"Better than most..."

1. Era gata sa-mi scape anul asta fara a face nici o captura astrometrica... pina weekend-ul trecut, cind am mers acasa special cu misiunea de a obtine ceva imagini planetare, la Saturn si chiar la Jupiter. Sezonul acestor planete fiind impins spre iarna, cind pentru mine devine imposibil.

Fereastra cu turbulenta acceptabila a fost doar la inceputul serii, dupa amurg, conform unui tipar binecunoscut. Existind chiar momente de mare claritate. Mai tirziu, la Jupiter, atmosfera devenind inutilizabila. Uneori se remediaza in toiul noptii, dar asta mai probabil iarna, pe ger crincen... asa cum am unele amintiri observationale la Marte, de la opozitia din 2010, prin batrinul DK D158mm.

Totusi... mi-am indeplinit principala misiune a weekend-ului.

 

2. Ca o deturnare a muncii de proiectare incepute pe la sfirsit de septembrie, pentru un obiectiv cvadruplet, fotografic, am ajuns din nou la sistemul dialyte, care se preteaza la o luneta mai mare, si pentru care mai facusem niste versiuni proprii in urma cu vreo 3 ani. Am mers un pic si in directia asta, cu preoptimizari automate... O sa-i fac loc aici, ca idee. Prin comparatie cu un Fraunhofer clasic, prezinta o acromatizare mai buna si un cimp mai consistent. Ambele D150mm, F/10, cimp foto full-framer (24x36mm). Am folosit si un flint mai special in dubletul central. Cind l-oi lua la puricat prin ajustari manuale, oi evalua daca merita sau nu construit in forma asta.

 

Sint bucuros ca ieri am ajuns la o varianta finala si convenabila de Taylor cu L1 splitata, din cele mai uzuale si ieftine sticle opticiene. N-as fi crezut ca se poate ajunge la acel grad de corectie cu sticlele date! O sa detaliez la vremea potrivita.

PS [8-11-24]: Ar fi fost prea frumos ca sa fie adevarat, un obiectiv asa bun doar din BK7 si F2, cu 4 lentile, sugerat la 1930 de catre Sonnefeld si perfectat acum de mine. In optica, nu exista chiar asa solutii miraculoase. Sistemul avea, de fapt, curbura de cimp, omisa din cauze necunoscute de fisierul OSLO. Mai depistasem niste probleme de redare a astigmatismului si inainte de inceperea efectiva a tripletului Taylor 7/420, pe care le corectasem, iar acum din nou, un alt fisier mi-a dat peste cap si designul Taylor, deja slefuit, ma pusese pe jar zilele trecute, dar noroc ca a fost o alerta falsa. Ala e bun. Inca mai trag si de Sonnefeld, sa vad maximum ce pot obtine... ceva, ceva iese, si la cimp plat, dar nu suficient de bun. /PS

 

3. Iar acum, profesional, sa atingem un pic subiectul proiectarii asamblarilor prin pana paralela... cu capete semirotunde - care, de fapt nu se justifica, ci doar probleme ridica in urma excentricitatii rezultate la capete, in urma frezarii semirotunde! Incit sa stea montatorul sa pileasca la ele. Lungimea locasului prevazut in exemplul dat e egala cu cea a penei!! Iarasi, ceva stupefiant.... intrucit, conform standardelor de tolerante pentru cotele netolerate, poate aparea chiar si o stringere longitudinala de 0.3mm!! Ceea ce e aberant, normal.

Deci, pe exemplul dat, se incepe cu o stringere enorma a penei in arbore (55 microni la b=4mm) si se continua cu un joc mare al acesteia in butuc. Situatie care nu se regaseste in standardul din '81... mai nou decit conceptia initiala. As zice ca stringerea e indicata in arbore, cu ajustaj alunecator in butuc.

  

Sigur ca forma originala a exemplului dat, cit si eventuale malformatii aparute de-a lungul timpului la aceasta banala asamblare nu le cunosc si nici nu ma intereseaza. Nici politica din jurul aprobarii unor corectii firesti nu ma intereseaza... deoarece eu sint inginer, care analizeaza si vine cu solutii tehnic corecte si/sau mai bune. Inginerul nu bate toba pe o unica solutie, ci intotdeauna are viziunea deschisa si altor variante. Nu pretind ca as sti totul pe deplin, dar inteleg lucrurile astea mai mult decit majoritatea.