...vidul...

In ultima saptamina si ceva, am fost efectiv pe jar, si seara la garsoniera, si ziua la serviciu... cautind numai articole sau topice juridice, harti teritoriale si imobiliare, cu petece de teren, garsoniere si chiar case de 2..3 camere la periferia Bucurestiului (adaptabile nevoilor mele). Imi venise mesaj de acasa cu privire la posibilitatea valorificarii unei parti din gradina la 50000 euro, ba chiar faptul ca nenorocitul ala ar fi pe cale sa-si asume "suta aia de mii" (recte completare la cei 50k) vinturata tot de el in urma cu 4..5 ani, ca sa plec eu dracu definitiv de aici (de acasa). Mereu atitudinea lui pe tema asta era de parca ar face un act de caritate, s-o accept bucuros si sa plec mai repede. Individul asta, care teoretic e aproapele tau, s-a scremut din rasputeri la iscarea acelui scandal mediatic in jurul meu, in 2016, sa profite, sa ma bage in spitalul de nebuni si sa scape cumva de mine (il auzeam cum facea spume prin telefon, vorbind cu maica-mea in privinta asta), ba, ulterior, chiar spera sa ma decada din drepturi. E ceva de groaza!! Tocmai el, care e un schizofrenic diagnosticat! El care delira oficial la inceputul anilor 2000 si avea spasme. El care n-o sa inteleaga niciodata ca nu-s deloc bune si echitabile transformarile permanente pe care le-a facut, luindu-si frontul stradal, implicit curtea, deci totul grupat in fata (chiar zisese in prezenta mea, catre Normalu', gesticulind cu mina de pe balconul principal al casei, ca are el nevoie sa-si faca fabrica de avioane), ulterior sperind si incercind sa ma forteze sa accept ceea ce a mai ramas, cu acces pentru mine pe o carare ingusta, cotita si lunga pina in gradina. De aici au plecat, de fapt, ciudele si revolta lui. Au existat momente relevante, incepind din toamna lui 2011, apoi cea din 2013... cind situatia a devenit extrem de evidenta, ca noi n-o sa putem coabita niciodata, dar el a refuzat cu multa incapatinare sa accepte solutia fireasca, inclusiv juridica... din moment ce nu e posibila impartirea fizica echitabila, aceea a vinzarii intregului imobil si a impartirii cota parte sau de comun acord, ori daca vrea el sa ramina (fiindca are dreptul asta) sa ma despagubeasca corespunzator in bani, prin acea "sulta", cum se numeste juridic. Nu, el nu voia sau nu putea nici varianta asta. In toamna lu' 2013, nenorocitu' s-a repezit spre mine cu cutitu' (asa obisnuia el, de cind eram copii, cind intra in crize, sa arunce cu lucruri, cu o cana mai aruncase cindva pe vremuri, lovindu-ma in spate, ori sa-mi distruga cite ceva), apoi s-a dus din casa afara la atelietul meu sa-mi taie cauciucurile la bicicleta. Doar ca apucasem sa pun lacatul la usa, iar atunci el mi-a spart geamul cu cutitul. Fizicul nu-l recomanda deloc, sa zici ca-i vreun smardoi, dar are acea voce, incrincenare si intepare in privire de psihopat dement! Asa e el, si n-a fost alegerea mea sa am un astfel de frate (inca mai mare, implicit un model pentru autistul de mine, fara sa vreau), pe care de la un timp incerc sa-l evit complet. Evident nici atunci, nici in alte dati, nu facusem nimic care sa justifice reactiile sale violente. Incepind cu 2014, practic el a decis si pentru mine ca trebuie sa ramin aici. Eu n-am avut posibilitati financiare sa plec, ca as fi plecat de mult si complet, ramind a face succesiunea pe cai legale si in etapele ei. Abia din octombrie 2019, am reusit sa ma desprind partial din casa aia de nebuni, cu serviciul la Bucuresti. N-are rost sa descriu, chiar sa repet, trecutul mai indepartat... care-i foarte nasol, coercitiv si te afecteaza incalculabil. Ala de mult ar fi trebuit dus la balamuc, nu sa-l acopera maica-mea! 

Sa revin la prezent... in urma cautarilor despre care ziceam, am scos (inca o data) tone de capturi, mi-am facut multe sperante ca as reusi macar sa scap de nenorocita aia de chirie, pe care tre' s-o platesc aiurea dintr-un rahat de salariu, pe o garsoniera prapadita. Capturi din toate categoriile de imobile. Dar pe masura ce cautam si-mi venise mesajul ala de iminenta acceptate a "sutei de mii", parca imi pierea aerul, mi se taia pamintul de sub picioare... deoarece imi dadeam seama ca nu ma pot atinge de terenuri, nici periferice, nici in cacatu' ala de sat, de linga metrou Angel Saligny! Doar ceva teren prin maracini ar fi fost pentru mine, intr-o zona care sigur se va dezvolta si pretul terenului respectiv va exploda... insa nu stiu in cit timp. Doar pe baza de anticipatie poti cistiga... dar parca nu eram dispus la riscul asta, oricum nici bani concreti n-aveam nimic in buzunare. Practic, toate variantele le-as fi avut deschise, inclusiv sa renunt la serviciu si ma mut cu totul intr-un orasel din vestul tarii, de care simt ca apartin. Asa-i cind banii nu se ajung, te alegi cu o multitudine de compromisuri pe care tre' sa le cintaresti cu mare atentie, luind totusi in calcul o plasa de siguranta... o garsoniera, ca sa nu ajungi cumva in strada. Multe vise si sperante am avut mai demult, care mi s-au amputat, dar acum eram decis sa ma zbat din toate fortele sa-mi transfer si sa-mi dezvolt "uzinele" Tavi's Optical, gindindu-am la construirea unei case croita pe necesitatile mele... asta a fost prima idee in marea invalmaseala (declansata dupa revenirea mea din concediu). Apoi cu garsoniera (banii fiind insuficienti scopului principal)... sa fie ceva mai buna, pina-n 50000 euro (cu perspective mai bune de inchiriere ulterioara), dupa aia am scazut pretentiile la limita acceptabila pe parte de garsoniere, plus aventurarea la maracinisul despre care ziceam, ambele in 50 si ceva de mii. Greu de tot. Si unde sa fie ca amplasare? Ori pe bd. 1 dec. si sa merg tot pe jos la fabrica, in ideea luarii terenului spre AS; ori pe ruta Ap. Patriei-Berceni? Astea ar trebui in tandem gindite, sa ajung usor de la garsoniera la teren. M-am orientat si spre case periferice adaptabile nevoilor, dar n-am gasit nimic convenabil in virtualul buget total alocabil, de ~93000e, ci doar case care parctic n-aveau teren. Consideratii ar fi mai multe... nu le descriu pe toate. Am uitat sa precizez, odata cu temele juridice, cautasem in piata imobiliara si pentru Craiova, ma interesau terenurile... si am gasit preturi de peste 400 euro/mp pentru Brazda, printre blocuri, ba unele halucinante la peste 500 tot in Brazda!! Am estimat totusi un pret suficient de precaut la 400 euro pentru zona noastra, ultra-centrala, totodata fiind linistita si apropiata de gara! Totusi ceva nu iesea bine in socotelile astea de mutare si partaj, influentate de media estimarilor noastre interne (in familie), la confruntarea dura cu piata reala imobiliara! Adevarata verificare acolo e, in piata. Si daca nu se verifica, inseamna ca ceva nu-i in regula cu estimarile noastre!! Comunicind prin telefon cu maica-mea in timpul saptaminii... imi zicea ca "vai, ce le mai intorc!" Pai, chestiile astea-s de viata si de moarte. Cit timp nu exista nimic asumat oficial, poti sa le tot framinti pe masura ce inveti si aflii mai multe. Era gata sa ma pacaleasca ala de sa ma cac pe mine!! 

Singura invariabila in problema asta e terenul, pentru care exista o evidenta a tranzactiilor, adica un pret mediu pe zona (banii is variabila). Cu cit fragmentarea zonala a unui oras e mai mica (mai fina) cu atit acuratetea estimarilor pentru teren va fi mai mare (precum analiza mecanica cu element finit). Urmeaza evident aplicarea unor coeficienti de corectie cel putin pentru suprafata si locatie, dar si marimea frontului stradal poate avea o anumita pondere variabila (de la 1m la 3; nu-i ca de la 11 la 13) , ba chiar si orientarea cardinala in raport cu strada de acces. Evaluarea spatiului construit e mai subiectiva.

 

Am ajuns acasa si a venit ziua intrevederii cu un vecin potential cumparator al terenului din gradina. E un doctor notoriu, singurul dintre vecini fara teren in jurul palatului, adica avind oarecum o nevoie pentru teren. Eu am venit cu ideea sa mai negociez, fiindca din partea mea, diferenta de pret intre asa-zisul "teren inchis" respectiv cel "deschis" era prea mare. Inca aveam in gind acea estimare a mea, excesiv de precauta la 400 euro/mp, ca pret de referinta si voiam 300 euro/mp pentru terenul "de anexare" (insa un teren perfect util, insorit, nu intre blocuri). El se interesase de "pretul pietei", prin ceva registre cadastrale, invocindu-l ca fiind undeva la vreo 230. Batea mult toba pe sintagma asta, desi n-are nici o relevanta, si ca ar da cu vreo 10 euro peste. Mai mult nu. Ba chiar insista ca ar vrea 200 mp, suma totala pe care ar fi fost dispus s-o dea fiind 48000 (+2000pt. acte). Acel pret al pietei e doar o medie aritmetica, o valoare statistica. In realitate, exista un singur cumparator al unui produs, indiferent ca acesta provine din 4 sau din 1000, in functie de cita nevoie are de acel bun sau produs si cit isi permite sa plateasca. Incercind eu sa duc discutia si-n zona relevanta pentru mine, chiar el insusi (docturul) a zis ca vinzarile in zona noastra ajung chiar spre 600 euro/mp! A trebuit sa declin oferta lui, deoarece pierderea de ansamblu pentru noi ar fi fost prea mare. Nici nu ma mai gindesc care dintre noi ar fi decontat-o, in raport cu cineva din exterior. Pe de alta parte, ar fi fost o infuzue de bani care sa umple o eventuala sulta, dar eu nu cred ca o sa ajunga fratele sa si-o asume, chiar daca ar vrea, n-o sa poata (viata in centrul Craiovei, in casa cu etaj si teren in jur e prea scumpa). Temerea mea fiind inca de la inceput ca o sa se ajunga la solutia vinzarii silite.

Aproape ca ajung sa-i multumesc doctorului ca n-a acceptat. Posibilitatea vinzarii raminind insa deschisa (n-o sa-mi retrag cuvintul chiar asa... instant)... intelegerea din partea mea fiind la limita acceptabila pentru un maximum de 167mp la 50000 (cu 300euro/mp) sau daca cumva om ajunge noi intre noi la un acord oficial pentru sulta (va ramine la latitudinea lor, eu ma retrag din ecuatie). Bine, in mod normal, gasirea surselor de finantare a sultei intra in sarcina celui care vrea sa ramina cu casa, nu eu sa stau sa pun vecinilor bilete la posta! Dar la noi, multe-s anormale. In eventualitatea ajungerii la instanta, la pretul ala de nimic, ar fi fost un risc prea mare pentru mine ca instanta sa nu accepte explicatiile mele (ca singura solutie de deblocare a situatie era sa vind ce pot etc., pt. scopul existential descris), si sa zica ca ar fi trebuit de la inceput sa ma adresez ei. Prin analogie, ceva in genul siturilor arheologice sau criminalistice, unde nu e bine sa te bagi tu cu picioarele, sa le alterezi si sa complici situatia. Chiar si la pretul facut de mine, pierderea ar fi foarte mare; ma rog, de la maica-mea aflasem telefonic ca doctorul ar fi acceptat si 185mp la 50000, care inseamna 270e/mp... adica o inadvertenta care nici nu mai conteaza de unde provine).

Altcineva aflat in situatia asta, poate ca ar fi infulecat niste bani buni, fara sa faca nimic, atita doar ca eu sint obisnuit cu chinuiala, in mai multe privinte, plus ca tre' sa privesc cu un pas, doi inainte, ideal sa am o vedere de ansamblu.

Greu de descris set-back-ul mental, atit pe parte de garsoniera proprie (o initiere foarte tardiva in viata pe cont propriu), cit si durerea regresului activitatilor mele opticiene... deoarece inca din urma cu multi ani am devenit si eu un "facator de lucruri importante"... doar am avut un model bun! Activitati bine inradacinate in fibra mea de care n-o sa ma desprind toata viata si nici nu vreau, nu asta ar fi ideea.

Alte solutii trebuie gasite... s-a lungit mesajul, am si obosit scriind. Incerc sa-mi gasesc o liniste interioara, pentru a aspira la joburi mai bune.

Legat de imobiliare: dupa ce m-am intors de la discutia cu vecinul (pt. teren), era pe aici socru' lu' Normalu'... care mi-a confirmat ca pretul terenului in zona e la 600e/mp! Asta nu-i un terchea-berchea, a avut o afacere, a mai comunicat cu unii, cu altii, stie cite ceva in domeniu. Intuiesc si ca acel individ, dat de la natura ca frate biologic, o fi aflat recent cam care e pretul pe teren, probabil de la persoana anterior invocata, incit era el pe cale sa-si asume "suta aia de mii" (adica 50k in mod real)... dupa care incertitudinea sa iar a capatat proportii... nici nu mai conteaza. 

 

As fi scris despre activitatea mea in concediu, postare intirziata din cauzele astea. Acum, incerc sa-mi revina cheful...

Mai e ceva notabil: In 2 sau 3 Mai, adica la implinirea a 3 luni, mi-a fost facut oficial transferul catre sectia mecanica a fabricii... unde, cu toate ca scriam mai demult ca nu mai am sperante la proiectare, tot mai aveam... insa pina acum. Adica speram ca decizia sa nu stea doar la latitudinea acelei sefe, ci poate la director, fata de care, in demersurile mele scrise, incercasem sa-mi arat inclinatia si competenta. Un motiv n-am primit niciodata pentru refuzarea mea la proiectare, nici macar nepaluzibil. (doar ala ca au locurile ocupate, care era penibil) Eu evit sa fac speculatii, unii cu care mai vorbeam ocazional ziceau ca sefa pe care o aveam s-ar feri sa ma aiba acolo (la serviciul tehnic, proiectare) ca sa nu cumva sa-i iau locul. Mie, acea persoana imi ramine in amintire prin felul in care, intrata in incaperea de proiectare mecanica, aflata la 3..4 metri, il intreaba pe un alt angajat: "Ce-i cu Florian aici?!" Eu venisem si ma invitase altcineva sa stau mai comod la un birou momentan liber, pentru a-mi nota componenta optica a unui produs. Nu s-a putut. Inseamna ca am cerut prea mult in domeniul pentru care am calificare, ma pasioneaza si m-as simti bine sa fac oficial acea activitate. Uneori se mai fac acte milostive pentru persoane cu anumite handicapuri, anumite nejunsuri de vorbire am constatat eu pe acolo, atestate probabil prin documente. Doar ca autismul meu nu-i atestat prin acte, intrucit in comunism (cind inca eram copil) nu cred ca se punea problema, iar parintii mei or fi zis, "lasa, ca-i sanatos tun, sa avem grija cu el, sa nu-si deschida cumva apetitul pentru distractii si gagici".