Parcursul clasic al astronomului amator in privinta instrumentatiei reflexive ar incepe cu teliscopul newtonian, ceea ce e valabil si-n cazul meu, doar ca prezentarea asta se refera la un design mai evoluat si eficient, recte sistemul Cassegrain Dall-Kirkham, care m-a consacrat. In principiu, e vorba despre telescoapele cu doua oglinzi, Gregory sau Cassegrain (prin "oglinda" la sistemele telescopice intelegindu-se o componenta cu putere optica). Trecerea am facut-o in 2008. Sigur ca mai mult ma pasioneaza optica refractiva, motiv pentru care am abordat mai mult subiectul lunetelor de cind activez pe platforme de internet, fie ele bazate doar pe obiective simplete... dar atit de fascinante in esenta lor.
Asadar, o sa incep cu prima versiune, aceea mai mica de telescop DK din epoca moderna Tavi's Optical, avind acasa niste oglinzi de exceptie care stau pe raft. Iar aici avind pe deasupra contextul si instrumentul de creatie virtuala, omul de afaceri proiecteaza, ca de aia ii inginer.
Sa incep cu schema optica simplificata, trasata pe baza datelor computationale livrate de programul in MathCad, realizat de inginer la inceputuri.
- Am mai scris ceva la comentariile postarii trecute. Pentru bariletul oglinzii secundare, in constructiile mele m-am oprit la doua variante, carora le-am facut o reprezentare grafica comparativa (sa mai exersez in AutoCad-ul asta mai nou). Varianta 1 ar fi aceea cu o singura bara de legatura a bariletului cu tubul, care permite si o compensare radiala pentru centrarea oglinzii, dar, pentru o constructie definitiva, ma cam deranjeaza pirghia aceea lunga, a decalajului centrului de rotatie pe Z si virful oglinzii. A doua varianta reduce la minimum decalajul de care vorbesc... ceea ce se vede in valorile cotate pe schema.
- Ar mai fi solutii mai comode de ajustare axiala a oglinzii, cu piulita si arc, probabil si altele (de gindit in continuare), dar mie imi trebuie ceva fara jocuri, cind string acolo ce-i de strins, sa inghete mecanismul, sa aiba o buna rigiditate.
- Asezarea oglinzii principale fara puncte flotante, ci pe o placa rigida, slefuita plan, e suficienta la marimea asta.
Deci cam asa sper sa reusesc concretizarea telescopului D135mm... care va fi un instrument portabil, utilizabil si pe timp de zi, cu ambele tubulaturi contra luminii parazite directe.
Mai am sa-i fac focalizatorul. Am schitat azi... si reusesc sa-i scot acea distanta e=175mm, cu 3 mm cursa in intra-focal. Daca oi reusi pina vineri sa-l modelez ca solid, o sa-l mai adaug si aici. Pe urma o sa intru in concediu. As vrea sa-mi creez conditiile pentru a putea eu sa "masinez" piesele (nu mai intru in detalii acum). Ma amuza termenul scris intre ghilimele, din repertoriul inginerilor facuti pe net.
Apare si o dilema... "proiectez pentru ca sint inginer" sau "sint inginer pentru ca proiectez"?!
Da... sper sa mai misc si ceva practic pe acasa... ca in rest, e tot mai nasol.
PS: Pe timpul primaverii renuntasem la idee, dar iau in considerare sa-mi aduc aici (la camaruta) si flinturile obiectivelor D100mm pentru degrosare (o perioada de vreo doua saptamini). Din putinul pe care-l mai pot face, sa fie un pic mai mult.
PS2 (4.05.2022, 14:07): Iata si proiectul focusorului de la Tavi's Optical, proaspat finalizat pentru telescopul DK 135mm. Nu l-am grabit in zilele dinaintea concediului. Tot asa, l-am facut in mai multe versiuni, plecind initial pe ideea folosirii tevii port-ocular tip 50x2mm, dar, fiiind scurta (120mm), am decis in final pentru teava fi 45mm, strunjita custom pentru a obtine din monobloc canalul pentru mansonul de frecare si mentinerea grosimii rezonabile in carne. Conceptia e facuta prin schitare pe hirtie, sa iasa distantele cum trebuie. Cursa 33mm. Asigura si acel "back-focus" din proiectarea opticiana de 175mm, care nu-i cota critica, insa in constructia definitiva am vrut s-o pot obtine.
Add PS2: Cam asa ar fi verificarea pe solid a cimpului fara lumina parazita directa (din proiectare):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.