Mi-e cam greu sa scriu postarea asta, nu prea imi vine, dar fiind dumineca, incerc s-o intocmesc acum. Deoarece in timpul saptaminii, cu atit mai putin chef as avea. Am si intirziat-o vreo saptamina fata de termenul necesar unei concluzionari spre final.
Recent s-a incheiat o a doua iarna consecutiva crincena, nu sub aspectul climei, ci personal. Unii filozofi mai priceputi identificau parca 4 piloni pe care omul tre' sa se sprijine pentru a duce o viata perfect implinita*. (*un concept relativ si subiectiv, pe care nu-mi propun sa-l abordez, existind situatia extrema in care unii retardati pot fi fericiti tot timpul). Iar cind numarul acestor piloni se reduce spre 0, treaba devine destul de nasoala. Lunile trecute am ramas, desigur, departe de activitatile si pasiunile mele principale... risipindu-se, in conjunctura data, si acel unic pilon pe care mereu il aveam alaturi. Ma rog, s-ar mai spune intr-un fel si ca as avea serviciu de doi ani si ceva, dar numai eu stiu cum ma simt (mai ales in ultimele luni). Nenorocitul ala de acasa, de fapt, doar taraganeaza situatia casei parintesti, sperind sa ma forteze sa accept ce a mai ramas pe acolo, cu carari strimte, alambicate si lungi spre gradina (nu mai vorbesc de deplasari prea costisitoare pentru mine si un tip de activitate care nu s-ar putea limita doar la weekend-uri). Parca simt cum se scurge viata din mine, iar cind oi ajunge un batrinel, ce dracu de motivatie sa mai am sa ma mut, sa trec la o alta etapa a vietii... si de astea?! Mai caut niste piste de rezolvare, sa vad ce valoare oi putea sa scot de acolo, legal, pentru a putea merge mai departe. Enorm de multe lucruri vreau sa fac pe parte de realizari personale si evolutie, iar starea de blocaj e foarte deprimanta. Cel putin in registrul asta, altele fiind tot mai incerte.
Fara sa vreau in mod expres, ci in baza conjuncturilor de tot felul, am ajuns invaluit de moarte si durere, de documentare despre razboaie si moarte, vizionate pe YT, de vreo luna incoace. Se dezvolta chiar o fascinatie macabra in directia asta. Nu cred ca-i ceva de bine, dar se pliaza natural. A nu se intelege ca agreez asa ceva, ci doar ca exercita un soi de captivitate emotionala asupra mea. Probabil si din cauza ca nu inteleg cum au putut fi ademeniti sau impinsi cu forta atitia oameni spre a lupta pe front. Prin tot felul de lozinci stupide si inducerea ideii de apartenenta la natii. Adica tu n-ai nimic care sa te defineasca, trebuie doar sa mori la nevoie pentru "tara si pamintul stramosesc". A lupta in razboaie in care tu, prapaditu', n-ai absolut nici o miza reala! Pentru conducatorii care nu dau doi bani pe viata ta, esti precum o furnica intr-un suvoi ce traverseaza asfaltul unei zone urbane...
Referinta ar fi razboaiele mondiale... care au continuat oricum si intre si dupa '45... in diverse forme si tari colonizate. S-au creat si diverse grupuri de rezistenta, teroriste (indivizi fara alte ocupatii)... de-ti sta mintea-n loc. Cu executii prin spinzurare, de astea extrem de primitive.
Am ajuns si la comunism, cu revolutia rusa... care a fost in vreo doua etape si mai complexa decit la o prima vedere. A doua etapa, din timpul primului razboi mondial, si care a avut succes (corelindu-se mai multi factori) mi-a amintit de ultima familie regala rusa... macelarita la cererea domnului Lenin, in 17 iulie 1918. Mi-a amintit de filmul Anastasia, din 1986, pe care l-am vazut prin '96 (cind eram in liceu). Mai cautasem informatii relativ de mult, cind eram mai proaspat cablat la internet, dar si acum am revazut si aprofundat un pic. Le-a prapadit pe toate printesele... care erau asa scumpe!
Aristocratia de atunci era infinit mai decenta decit oligarhia si bogatasii zilei de azi, pentru care n-as gasi compasine. Au scos o carte mai recenta (pare de buna calitate), pe care m-am chinuit si eu de mi-am comandat-o cu ocazia asta. 30 de euro am considerat ca merita. M-am chinuit pentru ca nu functiona plata bancara cu cardul, zugrumata de multe dificultati. Era gata sa plec si a 3-a oara de la Cec, fara sa rezolv nimic. A doua oara fusesem la sediul unde am contul, la piata Alba Iulia. Urmatoarea zi, abia s-a gindit doamna de la banca sa verifice daca am "3D Secure". Si n-aveam. Joi, 31-03, am reusit sa fac comanda. Urmeaza sa-mi vina din Ciprus.
Felul in care a prins comunismul la niste mase de oameni e de inteles, dl Marx (teoreticianul) a fost un mare caracter, doar ca s-au alipit niste scursuri sa-l puna in practica. In schimb, ideea de "purificare" a rasei europene e de neinteles. E cea mai halucinanta manifestare a omenirii, din cita istorie cunosc eu. Nu exclud sa fi existat ceva comparabil, dar la o scara mult mai mica.
Si in problema asta, daca te cufunzi, n-o sa iesi prea usor... am extras un portret de fiinta distrusa de nazisti (imaginile-s colorate recent, cu softuri moderne) :
Mai departe, o exemplificare comprimata a ceea ce inseamna razboi crincen, ceva greu de imaginat. Cucerirea Berlinului nazist de catre sovietici, in perioada 16.04-2.05.1945 (cu citeva sute de mii de morti doar acolo, in alea doua saptamini. Atunci, sovieticii au fost personajul pozitiv... prin comparatie.
(o paranteza: am aici in bloc, pe aripa mea, un pic mai sus, niste tigani feroce, care striga, zdronganeau acum, pe acolo... parca sa darime blocul... m-am saturat pina peste cap si de astia)
Si inca niste filmari din Berlin, la scurt timp dupa terminarea rzboiului:
Treptat, trebuia sa ies din mediul asta moarte... iar pe parte de imagine am deviat-o spre o alta fascinatie a mea (dincolo de pasiunile principale, cum ziceam la inceput), adica niste imagini foarte vechi color (in original). Le mai aveam pe un hdd acasa (posibil dinainte de 2013, adica sa le mai am), plus altele pe care acum nu le-am mai gasit. Placile foto color au devenit accesibile publicului cam de prin 1907.
https://www.demilked.com/first-color-photos-vintage-old-autochrome-lumiere-auguste-louis/
Si un extras... o joaca... in contextul primului razboi mondial:
Inca una, colorata artificial, insa prezinta un peisaj fabulos, cu mare incarcatura:
Prezentarea ultimelor luni nu e strict cronologica, ci tematica, asa cum am considerat ca se potriveste mai bine. Initial as fi vrut sa fac un alt subiect dedicat instrumentelor de masura liniara ale inginerului, dar au trecut pe la mine doua sublere Insize, de 200mm, pe care a trebuit sa le returnez... fapt care m-a scirbit. Mai scriam ca in primele 2..3 saptamini din februarie, am cautat intens documentatie, pina m-am orientat spre Insize, luate din ro. Toata chinuiala asta si cumpatarea atenta s-au transformat ulterior intr-o lupta de a-mi recupera banii pe ele, pe ambele! Primul (sistem absolut) l-am comandat pe la jumatatea lui februarie, iar al doilea pe 9.03, pentru care am constatat ca avea certificat de inspectie fictiv. Nu mai detaliez, ca s-a lungit mult postarea. Totusi, am considerat ca si un subler mecanic, cu cadran, "is a must" pentru inginerul de mine. M-am hotarit pentru Vogel, o firma cu un oarecare istoric, inceput la 1949. Sublerul e fabricat tot in China, dintr-o categoie economica (237 lei), pe un proiect care nu stiu cui o apartine, deoarece in aceeasi forma vine cu diverse etichete. Plasat intr-o cutie saracacioasa (comparativ cu Insize) si fara absolut nimic inauntru. Doar instrumentul pus in cutie. Partea buna e constructia integral metalica si functionalitatea precisa, chiar peste asteptari. La 100mm e cam in 3 microni. Si la 50mm e cam in 3..4 microni. Ceea ce ma bucura, l-am pastrat.
E ca o bijuterie pentru mine. Fiind aici, la camaruta, il scot zilnic sa-l mai vad, sa mai masor calibrele... sperind ca oi ajunge vreodata sa "masinez" componente de lunete pe care sa le verific cu sublerul asta.
Cele digitale (Insize) erau ambele cu doua sutimi in plus la 100mm. Cremaliera e foarte importanta, sa tina pasul constant, iar sansele-s mai mari ca tipul asta constructiv sa dea rezultate mai bune. Diviziunea de 0.02mm e optima, sa nu se tureze excesiv acul. La citire pot aprecia si jumatatile de diviziuni, sa-mi rezulte indicatie la sutime.
Anul trecut, de la socul aplicarii acelei amenzi halucinante, prin intermediul unor prostovani facuti gramada, pentru ca autoritatile cazusera-n cap, am inceput sa ma gindesc si constructiv, cum sa scot inapoi banii aia... ceva suplimentar... iar ocazia mi s-a ivit de a procura pe nimic o sticla istorica, avind o variatie mai speciala a dispersiei partiale relative. E sticla folosita in legendarele triplete A-P, in prima parte a anilor '80, conform prescriptiei lui Roland Christen. Am cautat la rindul meu si alte variante, dar asta e cea mai buna, plus raze interne egale, deci multe avantaje constructive.
In 12.03 am avut un regim infernal de simbata... nici eu nu credeam ca o sa termin cutia, cu uscarea aracetului, in doua ore si ceva. Pe la 12:30 am ajuns, iar pe la 15:30 a trebuit sa plec. Era si vreme friguroasa de-a binelea, dar n-am simtit frigul. Noroc ca nu m-a prins gripa aia (ce dracu a fost) cu o saptamina mai repede (sa nu fi putut indeplini expedierea conform planului)!
Un regim intens si o actiune care ma mai aduceau la viata. Conform planului meu, mergeau scoase 3 lentile centrale, pt. 3 obiective. Beneficiarul a zis ca-si face un corector subapertutral pentru un acromat de 10 inch (comercial). Dupa doua saptamini de la acea zi intensa, am primit din partea destinatarului confirmarea primirii coletului... totul fiind in regula.
In fine, am grabit finalul, ca s-a facut tirziu. Zilele trecute, miercuri sau joi, am reusit sa-mi descarc si sa-mi instalez un SolidWork dincolo. Versiunea 2020. Sa mai pot exersa ziua, fiindca seara sint cam molesit si imi mai dadusem si altceva de facut. Evident ca ma simt mai bine pe timpul zilei, avind si lucrind cu instrumentul inginerului. Nu sa car aiurea, la scularii, fierotanele unui mahalagiu... care-si masura cu degetele distantele, se razgindea, le trimitea de mai multe ori etc. Am inceput proiectarea partii mecanice pentru telescopul DK, D135mm. Aveam de gind de mai demult sa-l modelez, si am inceput cu ocazia asta.
PS (4.04.'22, 11:29): Cam asa ar fi versiunea a 2-a de tubulatura atasata oglinzii secundare. Desi o sa mai lucrez un pic la prima varianta (celula+baffle2), s-o aduc la o forma mai convenabila, pentru ca ar fi mai usor de "masinat" dintr-o singura prindere cu filetul la exterior.
PS2 (5.04, 14:41): Cam asa ar arata o parte din bariletul secundarei, proiectat de omul de afaceri. Am facut mai multe versiuni. Initial mersesem pe surubul M8 (cum mai aveam acasa facute), dar aici ar fi cu un M6... nu descriu mai mult acum.
Ar fi fost mai multe se scris la prima parte, peste care am trecut la momentul scrierii... cum ar fi modul in care singura natie care a folosit bomba atomica in razboi, contra civililor (si inca de doua ori), a devenit acum cea mai mare aparatoare a pacii si militanta pentru dezarmarile atomice ale primitivilor. Ma inspaiminta si ideea cu care mase mari de oameni trebuiau sa mearga la razboi, pregatiti de moarte... cum altfel?! Acolo ai sanse mari sa te masineze inamicul... iar in citeva secunde esti terminat. Ce sa mai zic de civilii masinati pe strada sau in cimp deschis?! In plus, incursiunea mea catre imaginile vechi color a inceput cu filmulete vechi, de la inceputul secolului trecut, ba chiar de la sfirsitul secolului 19, colorrate si procesate (aduse la viata).
RăspundețiȘtergereO sa mai caut despre originea antisemitismului. Sa zic, contra negrilor ar fi ceva mai sustenabil tot pentru mintile primitive, evident, dar “giul”-sii astia nu difereau fizic chiar asa mult fata de standardul rasei albe, caucaziene. Pe Mengele l-au scapat nemernicii, a murit natural, mult mai tirziu.
De zilele trecute (chiar de dumineca) ma simt ceva mai bine, in privinta acelei ameteli care persista dupa atacul virusologic asupra mea, resimtit din seara de joi, 17.03. Atunci, in noaptea de vineri spre simbata si ziua de simbata am fost foarte molesit. Ba chiar o complicatie, eu raminind nemincat peste acea noapte, cind bausem un ceai cu lamiie, miere si un parasinus (imi cumparasem totusi in seara aia), am ramas de mi s-a distrus mucoasa... M-am mai ridicat in timpul noptii sa maninc o portocala cu nuci si o pogace integrala (fara zahar), o avusesem pregatita, dar n-a fost o idee buna. Mi-a generat mai multa aciditate, de fapt, nici pita n-o toleram, imi facea greata seaca. Pogacile alea au fost cele mai bune, cu iaurt dimineata. Bine ca nu m-a chinuit nici stomacul prea mult, problema mucoasei fiind superficiala. Si febra a trecut in ziua de simbata... dar nu stiam daca moleseala aceea suplimentara (fata de alte stari cam proaste, cronicizate de cind am venit la Bucare) s-o pun doar pe seama gripei sai ce dracu o fi fost?! Covizi nu cred ca au fost, moleseala era diferita (ameteala) si pe finalul starii febrile mi-a aparut si durerea-n git (tot cam de simbata dimineata), covizii fiind fara durere-n git. Practic, vindecarea iritatiei gitului si a cailor nazle a durat cel mai mult, chiar peste 10 zile, N-a fost grava, dar a durat, plus aceasta stare proasta.
Am inceput sa vad mai multe gagici... de la minore, pina la unele doamne chiar de vreo 40 de ani (si totusi de buna calitate). Dar parca s-ar fi vorbit intre ele, sa ma ocoleasca... pe motiv ca vreau si eu sa fac dragoste... iar asta e ceva blamabil! E foarte nasoala situatia mea locativa (vesnic intr-un cacat de camaruta de asta inchiriata), cum ma tin nenorocitii aia stind cu curul pe pamint acasa. “Sa mai asteptam”... sa se scurga viata din mine, dupa aia o fi bine.
Trecind la proiectul telescopuui DK, zona de prindere a secundarei, per ansamblu, de la secundara la interiorul tubului, trebuie sa aiba un numar de compensari, de grade de libertate, de ajustari pentru a obtine o pozitionare axiala a surubului in niste tolerante acceptabile, ca oglinda secundara sa aiba la final o concentricitate suficient de buna in tubul principal. Eram fanul ancorarii bariletului secundarei cu o singura bara (tip platbanda), care insa la bariletul folosit acum cam greu asigura pozitionarea acceptabila a axei surubului, deci ar putea necesita un ajustaj la conexiunea cu tubul. Ramine deschisa si varianta cu 3 lamele de sustinere a bariletului secundarei. Geometric, ar fi cea mai corecta (mie nu-mi plac alea cu 4), desi optic, ar produce 6 axe de difractie, dar mai palide (pentru mine, la newtonian, n-au reprezentat o problema). Astea si multe altele sint aspecte constructive pe care inginerul tre' sa le coreleze, sa le echilibreze.
Da, semitismul asta e de vreo 2000 de ani, are si motive religioase la baza, deci tine de boli mintale. Oricum, Israelul era tara sfinta (eternul subiect in desenele alea biblice, difuzate la inceputul anilor '90... pe care le-am mai revazut asta-iarna pe YT), iar antisemitistii astia aveau impresia ca giulsii voiau sa acapareze Europa si lumea! E destul.
ȘtergereAzi am aflat ca sefa de la biroul mecano-energetic a plecat de ceva luni bune. N-o mai vazusem, deci asta era explicatia. Ma indrumase cineva in urma cu vreun an si ceva sa vorbesc cu ea, poate as fi avut vreun fel de sustinere in dorinta mea de a profesa ceea ce-mi place si in domeniul pentru care m-am pregatit in viata... sa am o meserie oficiala. De atunnci, cind am vorbit cu ea, am deprins o simpatie... pe de alta parte, eu oricum incercam sa fac dragoste, dar tot nu reusesc, deoarece gagicile nu-si dau seama ca si eu sint interesat de ele (de parca dragostea nu implica si aspectul asta!). Ca o remarca: am auzit ca si soldatii rusi vor sa faca “dragoste”, dar aia is mai fermi (prin natura lor) si reusesc. A mai plecat si fata nou venita in locul Melisei, citeva saptamini daca o fi stat.
Intotdeauna, recrutarea oamenilor pentru razboi tre' sa fie optionala, altfel, trimiterea obligatorie inseamna dictatura. Nimic nu justifica dictatura unui numar restrins de indivizi asupra maselor! (tot ma ingrozeste ideea asta a luarii cu japca, de parca toti trimisii pe front intrunesc conditia de a nu mai avea nimic de facut in viata, si sa fie pregatiti de moarte!). Poti sa-i informezi, sa faci tot felul de propagande, munci de convingere, dar atit. Sigur, exista riscul ca dictaturile sa invinga, capacitind cu forta mai multi soldati, dar omul tre' sa-si decida singur soarta, iar in caz extrem, lucrurile se mai pot autoregla ulterior.
RăspundețiȘtergereDe vineri mi-a ajuns cartea in Bucuresti. Azi (luni) mi-a venit avizul la fabrica (unde dadusem adresa sa ma gaseasca), iar dupa ce am iesit, am trecut pe la posta (ca era aproape) si am luat-o. E de buna calitate... oricum, producatorii o aratau si rasfoita, sa vezi ce cumperi. Ar fi meritat totusi coperti tari. 10 euro transportul, 207 lei platisem in total. Merita sa imi mai iau din cind in cind unele lucruri.