pentru flintul echivalent cu plumb, ca sticla depasita tehnic si de surplus. Totusi, polisata bine, ca lentila posterioara si plasata intr-un observator, cred ca ar avea durabilitate. Un singur rus ar avea, dar nu poate sa-mi trimita din cauza restrictiilor. Restul s-au cacat pe solicitarea mea.
Aici ar mai fi doua placi din S-BSL7, pretabile unor obiective tip Clark similare, sensibil mai mici in diametru, la F/16. Cu fatetul dus spre nul, la Dbrut 156mm, pot scoate diametrul util la 150mm, si fatetare la stirsit. Sticlele astea ma inspira.
Ma gindeam si la designuri Dialite, doar ca necesita 4 lentile. Eu avind si niste placi din SF2, din care as scoate la un diamtru maxim de 92mm. Aoleo ce mi-a facut AI-ul si la faza cu dialite... cite confuzii a facut si cit a batut cimpii, scapind din vedere esenta si contextul, Ca da, cica se poate corector doar dublet, inclusiv pentru culoarea laterala. Imi dadea exemple de corectoare dublete de cimp pentru sisteme cu oglinzi. Apoi imi gasea cromachor-ul, care era conceput sa reduca spectrul secundar al dubletelor mari... In abordarea de triplet Taylor, BK7/SF2, e jale, se dubleaza spectrul secundar.
- Iata si restul adaptarilor pentru slefuire:
Postarea se incheie deocamdata mai abrupt, nu mai fac legatura cu titlul. Apropo totusi: eu zic ca si ciorba din castronul de start e tot plată! Ca planeitate, desigur.
.jpg)
Din criteriul formulat al echivalentei cromatice, pentru a reproduce efectele cromatismului reziduual prezent la ocularul celei mai mari lunete astronomice din lume (Yerkes, D1016mm, F19.3m), am putea folosi o luneta simplet cu focala de 2 metri si deschiderea pupilei de intrare setata la 70.7mm. AI-ul mi-o da la 58mm.
RăspundețiȘtergereAm mai revizuit la rindul meu analiza grafica estimativa (avind fisierele OSLOedu) aduse cu mine si aici. Am fortat un pic si radiatia medie pentru simplet la 0.54 microni. Coeficientul acela Xs ar fi chiar spre 2.3, dar mai bine o iau ca marja de siguranta. O sa fie bune dublete acromate clasice la D160 F/14 (focala 2400mm). Mai intii o sa duc la final prototipul asta cu SF1. In vremurile mele de lucru intens la simplete, am observat mult vizual si fotografic la deschideri utile cu acel Xs=1.5, considerind asta a fi limita acceptabila a cromatismului. Totusi fotografic, la planete (cu amplificarile maxime), chiar si cu filtru galben, se simtea nevoia unei reductii mai bune a halourilor cromatice... prin alura focal shift-ului inerent simpletului. Asta e ideea de la care am pornit cu proiectarea acromatelor mari, sa maximizez apertura, mentinind raportul focal la F/15 (sa-i spun asa, la limita admisa ca fiind rezonabila pe criterii comerciale). Le puteam face si un pic mai mari, poate la D170mm... insa am doua crownuri deja taiate (cu Dbrut 167), pentru Fraunhofer... dar e bine la D160mm... se potrivesc si cifrele.
In rationamentul de echivalare de acasa, ii solicitasem AI-ului acromatizarea 520-C, cu interval de analiza F-C. Apoi am diafragmat si simpletul 2030mm, la cit mi-a sugerat, dar imaginile erau mult prea curate (cu un X aproape de 3). Procedura era mult prea stufoasa. Din aproape in aproape il mai ghidam cu observatii din simularile OSLO, apoi a cazut de acord pe valoarea de 35mm a diafragmei, la focala 2030mm, Xs=1.65 (pentru acelasi acromat standard D160, F2400mm, BK7/F2)
RăspundețiȘtergere- Acromatizarea F-C mai simplifica lucrurile. I-am facut acum observatia AI-ului ca aberatia cromatica longitudinala reziduuala simulata in OSLO e ~1.3mm, nu 1.2 cit calculase. Dupa corectiile pe care le-a facut, Xs a scazut cam la 2.7... ceea ce eu inca sustin ca e o echivalare mult prea optimista. Pentru o acromatizare F-C, undeva la 2.3 se poate lua ca valoarea maxima pentru factorul Xsimplet.
- Acromatizarea 520-C e o deplasare spre rosu si produce un spectru rezudual mai mic pe intervalul de 136nm decit F-C-ul (cu deplasarea de rigoare). Discutia e pe zona inferioara spectrala, albastru-violet, care explodeaza. Strict vizual si fara filtru galben, zic ca Xs=2 imi ofera o echivalare corecta.
Simpletele parca la modul educational inca ar fi interesante, la focala de 2metri si o deschidere maxima de vreo 65..68mm, despre care sa poti spune ca iti arata pe viu nivelul cromatismului reziduual al celei mai mari lunete astronomice create de om, inaugurata in 1897 la observatorul Yerkes. (La un grosiement=D[mm], nu trebuie marit aiurea, intrucit si luneta aia gigantica foarte rar daca putea fi folosita la G=1000x. De acolo, o diafragma iris ajuta foarte mult...educational, deci lucrurile astea sa fie puse intr-o ordine, nu orbecaite.
Calculul hirtiei facut de data asta de catre AI e mai realistic in privinta valorii efective a raportului Strehl policromatic ponderat. Il da undeva la 0.82 pentru acromatizarea F-C (D160, F2400) si 0.75 pentru 520-C (cu interval de analiza tot F-C). Ti-ar sugera sa mai cobori linia inferioara de acromatizare, poate la 510nm. Doar ca iarasi, miza e aceea daca reusesc sa am un singur tip de halou colorat imprastiat chiar si masiv pe albastru, fara sa-mi apara si haloul rosu. Daca tot fac prototip, oi vedea atunci cit de mult pot merge cu focalizarea spre rosu, care va fi in intrafocal, dar sa nu-mi iasa nici verdele-galbui (linia 575), care va fi in extra-focal.
RăspundețiȘtergerePrima data, la discutia de acasa, mi dadea valoarea la 0.97, in F-C... ceea ce era absurd, evident, obiectivul la parametri dati neindeplinind cu strictete nici criteriul Sidgwrick (care e acela mai relaxat). Daramite Conrady, care devine utopic, inutil pe buna dreptate.
O hiba a vechilor criterii era aceea ca nu faceau calculele ponderate in functie de sensibilitatea ochiului. Acum cred ca am reusit sa scot de la AI cam maximum cit puteam scoate... Alti autori intr-o analiza mai moderna, au ajuns la valoarea de circa 0.79, dar pe interval extins 400-700nm, pentru raportul Strehl la indeplinirea limita a criteriului Sidwrick. Limita Rayleigh minima admisa pentru calitatea astronomica fiind 0.8
Da... cam asta e ingineria opticiana, dictata de constringeri reale. Cu filtru galben testat de mine (Baader 495) ca fiind foarte eficient, luneta chiar ar deveni foarte buna. Ramine de vazut... o sa pastrez acromatizarea 520-F la prototip... nu-mi pot bate capul chiar la nesfirsit pe tema asta.
Avem cartof de mincat acum, ma' besinilor! Fiert inabusit, pina la scaderea apei. Absolventul cu 10 de facultate tehnica, jegurilor care sinteti!
RăspundețiȘtergereApropo si de suruburile alea de la Leroi Merlyn: mai aveam imagini care atestau ca scria pe capul lor "8.8"... cu totul fictiv, desigur. Cind taiai unul veridic de pe vremuri 8.8 M8, iti toceai pinza de bomfaier la o singura taietura. Acelea erau 8.8.
Una peste alta, situatie demonstrata prin suruburile alea ramase "neinsurubate" (ci rebutate, fiindca la firma mea privata asa e...), inteleg ca noua evolutie e o "optimizare de proces"! Te faci inginer de proces, cum se spune, pentru a face optimizari de genul ala. Dar eu sint totusi inginer de ala care PROIECTEAZA!