Shit happens...

Reamintesc felul in care m-au taraganat in formalitatile astea, cu ambalajele. Preluasem un model similar existent, doar ca la mine nu mai era bine. Faza la care auzeam ca zgomot de fond, ca “vai, nu stie ambalarea”. Apoi mi se cere sa fac un ambalaj modern, din plastic. Il fac, ei iar se sucesc, ca stai, ca nu-i rentabil... intr-adevar, produsele fiind cele mai simple posibile si de nisa. Trec la varianta cartonului, imi caut date pe acolo, la modul chinuit pe internet. Mai abordez lucruri noi in operarea cu solidwork (ceea ce imi pare bine)... ma corectez chiar pe mine insumi, gindind totul in detaliu si in privinta hirtiilor care trebuie sa intre in cutiute, deci nimic lasat la voia intimplarii, pentru ca inginerul gindeste toate aspectele si-n dunga. Am facut totul calumea, proiectind inclusiv impaturirea hirtiilor. Prezint iarasi cele doua variante spre verificare, unde mi se indica sa anulez varianta cartonului, si ceva modificari la cea in blister (sa aiba si asta eticheta cu bifarea tipo-dimensiunii pe vers), pentru a fi aprobata. Modific tot ce trebuia, pina in dimineata zilei de joi, saptamina trecuta... cind, ce sa vezi? Mi se cere “sa anulez” (adica sa scot) tot ceea ce facusem, prin gindirea si pe semnatura mea, ca proiectant!!

Un milimetru sa nu iesi din sinele batatorite de ei! La o adica, putea ramine macar varianta cu blisterul, chiar daca nu se aplica, n-ar fi stricat la nimic. La fel cum si alte proiecte ramin facute pentru orice eventualitate, si nelansate in executie. Doar ca nu trebuie sa ramina nimeni in scripte cu ceva mai special, facut de capul lui. Bine, sa ne intoarcem, atunci, la acelasi cacat!!

Fie vorba intre noi, decit sa ma enervez, parca imi vine sa rid si cu curul... cind aud cum incearca sa-i antreneze pe altii in ale opticii si opto-mecanicii...

Da, o sa le mai afisez pe aici, poate le-or aprecia altii, mai invatam si sa proiectam.

Mai sint niste chestii interesante pe marginea proiectarii unor inele (urmatoarele pe lista “complexitatii”), pe care o sa le prezint alta data. Spun “pe marginea”, chiar la propriu, deoarece e foarte probabil sa ramina asa. Fara complicatii, o sa-mi asum doar rolul de desenator, iar atunci o sa progresam.

 

In paralel, zilele astea mi-am stors creierii la matematica sferometrului cu bile. Ceva care sa conteze, si nu copieri ca momirlanul de pe net (acum). Dar in cazul 3, se complica, l-am si abordat chiar in 4 variante. Varianta 1 pare sa fie cea mai aplicabila pina la urma, am ajuns la o ecuatie de gradul 3, pe care am verificat-o si-n mathcad, cu datele unui exemplu particular, si e corecta. Doar ca nu stiu sa o rezolv, tre' sa mai cercetez. Varianta 2, parca, a fost eronata, cu prea putine date prinse in ecuatii, care se reduc toate si nu-mi da nimic. V3, am avut ceva scapari, dar i se si complica forma. Tot de gradul 3, dar mai stufoasa decit v1. Iar v4 e o abordare prin ecuatiile cercurilor... n-am mai continuat-o, ca m-am cam saturat... si asta pare sa se complice mai mult decit v1.

Ar mai fi cazul 4, foarte util in practica, dar si foarte greu de rezolvat analitic. S-ar prefigura sistem de doua ecuatii de grad 3. Cind nu poti sti cu exactitate nici raza de asezare a bilelor, in schimb, ai perechea de discuri slefuite sferic si sagetile masurate. Profesional si elegant ar fi ca programul sa-ti returneze valoarea exacta. Desi se poate si prin tatonari valorice sa ajungi la indicatorii corecti. Iar daca iti faci placa suport a sferometrului prin strunjire, ii poti face un canal circular in V, de dispunere a bilelor, si astfel sa poti lua de buna, prin masuratoare, valoarea “h”.

 

 

Ingineria e o stiinta flexibila prin metodica ei, dar exacta prin rezultate. Cine n-a inteles asta, si are impresia ca o sa vina toti sa “proiecteze” la fel, nu ca este, ci a fost dintotdeauna depasit de situatie.

Mai aveam ceva extrem de simplu (un lant cu un pic mai mult de doua dimensiuni)... insa trebuie facut totul corect, incepind cu lucrurile simple. Altfel se ajunge la montarea cu joc a bateriei sistemului de iluminare la lunete... si devii celebru!

 

 

Deci, inginerul niciodata nu scoate date din burta, ca or da mai bine asa sau pe dincolo, ci pe baza de justificari! Asa invatam sa proiectam.