Cind toate optiunile disponibile incep sa se echilibreze ca urmare a neajunsurilor pe care le contin, atunci incepe sa nu te mai intereseze, sa nu mai fii partinitor. Teoretic, ai nevoie de un venit constant pentru a supravietui, dar lipsa lui nu-i cel mai rau lucru care ti se poate intimpla... doarece sacrificiile inrolarii devin uneori prea mari si risti sa nu mai fii bun de nimic.
Am obosit si eu, nici nu stiu unde sa mai "strig" ca sint inginer mecanic si vreau sa proiectez.
Tot intr-o zi de vineri, adica in 27.01, am primit convocarea la cercetarea disciplinara, probabil ca raspuns la punctul meu de vedere depus cu o saptamina inainte, pe care nu-l mai prezint aici, dar in care am negat cu titlu informativ inca de atunci presupuse divulgari de secrete de firma, care ar fi fost, intr-adevar, incriminabile disciplinar. Arata cam asa:
Deci odata ce am primit exemplarul, mi se conturau mai multe variante de actiune, incepind cu demisia pe motiv simplu ca ar fi sub demnitatea mea sa raspund la asa ceva... si pina la a ma zbate constipat sa ma apar cu tenacitate. Ma gindeam in weekend cam ce raspunsuri as da, sa le am puse in ordine si pe hirtie, dar le-am aminat in ideea ca am la dispozitie timp gramada in urmatoarea saptamina, eventual in weekendul urmator sa atac decisiv problema. Voiam sa ma mentin intr-un grafic si sa decid in ultima clipa varianta de lucru. Eh, a venit acel weekend, care a si trecut, dar efectiv n-am reusit sa ma mobilizez deloc in a raspunde la acele enormitati. Timp cred ca ar fi avut si autorul, sa renunte naibii la asa ceva... ceea ce nu s-a intimplat. Abia luni am reusit in timpul zilei, s-o scriu de mina, ca ciorna, pe 3 pagini, apoi seara la camaruta am scris-o la laptop. Si marti am finalizat-o, adaugind inca o pagina ca ciorna, aproape 3 scrise pe curat... miercuri fiind data de 8. A trebuit sa apelez si la juristul din mine, de parca nu eram destui! Deci, cam acesta ar fi un exemplu de argumentatie ferma, nu prin balarii.
E adevarat si ca materialul clientului permitea o astfel de argumentatie.
Depanind alte amintiri, ma mai apreciase cineva si pe mine, de exemplu pe forumul de casa, la o problema iscata... unde conta o terta voce prezenta la un mod admirabil. Persoana respectiva avea 20..21 de ani prin 2010 sau 2011, incepuse sa scrie, se vedea ca-i destept. Pina in prezent a scris mai multe carti, e si regizor, ba chiar a avut succes si in strainatate. A apreciat prestatia mea acolo si modul meu de abordare pe diverse subiecte. Si unii profesori din facultate m-au apreciat, incepind cu cel de la Masini Unelte si Control Dimensionare.
Revenind in tema, am fortat si eu lucrurile cit am putut, sa o ia cumva... ori intr-o parte, ori in alta. Situatia recenta cu acea colega a fost ceva neprevazut, dar nici prea exagerat. Subliniez totusi faptul ca aratarea cu degetul e un sport national, chiar global, fiind tare facila cind ai nevoie de justificari. Inclusiv eu am mai practicat-o, dar fiecare situatie are particularitatile ei, ma refeream la nivel de principiu. Sigur ca as putea fi eu de sacrificiu acum, dar problemele structurale si persistente nu se vor rezolva. Din cite mi-am dat seama, cercetarea aia de ieri a durat cam pina la orele 10:50, iar de atunci nimeni nu mi-a zis nimic, nici eu n-am intrebat nimic. Nu stiu daca e cu asteptare, insa mai putin conteaza. In definitiv, o spun din partea mea ca felul actual in care mi trec zilele nu are cum sa mai dureze prea mult. Situatia a ramas neclara, dar cit inca mai sint acolo, mai exista si acea posibilitate iluzorie sa inceapa si pentru mine sa ticaie ceasul acumularii experientei profesionale relevante. Motiv pentru care am mai domolit continutul in sine al postarii, fata de cum o imaginasem zilele trecute, scotind doua idei din final si punindu-i alt titlu. De trei lucruri aveam nevoie (nu le repet), in rest doar de mine ar mai depinde sa incerc acea evolutie constanta in directia mea profesionala.
Eventual oi mai completa... in functie de mersul lucrurilor.
Azi s-a intimplat sa-mi amintesc de comparatia facuta in urma cu vreo 20+ de ani de catre un mare jurnalist, un "crucisetor" al presei romanesti. Acesta spunea ca jurnalistul seamana cu securistul, pina la un punct. Detaliile nu le mai stiu, dar pot incerca cu capul meu o gasire a diferentelor. Jurnalistul se exprima la modul vizibil si asumat. Sigur nu are pirghii coercitive de corectie. Asa cum o fi el, jurnalistul - amator sau profesionist, gurist sau cronicar - daca reuseste sa schimbe vreun pic mentalitatea sau atitudinea unor oameni, atunci o face doar prin puterea cuvintului.
In ultimele luni, am resimtit destul de multe cutremure aici, la camaruta. La etajul 5 din 10, intr-un bloc tip turn, cu sectiune transversala patrata. La ultimul etaj cred ca s-or simti groaznic. Blocul asta a trecut peste cutremurarea din '77... dar pe viitor n-as fi prea sigur.
RăspundețiȘtergereRecent, cind inca eram prins in subiectul garsonierelor, am cautat si registre online despre starea si rezistenta blocurilor din Bucuresti. Foarte multe apareau ca fiind neexpertizate. Ba unele chiar reabilitate, anvelopate, dar la risc 2! Am retinut ca pina la gradul 3 de risc seismic, sint problematice. Iar gradul 4 al clasei de risc inseamna o conformare la standardelor actuale de proiectare in constructiile imobiliare (daca la executie se respecta proiectele). Adica evident ca nu poti zice nici despre cladirile noi ca n-au nici un risc. Sau in cazuri cu totul speciale, daca ai bani cacalau sa bagi in ele.
Da, am mai ajuns in weekend-ul asta acasa, intr-o vizita neprogramata si-n conditii mai anormale, fiind si ajutat de vremea foarte calduroasa pentru perioada asta. Ma speriasera astia la stiri cu “cutremurele din Oltenia”, in zile consecutive, de 5.4 si 5.7 grade, la vreo 102..107km de Craiova. Dar noroc ca n-am gasit nimic miscat prin lucrurile mele. Sper sa nu se agraveze materialul pentru “senzational” al stiristilor.
ȘtergereAcuma si pe aici, in bloc, simt destul de des cutremure, probabil cu origine in Vrancea. Mai spuneau astia despre noua zona activata, avind epicentrul la vreo 13km N-V de Tg. Jiu, ca acolo se produc cutremure de suprafata (cel de 5.7 ar fi fost la adincimi cuprinse intre 10 si 40km, in functie de sursa media), si ca astea de suprafata se simt mult mai puternice! Mai sa fie! Imi pare absurda afirmatia, din moment ce se fac niste cotatii pe o scala de masurare. Inainte sa merg acasa, cautasem un istoric al cutremurelor in Romanica si-n acea zona... sa-mi fac o idee mai clara, dar tot am mers. In fine, bine ca n-au fost probleme.
Imi mai amintesc cum mergeam prin toamna lui 2020, in unele zile spre final de program, sa arat cuiva de la proiectare niste proiecte opticale de ale mele, ale obiectivului cel mare, ma mai interesam oficial si de ceva materiale. Adica erau vremuri mai bune, inclusiv cu finaluri de zile mai constructive. Imi aratam si interesul pentru atributii suplimentare acolo, si ca as prefera mai mult proiectarea, asta mi se potrivea nativ mai bine... Faza la care imi amintesc ca persoana respectiva mi-a raspus ca ii sint de prea mare folos sefului indirect pe care il aveam atunci in sectia optica de productie, si ca nu crede ca acesta m-ar lasa sa plec de acolo (de unde fusesem incadrat initial). Eu avind si ceva mai mult de o luna de prestatie in acea fabrica. Hmm... cert e faptul ca m-a miscat un pic faza asta, dar in sensul ca “ia uite bai, parca m-as fi nascut tehnolog... si sint condamnat sa ramin asa!”. O sa-mi scot si din CV-u colegiu' si o sa las numai ultima forma a studiilor superioare.
RăspundețiȘtergereL-am vazut ieri pe Dinescu la o emisiune tv, cu povestiri de ale lui, din tinerete... si parca a descris milimetric parcursul impatimitilor de bauturi tari, votca, wisky... de astea. Cum li se umfla ficatul in ei, ajung sa aiba crize si sa se inece cu propria voma. Zicea el si ca astia mor la 50 de ani. Ba chiar mai devreme se poate intimpla, din pacate... a naibii inventie a tariilor, al caror scop ar fi trebuit sa fie doar ca apa de gura.
L-am cunoscut si eu cindva pe cineva cu obisnuinte de astea, care a avut si posibilitatea sa ma ajute cu niste chestii... si, cu atit mai mult, o sa ma straduiesc sa ajunga cit mai departe si mai apreciate acele chestii... care, partial, fac parte din “trairea mea a vietii”.
Azi am primit raspunsul scris, strict pe tema respectiva. M-au amendat cu 10% din salariul brut pentru urmatoarele 3 luni, fiindca vrusesem si eu sa proiectez. Celelalte acuze jenibile n-au mai fost invocate. Asta daca o sa mai fiu eu acolo inca 3 luni. Nu s-ar intelege clar, desi cred ca daca as pleca mai devreme, ar incerca sa obtina intreaga penalizare din ultima transa salariala, adica s-o anuleze practic aproape de tot. Sigur ca motivarea e aberanta... dar asa e inscriptionata pe hirtie. Mai scriau si ca daca vreau sa contest, ma pot adresa tribunalului Bucuresti. Doar ca dovezi clare n-am. Eu nu obisnuiam si nici in prezent nu obisnuiesc sa-i inregistrez pe unii sau pe altii cu vreun telefon sau reportofon... cum mai obisnuia altcineva din cealalta sectie, si astfel sa fi existat dovezi. La modul general, intr-o ecuatie de tipul asta, daca cineva minte ca porcul, atunci o judecata corecta nu poate surveni. Nu spun ca asa s-o fi intimplat zilele trecute la dezbatere, ci e cu “daca”, e o deductie conditionata. Eh, si-or fi dat seama ca am un “salar” prea mare, la 3550 lei brut! Mai era chestia aia cu lipsa parolelor la calculatorul meu, pe care am uitat sa le-o scriu. Ar fi contat un pic in stabilirea gradului tau de determinare in a instala ceva pe acel calculator de serviciu. Poate or fi mers pe premisa ca aveam parole la calculator... si le-oi fi spart sistemul lor de securitate pentru a-mi instala SW-ul. Repet, poate. Practic nu mai conteaza deloc, doar factologic vreau sa le am in ordine pe aici.
RăspundețiȘtergereAlte verdicte n-as putea sa dau, sint si eu un biet omulet supus greselii. Dar daca exista pe undeva vreun Dumnezau omniscient, omniprezent si omnipotent, atunci o sa stie el daca si de cine sa rida cu curul. Macar atit ar putea face si EL!
Am depus si eu acum o sesizare la guvern, catre institutia de care apatine fabrica, pentru modul nejustificat in care mi s-a negat sistematic posibilitatea evolutiei profesionale, ba chiar dreptul la viata pentru unul ca mine. Negatia in sine a disponibilitatii locurilor respective (de ingineri proiectanti) inseamna chiar o incalcare a Codului Muncii, art. 3 (pct 1 si 2). Am argumentele prin care sa arat ca nu exista nici un motiv ca eu sa nu fiu la proiectarea mecanica, in contextul dat. Momentul optim ar fi fost nov. 2021, dupa ce implinisem 2 ani acolo, dar am facut-o si acum. Is adunate asa niste chestii foarte revoltatoare... si de neinteles, plus unele faze din prezent care le amplifica.
RăspundețiȘtergereIncerc si eu tot ce pot pentru a proiecta oficial, fiindca eu sint inginer care proiecteaza.
Zilele trecute a venit cineva la noi in birou sa-l intrebe pe sef despre ceva problema semnalata de catre beneficiar la un tip de lunete... zicea ca apar ceva “straluciri interne”... incercind sa se corecteze, ca nu asa, dar nu stia exact terminologia. Chiar de doua ori a venit, a zis si “lumina parazita”, care era foarte aproape, chiar o exprimare acceptabila pentru cineva care nu-i proiectant. Doar ca nu e lumina directa din fasciculul optic util. Eu n-am mai zis nimic, n-ar fi fost cazul sa fac “pe desteptul” pe acolo. Ba din contra... ar fi fost mai potrivit. Deh, nu m-a dus capul sa fi fost mai “tehnic” inca din fasa... pentru ca asa ai mai multe sanse!
ȘtergereAzi am si sunat la serviciul relatiilor cu cetatenii, de la ministerul economiei, sa ma asigur ca sesizarea facuta de mine a fost receptionata si ca fabrica se afla in subordinea acelui minister. Sa nu fi trimis aiurea la vreo adresa inactiva. Raspunsurile au fost afirmative.
ȘtergereMai departe, ma gindesc eventual si la o adresare in justitie, pentru modul discretionar in care se fac angajari la proiectare, in cadrul acelei fabrici. Ar trebui sa cer sfaturi si unui avocat, sa aflu mai bine cam ce sanse de solutionare favorabila as avea. Nu doar o data as fi incercat sa acced la proiectare, ci pe o perioada indelungata. Sigur ca pe mine ma afecteaza in mod substantial ticalosiile astora, mai ales amenintarile alea, fiind o chestiune existentiala, nu mofturi, absurditati sau altfel de excese.
Sigur ca unii profi mai primeau spagi in facultate, dar nu erau nici pe departe atit de cirnatari incit sa-i dea in cap omului studios si interesat de materiile prezentate acolo. M-au apreciat si pe mine genul asta de oameni, chiar majoritatea dintre ei... nu sa zica “vai de mine, ce cauti tu aici?! Nu mai spera, ca nu-i locul tau aici!”. Nu erau nici pe departe sub forma asta. Imi amintesc cu nostalgie pina si banalul proiect la circulatia rutiera (nu mai stiu cum se numea disciplina), in care proiectai o autobaza. Era cel mai subtirel, mai scurt, dar presupunea si ala o metoda, o disciplina a proiectarii.
Ștergere