Da... e evident ca scriu pe aici subiecte care ma reprezinta. Erau de mult niste vremuri in care acestea ar fi contat, doar ca din varii motive, nu le spuneam. In prezent, acestea mai purin conteaza, jigodiile ramin tot jigodii, dar macar scriu ceea ce e de zis. In fine, scurtez introducerea asta.
A. De la inceputul lunii Mai, fac mari eforturi de a ajunge acasa la
fiecare oportunitate din weekend, sa-mi lucrez la tripletele Taylor.
Acelea sint prioritare acum, in activitatile personale, si prezinta
niste aspecte usor diferite in metodele de lucru si verificari, comparativ
cu ceea ce am mai facut pina acum.
1. Stabilirea proiectului optician:
Asta e varianta compromisului optim in toate privintele. Va fi un D=60mm (apertura maxim utila), N=F/D=7 (adica F=420mm). Ponderea mare a aberatiei de sfericitate spre raza pupilara maxima o combat prin introducerea subcorectiei generale (care spre centru are pondere mult mai mica). Corectia maxim posibila a astigmatismului s-ar obtine prin suprapunerea celor doua curbe reziduale, sagital si tangential, doar ca in situatia asta, curbura de cimp ar fi maxima, spoturi minunate, dar senzorul ar necesita a fi sferic concav. La extrema opusa, cu cimp perfect plat, cele doua curbe S si T ale astigmatismului rezidual ar fi simetrice, de partea pozitiva si negativa a ordonatei. Se vede compromisul ales de mine, cu T-ul aprox. vertical, sensibil in zona pozitiva. Obiectivul e destinat "full frame" (24x36mm), cu rezultate bune si la colturile formatului.
2. Plan-paralelul si debitarea discurilor pentru lentile:
La initierea studiului pentru marimea asta de triplet, in urma cu vreo 3..4 ani, adoptasem niste grosimi pentru L1 si L3 chiar mai mici, majorindu-le apoi la 11.5 si 10.5mm. Pe motivul sa nu la fac niste bastirci prea groase, ca poate oi mai ajunge vreodata sa cumpar sticla, iar atunci o sa coste. Desi N-PSK53 nu se mai fabrica, era totusi sticla scumpa, de 7x pretul de referinta pt. BK7. Doar ca in tot contextul, am facut prostia de am subtiat cam mult doua placi pentru lentila L3. Apoi mi-a ramas treaba asta pe creier mult timp, o luna si ceva... deoarece sticla fiind moale, plus marginea cam subtire (sporind unele dificultati la prinderea folosita de mine) inca le-as mai fi majorat, ideal la 12 si 11mm. Grosimile efective obtinute, cu abrazivul #120, fiind de 11.3, 11.1 si 11.05mm. Pe ultimele doua nu le mai pot scoate la 11 nominal. N-o sa ma cramponez totusi in citeva zecimi, ci o sa incerc sa le scot cit mai groase posibil.
In noaptea de simbata spre dumineca, fiind ostenit cu eforturile la lucru de taiere bruta a discurilor, m-am trezit cu petrecere nocturna, sub geam, la Toma-Tumbari. Erau copii lor, care au crescut si au preluat situatia. Am sunat la politie pe la 2:30, noroc ca au ajuns aia cu chiu cu vai pe la 3, i-au mai surprins in manifestare si macar le-au intrerupt galagia...
3. Slefuirea pe cant a discurilor:
Diametral, le-am adus pe toate in mai putin de o sutime, iar ca ovalizare cam la o sutime, hai, cel mult o sutime si jumatate... ceea ce nu e deloc putin lucru.
4. Proiectarea tehnologiei:
Variantei simplificate schitate tabelar, i-am mai adaugat discurile de asezare tot din sticla, fiindca tot eu m-as fi chinuit mai tirziu, prin alte solutii mai de cacat. Apar anexate toate discurile, plus o pereche de unelte CC si CX (concava si convexa), la o raza medie de ~184mm, la fi96mm, pentru degrosare (sa nu subtiez aiurea alte discuri, plus ca inceperea din plan e cam incomoda la discuri mici).
5. Sferometrul cu bile si alte SDV-uri:
In paralel cu munca efectiva de faurire a obiectivului, cautam niste solutii de sferometre mai precise, avind acasa si doua capete micrometrice pe care voiam sa le valorific. Iar micrometrul pe filet, de regula e mai precis decit ceasul comparator.
Acuma, prin faptul ca prezenta la fabrica unde lucrez imi ocupa o mare parte din viata, m-am gindit sa intreb si acolo de posibilitatea unor prelucrari prin strunjire a unor piese simple. Initial as fi vrut si alea doua unelte CX si CC de degrosare (la R180mm), o ceasca de fatetare la R45 pentru L2 si L3 si doua tipuri de piese pentru sferometrul h30mm. Am inceput cu discurile CC si CX... m-au invirtit aia ca asa si pe dincolo, ca "pe care masina"? Am ineles si am renuntat. Apoi, pe recomandare (chiar din partea a doua persoane), am mers la unul care lucra pe masini clasice, in alt sector, si m-am limitat doar la piesele pentru sferometru. Mi-a promis ala ca da, mi le-ar face, doar ca duralul la diametrul de 75mm ar fi in incertitudine. Dupa citeva zile, imi zice ca n-are deloc material, si daca-i aduc eu, mi le face. Intreb si-n zona mea, pe fosti colegi, de niste rahaturi de resturi din alama (m-as fi limitat strict la ceea ce nu puteam face eu acasa, piulita centrala)... initial pareau optimisti, ca sigur gasim, dupa care stai ca nu avem. Am facut apoi o solicitare si eram pe punctul de a cumpara de la Color Metal materiale, sa-i duc celui care imi promisese ca mi le face... In final, il mai intreb o data, pt. confirmare, sa nu le cumpar degeaba... si ce sa vezi?... aflu mai exact despre ce era vorba... cu toate sucelile astea! Da fapt, s-au facut cercetari, descoperiri si "s-a dat" ordin sa nu-mi faca piesele.
Iata deci cum prin vigilenta autoritatii, s-a prevenit facerea unui pulistic de piesa pentru mine!! Pentru mine, unul care realistic vorbind, nu mai are altceva de cerut de la viata sociala, decit facerea acestor activitati. Si incerc sa fac cit mai multe, cit mai bine.
Ala (si altii) au facut si o sa continue sa faca anumite piese pentru altii. Am informatii mai vechi, de la cineva, poate chiar de la mai multi pasionati din zona astro, cum se faceau acolo, neoficial, obiective dublete pt. lunete, la diametre 80..100mm, cu timp de executie undeva spre o luna. Si altele. Lucrari mai consistente totusi, dupa cum isi puteau face timp executantii... iar asta nu inseamna ca se periclita productia. Eh, dar nu... iata cum, pe baza experienrei personale recente, pot confirma corectitudinea, devotamentul si integritatea desavirsite ale tuturor!! Fazele astea imi amintesc de securismul ala jegos din comunism. In fine, pe moment am renuntat la proiectul acelui tip de sferometru.
Mai departe am studiat inclusiv analitic efectele abaterilor de asezare a sferometrului cu bile. Pe scurt, nu-s tolerante geometrice de infarct, ci conteaza mult corectia cercului de asezare, pentru transferul erorii de masurare la centru... asa cum o atesta urmatoarea diagrama:
6. Noul ceas comaparator:
Avind niste inele sferometrice, mi-am propus sa mai achizitionez si un ceas nou pentru ele. M-am oprit la Mitutoyo, desi ar mai fi fost si altele nemtesti, pe care insa nu le puteam cumpara ca persoana fizica (de la magarii de la hofmann-group). Constructiv, e dezamagitor, cu capacul din spate tot din plastic, dar inca mai are precizie functionala ridicata. E foarte bun, l-am verificat si eu pe niste cale. Mai vazusem pe internet certificate ale acestui produs cu abaterea maxima (col. din dr.) de 5 si ceva, 6 pina la 9 si ceva microni. Asta chiar e bun.
7. Degrosarea:
8. Slefuirea medie:
Ca prim pas dupa subtierea aia excesiva despre care ziceam la inceput, voiam sa ma vad ajuns aici, cu extinderea convexitatii la centru lentilelor L3:
Am mai vazut si in productia lunetelor de ochire, lentile frontale (singulare) chiar foarte subtiri la fi52 si 6mm gr, centrala (resp. 2.5 marg.), din sticla chiar mai moale si sensibil mai grea . Ba chiar fi 58 la aceeasi grosime. Presupun ca or avea ceva durabilitate, nu s-o merge pe ideea ca moare vinatorul inaintea lunetei. Daca oi gasi proprietati mecanice mai exacte, cu limita de curgere a sticlei mele, oi face si simulari la camaruta. Totusi n-ar trebui sa fie probleme in sensul asta.
9. Proiecte ale viitorului apropiat:
Aparatul pentru verificarea centrajului si un alt sferometru, pe baza unui micrometru de adincime, ca solutie alternativa de masurare.
As spera destul de optimist sa pot polisa calibrele in august, desi am un celeingi cu testerul Foucault la raze asa mici si luminozitati mari. (nu detaliez acum)
[^ completat in 18.07]
B. Trec la sectiunea finala, care e de actualitate si trebuie scrisa.
Asa-i acum, daca se intimpla mizerii in jurul tau, le semnalezi, daca
stii sa scrii.
In ziua de joi a saptaminii trecute, ma trezesc la poarta fabricii,
cind voiam sa ies la pauza, cum ni se spune prin vocea portarului
faptul ca “s-a dat” inca un ordin, acum de interzicere a
iesirilor libere la pauza de masa! Si ca poti iesi doar cu bilete de
voie (care adunindu-se, iti vor minca concediul de odihna)!!
Adica, dupa ce ani de zile, totul a fost in regula, brusc se intimpla
ceva, incit cineva de acolo, cu oarece putere decizionala, s-a gindit
sa le blocheze angajatilor nevoia fundamentala de a se hrani si a se
recrea. Mai bine zis, sa le puna aceasta nevoie fundamentala in
contrabalanta cu dreptul la concediu de odihna. Sa te puna sa alegi intre doua drepturi ale tale!! O magarie fara
margini! De mentionat ca acolo, orice rahat e pus pe hirtie si
plimbat prin toata fabrica, pentru ca angajatii sa ia act si sa
semneze hirtia. Deci, fara o decizie oficiala, ordinul asta aberant
(si neasumat) n-ar trebui sa insemne nimic. Ma gindesc chiar sa fac o
sesizare scrisa miine, pe tema acestei probleme, catre conducere. E
adevarat si ca pauza aia de 30 minute e inclusa in programul de 8
ore, dar porcaria semnalata sigur nu-i in regula. Nu pretind ca as
detine solutia corecta juridic, doar ca nu se face asa ceva
“impotriva angajatilor”... de la care, teoretic, ai mai avea
unele pretentii sa fie eficienti!
Mie mi s-a spus inca de la angajare ca pot iesi la pauza, si continuu
sa ies.
A ajuns sa-mi creeze un anumit stres pe tema acelei parti a zilei lucratoare, alocate destinderii. Doar ca cineva tre' sa stea in picioare contra unor abuzuri, nu sa mearga ca rima.
RăspundețiȘtergereFaza tinde si sa genereze vrajba intre oameni... pornind de la cine si de ce?! Ma gindeam ieri sa nici nu mai salut acolo la poarta, la intrare si plecare... fiindca ma simt penibil cind salut si nu mi se raspunde. Unii nu saluta ca asa or fi ei, ma rog, din varii motive, nu pot sti exact. Ori sa aplic un tratament diferentiat, in functie de cine e acolo. Oi mai vedea, fiindca nu-i bine nici chiar in halul asta sa trec pe acolo... iarasi, de la cine si de ce?
Ora de iesire la pauza, care sa nu fie prea timpurie (la si :10 sau si 15) putea fi reglementata... putea fi eliminat subiectivismul portarului prin plasarea unei camere de luat vederi... dar cine sa reglementeze la modul just...?
Cind eram la opticieni, nu obisnuiam sa ies la pauza, dar odata cu mutarea la mecanica, a inceput sa se simta nevoia de a iesi. Cind era si frig de te cacai pe tine inauntru, mai ieseam in incinta cladirii, ma mai dezmorteam la Soare... dar atunci mi s-a reprosat ca: "aaa, tu stai la Soare!". Nu era bine. Acum, stau unde trebuie la pauza, sa nu mai fiu pe sub camerele de filmat si pe sub nasurile cui nu trebuie.
RăspundețiȘtergereAcum, zilele astea, pe parte profesionala, am reluat analiza de profunzime a mecanismului de blocare al suportilor de lunete, pe sina. Cu simulari, si 2D, si 3D. Chiar daca nu-l vor accepta (reticenta asta la schimbari)... eu vreau sa ma asigur din partea mea ca o sa vin cu cea mai buna varianta pe care o pot furniza. Sint si acolo optimizari, compromisuri de facut.
ȘtergereAltele, de astea banale, cum ar fi inelele de prindere... oi mai face si schite de mina, in completare la cele grafice... cu date de la mine, dar exemplificative in privinta modului de cotare si al prescrierii tolerantelor, ca sa invatam sa proiectam. Alea par niste rahaturi la prima vedere, dar daca e sa definesti complet desenul, sa se asambleze corect, nu mai is chiar asa, de un simplism absolut.
Ma chinuie caldura la camaruta. Nu-i chiar ca la casa, la etaj, dar am dificultati in a dormi noaptea. Ce au facut si nemernicii de la CFR... au scos de tot trenul cu care mergeam acasa. A ramas ca unica varianta numai softrans-ul vineri spre seara (care la rindul lor l-au scos pe cel de intoarcere). Iar intoarcerea cu CFR-ul de duminica dupa-masa a ajuns insuportabila... nu mai stiu cu ce sa fac cursa asta. Poate tot intoarcere nocturna, cu venire directa la serviciu, cu CFR-ul de la 3 a.m. Durata de 5 ore a devenit standard la o calatorie acasa... Parca intotdeauna cacaturile astea auxiliare devin mai greoaie si mai consumatoare de energie.
RăspundețiȘtergerePina una-alta, ma mai uit la tv, la un Casper Fritz si cu Taylor Rudd.
Am mai cautat informatii pe tema iesirilor din firma, la pauza. Cu temei juridic, evident. Cam putin am gasit si nu prea clar. Exista un termen, de "accident de traseu", care l-ar implica oarecum pe angajator. Mai exista referiri la "locuri de luat masa, organizate de catre angajator" sau "cantina angajatorului", care-s excluse la noi, pentru ca nu avem cantina si nici contract cu Mega. Deci e necesara si pierderea asta de timp, desi imi face o scirba infinita. Ca sa stiu cum sa abordez pertinent situatia.
RăspundețiȘtergereRamine totusi o intrebare fara vreo urma de raspuns rational: as admite o consemnare ca ies de acolo la pauza, pe raspunderea mea, dar de ce ar trebui ca mie sau altui angajat care iese, sa i se scada din concediul timpul cumulat de pauze, in timp ce altora care stau in incinta, dar in repaus (adica nu presteaza nimic) sa le ramina durata concediului neafectata?
Ar mai fi o varianta ca sa trec mai usor peste tot cacatul asta... si anume sa cer eu sa mi se scada de la plata in mod implicit acea jumatate de ora zilnica, ca fiind extraprofesionala. Daca o aparea ceva decizie oficiala. Uneori am o senzatie ca ma aflu intr-o sala de spital acolo... adica si din motivul asta as iesi, nu doar sa fac miscare in parc, sa mai hranesc uneori puii de Resita si ratele, sa mai vad gagici, eventual pe femeia care alerga (si pentru care aveam ceva simtire... sigur, handicapatii mintal si emotional, rataciti pe aici, is liberi sa inteleaga orice). Alteori imi mai cumpar si de la Mega citeceva, dar sigur nu zilnic. Da... cam asa ar fi mai corect. Nu ma milogesc eu pentru banutii aia din timpul pauzei, veniti din marinimia angajatorului! Sigur ca pot face mai multe, dar pentru asta tre' sa ti se permita... ca principiu general de functionare, la care Regulamentele de Ordine Interioara is cam deficitare...
Da, e o mizerie fara margini. Angajatul tre' sa manince in timpul programului de lucru nu doar strict pentru sine, ci si ca sa-i poata munci angajatorului... nu sa se perpeleasca pe acolo de foame. Iar daca nu si-a luat hrana de acasa, sa-si deconteze "culpa", din concediul de odihna sau din banii de salariu.
ȘtergereEra o perioada in primavara acestui an, cind o vedeam plimbindu-se prin parc, la pauza, chiar pe persoana care imi spusese la angajarea mea faptul ca pot iesi (liber) la pauza. Era impreuna cu altcineva tot de pe acolo. Eu, mai iute de picior, faceam tura intreaga, pe final vazindu-le si pe respectivele persoane retragindu-se catre "casa".
Azi mi-am facut o solicitare de scadere implicita a pauzei de la plata, ca sa fiu in regula cu "pauza de recreatie" (asa o numesc eu). Nu-s la mila nimanui, cu iesirea, ca ba se poate, ba nu se mai poate. O sa cedez vreo 230 lei la brut/luna, sa fie clara treaba. Restul, cu hirtiutele alea poate fi si o mascarada... nici nu mai conteaza. Mai cred ca un adevarat lider niciodata nu se va razboi cu subordonatii... fiindca pe termen lung si evazat nu-i va folosi la nimic.
Azi dupa-masa, la intoarcerea acasa (la garsoniera, ma rog), am revazut-o pe fata SYN. Dupa ce n-o prea mai vazusem in ultimul timp, ni se pierduse sincronizarea "ceas", la iesire. Azi, de ziua mea, ca eu n-am cu cine sarbatori.
RăspundețiȘtergereApoi, mi-am mai luat din mall Auchan ceva mincare, gindindu-ma s-o iau gata facuta azi. Si o sticla de feteasca regala, adica nu mai e feteasca, e roze de la Jivei, demi-dulce. Ciorba de pui era de la unii cantinisti din mall, de la care mai luasem o data, fiind acceptabila atunci. Acum insa, m-au tapit, neavind deloc carne in ea, la 18 lei portia. O felie de pizza din Auchan, la 8 lei, cit de cit ok, desi fara nici un sos. Si tot de acolo mai am luat niste prajiturele, cica cu visine. Au niste straturi groase, albe. Cred ca-s prajituri din margarina, asa ar fi trebuit sa se numeasca. Sint sub orice critica de proaste. Din 5, m-am chinuit de am mincat 3, iar miine dimineata o sa le arunc pe restul. Dumnecatii vostrii de jigodii, care faceti astfel de ticalosii si puteti trai cu voi insiva!!! Ce a ajuns si ziua mea!
Dupa mult timp, weekend-ul asta am ramas la camaruta. Nu mai puteam prelungi la infinit lucrurile neterminate aici. Am scos rogojinele (cartoanele si folia) de pe jos, bancul de lucru si inca o noptiera cu 3 sertare ramasa de la aia. Azi am lucrat intens in prima parte a zilei, un pic si dupa-masa. Abia acum, dupa aproape 3 luni de la mutare, ar fi, sa zic, o inaugurare a garsonierei... in vederea savirsirii relatiilor de dragoste. Auzeam azi la tv cum un pompier si-a amentintat amanta ca o omoara. Aia fiind si maritata oficial cu altcineva. Despre pompier nu se spunea daca o fi fost insurat la rindul lui. Da, cam asa trebuie sa decurga relatiile de dragoste, fara prea multe limitari. In cazul meu, mai tre' sa am si cu cine... altfel o sa ramina inginerul, cu omul de afaceri si cu opticianul.
RăspundețiȘtergereSimbata am umblat mult, sa mai gasesc un tirg de vechituri (ajungind in final la ala din dr. taberei). Mi-am luat un obiectiv Tessar 4.5/105mm. E de proiectie, fara mecanism de focalizare, polonez. Sigur ar da rezultate bune foto. Initial imi parea (dupa reflexiile la soare) sa fie triplet, dar totusi ultima lentila e dublet. Mi-am luat si un micrometru pentru wedge-tester, unul cu tija de 6mm. Mai aveam unul acasa cu tija mai groasa, care era cam prea bastirca pentru aparatul asta mic. Filetul cinematic e in stare buna, l-am si curatat, debavurat, o sa urmeze acasa un mic rodaj cu W5-ul si spalatura finala.
Tot nu-si dau seama ca as fi si eu interesat... sa vad si eu "cum ii fata?"... oare cum sa procedez? Sa ma duc sa ma mitii la ele... ca "as vrea si eu sa fac dragoste!"? Am pus cu exclamare la sfirsit, sa fie o afirmatie mai hotarita.
ȘtergereImi amintesc cum ma uitam si eu inca din cele mai vechi timpuri la jocurile olimpice, in special la cele de vara. In '92, cind au fost in august... si le-am prins imediat ce ma intorsesem din vacanta. In '96 au fost cele mai memorabile... dar si in 2004 imi amintesc destul de clar... pe atunci, ma aflam intr-o perioada de citiva ani care ar fi trebuit valorificata mai bine. Iunie 2004 a fost si momentul in care m-am belit la un ochi, intr-o crenguta uscata din visin... Aparent a tecut usor, dupa ce mersesem si la doctor, doar ca, ani de zile, belitura aia a avut tot felul de recidive. Asa, si de atunci, din 2004, imi amintesc cum boii de la furnizorul de cablu tv, comutau alternativ cacatul ala de nou program de fotbal (GSPtv), peste eurosport. Situatie in care am si mers la ei sa le solicit sa-l bage peste altceva, ca sa pot vedea jocurile olimpice. Era o australiana saritoare in apa, pe care voiam s-o vad... Inca si-n prezent, atirnat pe aici in plan personal, mai vad inotatoare de buna calitate la JO.
RăspundețiȘtergereGolf n-o sa vad, fiindca e in weekend. Imi amintesc de la Rio, atunci l-am vazut pe streamurile de net, acasa (acum nici net nu mai prind acasa).
Recent s-au mai resuscitat stiri pe net (pe FB si YT) despre Beverly Hill... ca cica au decedat aproape toti actorii din productia respectiva. Mentionez faptul, intrucit a fost singurul serial pt teenage-ri al vremii, pe care l-am urmarit si eu, cit s-a putut... desi nu-mi amintesc finalul... asa se intimpla la astea prelungite aiurea.
RăspundețiȘtergereSi acum, la stiri la tv... vad numai despre oligofreni de astia care accidenteaza si omoara cu masinile, sau despre alti libidinosi cu anumita putere sociala, care practica nu stiu ce fel de relatii sexuale cu copii (adica de futeri in cur... nu ma pricep exact), ori cu studente... deci de astia, care is produse ale societatii... Nu va plingeti, nu-i negati, ca-s ai vostri, besinilor!
Spre deosebire de Wimbledon-ul de anul trecut, in seara asta de dumineca, am auzit tot in metrou, la intoarcerea mea in Bucare... cum Nole ar fi cistigat jocurile olimpice! Acum, o femeie verifica pe tableta si ii spunea copilului ei. Erau, cred, 3 persoane impreuna, o tinara familie, stateau pe scaune. Dupa aia o intreba copilul daca Nole e din romania. Acasa nu mai am acces deloc la net, asa e regimul de viata. Apoi am verificat aici, am vazut si citeva imagini la tv, in reluare. Tre' sa fi fost un meci mare, istoric.
RăspundețiȘtergereIar ni se prezinta parodia justitiei, in cazul "doamnei cu coasa". Ai crede ca-s numai eminente in justitie... dar vai si amar! Eu cred ca am vazut-o pe acolo, pe cea tunsa scurt, vopsita cu rosu in cap. Cind am fost in primavara la Pantelimon (oricum degeaba), cu infectia la deget. Dar am impresia ca cealalta e cu coasa, aia cu ochelar.
RăspundețiȘtergereBai, dar pe specimenul ala doctoral de la policlinica titan, pe ala nu-l reclama nimeni? Am mai scris ce atitudine a avut... ala ar fi fost emblematic. Mare bataie de cap am avut atunci... desi in scurt timp a aparut coacerea, supurarea (semnul bun) si mi s-a vindecat de la sine.