Ii invit pe cei neinvitati si rataciti pe aici, interesati la modul constipat, intepat, ba chiar morbid cu cine as face eu dragoste, sa-si bage unul altuia nasurile-n cur!
Hai... hai ca nu-i fantezie... da, asa, asa... ne oprim un piiic... respiraam... flexam gitul... si... inca o data...
Au fost si continua sa existe unele forme de viata in sensul descris. Dar eu sint finut, nu incerc sa-i destabilizez, ci ii incurajez!
Recent mi-a aparut pe FB ceva trimitere la o persoana numita Anneke Lucas... Apoi am cautat si pe YT si am aflat cam ce indurase asta prin anii '70. Coruptia stim cu totii ca-i generalzata, dar pare ca s-ar impune o redefinire a ceea ce inseamna sexualitatea in cercurile de putere. Mai cred si ca fandoseala unora iti poate depasi asteptarile...
Acum sa
trecem la continuarea aventurilor mele prin viata, experientele demne
de impartasit (nu doar de "refulat", fiindca eu nu-s doar
rigiitor).
1. Intr-adevar,
a urmat acea mult dorita activare a pirghiilor, desi in prima faza,
pe superior nu-l interesa (si "sa nu-i mai vina cu de astea la
el"). Apoi, urmaroarea zi, fata isi inainta demisia... dupa ce,
in ultima saptamina, in prealabil vorbise semnificativ mai mult prin
telefon, primind telefoane. Motivele invocate de ea n-am de unde sa
le stiu exact, dar astia (incepind cu superiorii pe zona de
productie) imi imputau mie demisia ei... fara sa-i fi facut eu nimic,
evident. Trecerile de la indiferenta absoluta la extrema opusa,
pentru mine, sint neverosimile, ca o mai fi intervenit factorul “gura
lumii” in decizia ei, nu cunosc, dar atunci ce as mai putea sa zic
eu (despre mine) la capitolul asta?! Astfel eu devenind un om de
sacrificiu acolo...
Cu demisia
ei pe masa, vreau sa spun aici, adica sa reconfirm faptul ca exista
Brutusi decind e lumea asta. Intotdeauna dominatia numerica
primeaza, nu argumentele. Relevanta detaliilor e intotdeauna
discretionara, adesea pe invers fata de realitatea obiectiva. Iar
dezicerea unui superior in raport cu tine poate fi instanta... din
nevoia lui de justificare fata de ceilalti si de satisfacere a
poftelor acestora. Caci nu ne aflam in sferele inalte ale justitiei.
Desi eu le spusesem pe tot locul, inca de la inceput ca sint autist
(din nastere), fiindca asa am considerat a fi corect (mai intii la
personal, apoi sefilor de sectii unde am fost repartizat), inca mai
apareau nevoi de justificare ale sefilor fata de terti, cum au fost acum... cu
pendulari de la: "vai, dar nu ziceti asa!" adresata mie la inceput, pina la "are
probleme la cap", ca "e o dezamagire", de
astea. Despre aceasta incadrare seaca si peiorativa am mai
scris, e in scopul subliminal de a te descalifica in ochii
celorlalti, la care nici n-ai ce sa raspunzi. Daca ti-ar reprosa
cineva ceva concret, ai putea eventual raspunde. Oricum ei se aflau
in incaperea de dincolo de glasvand, nu se punea problema sa raspund
ceva. Inclusiv eu ii spusesem despre mine fetei, de cind s-a angajat,
cum sint si ce as vrea sa profesez... ca sa nu se mire chiar asa
tare, ma simteam si eu foarte aiurea... si ei, si altcuiva venit tot
mai nou acolo.
In
conditiile astea, am fost chemat in zona directorala de productie,
unde entitatea aflata la butoane a inceput prin a scoate tot felul de
"scheleti profesionali" ai mei din ultimul an,
prezentindu-i cumva impaiati si umflati, de extrema actualitate si a
incheiat prin a-mi cere si mie sa-mi dau demisia, sau daca refuz, o
"sa fiu dat afara cu tinichele"... in urma unei cercetari
disciplinare. Adica s-a antepronuntat si a vorbit el in numele
tuturor membrilor unei eventuale comisii, riscind ca aceasta sa fie
doar o mascarada, cu rezultatul cunoscut de dinainte.
A doua zi la
prima ora (adica vineri 20.01) am depus si eu mai sus un punct de
verede scris... in speranta ca nu toti decientii or fi pe acelasi
sistem de gindire, numit generic tip Brutus. Mai departe e la
latitudinea lor daca il vor lua in considerare.
Revenind cu
o zi inainte la demisia fetei, a fost o demisie cu zimbetul pe
buze... Incepea sa devina mai joviala ca niciodata cu restul
tinerilor, in special cu partenerul ei. Starea asta a continuat a se
profila si in urmatoarea zi (cind imi parea ca si-ar fi anulat
demisia). Ei cu totii (tinerii autoproclamati, pina la 40 de ani)
manifestind numai chicoteli, risete si veselie in incaperea de
dincolo de glasvant (posibil si alte "ciupeli"). Sigur ca nici la
inceput, inainte de turbulenta asta, nu mi-am permis sa le fac vreun
repros, fiindca nu faptele in sine ar fi contat, ci faptul ca eu as
fi fost singurul deranjat. Asa functioneaza societatea. Daca
reactiile astea ale lor or fi avut sau nu vreun alt substrat, nici nu
mai conteaza. Doar ca eu, dincolo de o limita, imi gasesc o anumita
detasare, ma intorc la mine insumi si nu ma mai intereseaza restul.
Ma gindeam
totusi retrospectiv ca as fi avut sanse mai mari sa-mi fi dat si mie
fata FB-ul si telefonul ei la pachet, in cazul in care ii ziceam si
eu de 3 ori in doua propozitii: "daca e ceva...".
Teoretic
prefer sa fiu cu gagici... dar daca socializarea o sa mearga in halul
in care a mers cu asta, atunci o sa-mi fie si mai nasol. In privinta
asta n-am vreo solutie.
Nu sint
suparat, dar poate ca lucrurile astea asa tre' sa fie...
Tot din
experienta acumulata, as zice ca in cazul astora mai tineri cel mai
greu e sa le cumperi plictiseala... si sa le oferi un mediu potrivit.
Chiar e bine pe parte de management sa-i imperechezi pe doi tineri
care se plac si se simt bine impreuna... astfel vor rezista mai mult.
Adica ar fi posibil si sa plece impreuna, mai usor. Pe mine nu mai
conteaza aplicarea managementului favorabil.
[LE:
29.01.'23, orele 10:50] Postarea asta o aveam scrisa din data de
24.01. Am intirziat in a-i da drumu' numai pentru a nu se intelege
cumva ca as incuraja-o pe Lavi sa plece. La plecarile astea am o anumita sensibilitate. Dar pina la urma a plecat. A plecat nu pentru a sta
acasa, ci pentru ca si-o fi gasit in alta parte mai convenabil, din
diverse motive, precum multi alti tineri... care fie dupa o luna, 3, 7 sau
3 ani... tot plecati se numesc in raport cu longevitatea profesionala
pe care inca o au inainte.
La momentul
vorbirii am primit si decizia cercetarii disciplinare pentru mine. As
avea mai multe variante in calcul. Un singur punct e discutabil (oricum foarte tardiv), la
care am insa o justificare rezonabila. Restul sint de un penibil
grotesc! Deocamdata nu zic mai mult. [/LE]
2. Ca activitate efectiva mi-am proiectat si eu ce am putut, doar pe parte opticiana, avind softul gratuit.
- Obiectivul foto triplet Taylor. Mi-am obtinut versiuni finale cu focalele de 500, 400, apoi una intre, adica la 450mm cu deschiderea de 64mm, care inseamna N=7. Nu cunosc exact ce sticle o avea Triotar 4/135, dar in ideea de echivalare a aberatiei cromatice reziduale, la diametrul D65mm, ar insemna N=7.7. N-PSK53 sigur e ceva mai buna, mi-ar permite sa mai cresc un pic luminozitatea, prin scaderea raportului focal, N... undeva la 7 am zis ca ar fi o echivalenta apropiata. Astigmatismul e acceptabil. Am inceput sa-mi cenzurez propriile proiecte, fiindca implica si astea o anumita munca, nu le vomita programul asa... direct la forma asta.
- Obiectivul cel mare acromatic, de luneta. Acum nu ma mai intereseaza valoarea efectiva a raportului Strehl, pentru ca scopul realizarii primei versiuni de dublet D100mm, cu focala de 1200mm, a fost tocmai verificarea tolerantei la cromatismul longitudinal. Deci incerc sa respect acea raportare practica la spectrul rezidual admisibil, sa fie o echivalenta intre lunetele astea, D100 si D150mm.
Aberatia cromatica depinde de diametrul obiectivului, iar ponderea in raport cu discul Airy se ajusteaza din raportul focal. Daca as renunta la criteriul echivalentei, sigur ca obiectivul mai mare aduce un cistig la puterea de separare, care insa s-ar estompa si n-ar mai respecta proportia diametrelor... ceea ce nu-mi convine deloc. M-am tot chinuit sa gasesc o solutie prin adoptarea unor sticle mai speciale, altfel nu e posibila mentinerea echivalentei la focala de 2400mm pt, obiectivul cel mare. Inca de mai demult imi fixasem valoarea asta. Va trebui si sa renunt la simetria lentilei convergente in favoarea designului Fraunhofer, pentru corectarea comei. Cea mai buna combinatie ar fi N-BAK2/N-SF2, crownul fiind sticla mai speciala. Dar costul e problema, 2x si 2.5x. Cu N-F2, curburile ar fi mai accentuate (la fel si cu N-K5, fiind la rindu-i mai bun decit BK7 in privinta dispersiei). Sau daca maresc focala la 2600mm, cu sticlele clasice BK7/N-F2, tot Fraunhofer, cost: 1x si 2x. Ma gindeam si sa intreb publicul pe forumul unde mai activez, cum ar prefera obiectivul cel mare...
(diagramele nu includ haloul albastru)
3. In urma cu vreo 10 zile, au descoperit astia in blocul de camarute unde stau un individ decedat, fiindca putea. Au adus politie, sa deschida usa cu forta. Era chiar chiriasul de deasupra mea. Dupa aia putea si mai rau, si pe geam, si-n casa scarii. Totusi nu asta era cel cu televizorul... asta probabil era unul pe care-l auzeam vorbind in telefon, intr-o dimineata de noiembrie cam asa: "ba mu**tule, eu pe 30 iau banii, ai inteles, pe 30...", tot de deasupra mai auzeam niste zguduieli de mobilier si gemete de la sex, lunile trecute, anul trecut.
Propagarea sunetelor prin structura blocului m-a tapit in privinta televizorului nocturn, din care tijnea de regula o voce in engleza care te toca la cap. Observasem la vecinu' de jos ca, practic, toata noaptea avea lumina aprinsa. Iar intr-o zi mi-am dat seama privind in jos pe geam, ca sunetul de tv de la el venea. Jos sta un specimen care traia cu o rata, si tot striga la ea, injurind-o, sa taca.
Am mai aflat recent de acasa, ca s-a intors ala definitiv... sa uzinareasca iar acolo, sa faca atmosfera acasa.
Atunci, mergind timp indelungat pe un fir de ata, incotro? Care dracu e casa mea? Cred ca doar aici e casa mea, cel mai apropiat loc de a fi numit astfel. Loc in care mai tre' sa am si eu ferestre. In cazul meu, comunicarea e mai mult scrisa, tot aici ma fac si eu cunoscut, asa cum sint. S-or mai nimeri sa treaca si oameni de buna cuviinta, dar si destui neaveniti... care n-au nici pe departe dimensiunea mentala de a intelege lucrurile astea in complexitatea lor sau, in prima faza, a trece peste obisnuintele pe care si le-au deprins.
In deplasare sau la serviciu, cu altii, eu nu pot ca tot ceea ce scot pe gura s-o fac la modul hahait, nu pot sa fiu pe acolo fara chiloti, ca la mine acasa. Fapt care ma dezavntajaza la gagici. Dar eu macar stiu in sinea mea ca am o anumita profunzime, sint cald si iubitor. Iar trasaturile astea nu rezulta din vorbe si fente, ci din fapte. Fiecare o vedea selectiv si o intelege cit poate sau cit ii dicteaza ticalosia launtrica.
Apropo de forma si continut: In acceptiunea unora mai usori la cap, de genul lu' “TantiAglaia”, exista o diferenta inspre bine daca in momentele tale de impartasanie ai scrie ca iti place de o fata, in locul zicerii de la inceput (ca ai face dragoste cu respectiva). Sau asa cum se manifesta destui barbati care le comenteaza gagicilor la pozele acestora (pe FB-uri, Insta etc), cu multe inimioare varsate in prostie... sau cu “I love you!”. Forma expeimarii difera, dar factual inseamna acelasi lucru.
RăspundețiȘtergereAm mai auzit ca in cealalta sectie la care am lucrat, ar exista o nevoie reala de cercetare disciplinara, pe fondul unor purtari intr-adevar necuviincioase spre agresive intre colegi. Chiar au fost formulate astfel de propuneri, zadarnic insa... pentru ca cei aflati la butoane sint ocupati cu altfel de ranchiune si “ampitii” personale, crezind ca astfel se vor scoate din penibilul care-i ineaca. Deh, o fi mai productiv asa.
Da... azi dupa-masa, la intoarcerea in camaruta, am revazut-o pe cea mai veche “cunostinta” de a mea din zonele astea, intr-un magazin din drum, in care intru adesea. O fata inalta si cu ochelari, dar care-i foarte scumpa. M-am bucurat destul de mult in contextul acestor ultime luni cu zile foarte seci si moarte. Nu cred ca-i nimic rau sau urit in asta. Doar ca mie o sa-mi para cel mai rau la detasarea de aceste “cunostinte”, cind va trebui sa plec. Ba chiar o batrina a intrebat-o daca ceva lichid continea alcool... astfel i-am auzit si vocea, cu un usor suris la final. Prima data am vazut-o dupamasa, la iesirea mea, in zona intersectiei Grigorescu cu Brincusi. Era chiar in primele zile ale mele pe aici, la sfirsit de octombrie 2019. Mai des o vedeam dimineata, obisnuia sa lase privirea-n pamint, de nu-i vedeam ochii. Cu atit mai mult m-am bucurat acum...
RăspundețiȘtergereSi chiar a doua zi s-a intimplat sa-i aud si vocea unei doamne de 30 si ceva, pe care o vedeam mereu dimineata, cind ieseam printre blocuri spre intersectia de la metrou Titan. Ea venea incoace, la ceva gradinita. O remarcasem din urma cu un an si ceva. Iar azi de dimineata, pe Rebreanu, s-a nimerit ca eram la citiva metri in spatele unei cunostinte de a ei. S-au oprit si i-a zis ea zimbind ca “nu ne-am mai vazut demult”. Cu asta a avut o reactie calda, asa zimbind si in starea asta fiind si mai frumoasa. Cu mine sigur ca nu reactioneaza asa, nici asta, nici doamna blonduta de la Unirei, pe care am revazut-o asta-toamna la suprafata, in apropiere de metroul de la Georgian... atunci chiar nu s-a uitat deloc la mine. Ma gindeam recent daca sa incerc sa-i ofer un martisor de 1 Martie asteia cu care incepusem (eu neavind cui altcuiva)... n-ar fi fost un gest prea deplasat, chiar imi amintesc de la tv faze similare, dar probabil s-ar mira asta peste masura in cazul meu.
RăspundețiȘtergereL-am vazut si eu pe Nole, dumineca, cistigindu-si al 22-lea turneu major. Mai intram din obisnuinta si pe la CTP-u, pe FB, care a devenit asa un deontolog chitibusar, revoltat acum de tupeul lui Nole de a-l prosti in fata. Am comentat si eu ceva pe acolo... in fine. Imi amintesc o emisiune sportiva, de prin 2012..13, unde vorbea realizatorul despre Nole... punindu-l cumva intr-o lumina a ghinionului pentru ca e contemporan cu Federer si ca altfel ar fi putut cistiga semnificativ mai multe turnee GS decit o facuse pina atunci. Dar iata ca acum, are cu doua mai multe decit Federer si sigur diferenta in favoarea lui nu va scadea in analele tenisului.
Vineri, in 20.01, mi-au luat astia unitatea calculatorului sub pretextul unor verificari de rutina si de parole (al meu inca de la inceput n-avea parole). Ziceau ca pe ale tuturor din birou ar trebui sa le ia, si au inceput cu al meu... la scotoceli cu el! Nu mi l-au adus nici pina acum, respectiv celelalte au ramas pe loc. Doar ca iarasi, eu nu sint dintre aia care s-au nascut cu calculatorul in mina, iar acum, gata, as fi mort! Nu, ci mai am inca hirtie si creion. Iar daca mi le vor lua si pe astea, inca o sa mai am capul si gindirea libera.
RăspundețiȘtergereSigur, incercarea mea de anul trecut cu SW-ul, poate fi vazuta si-n cheia ca: “bai, omul asta vrea sa faca ceva!”... dar mai trebuie si sa existe cineva care sa vada.
De vreo doua saptamini, poate un pic mai mult, ma afecta o senzatie de tuse seaca, mai mult seara si dupa ce mincam ceva. Ma cam enerva. Mi-am luat si un sirop de tuse, dar putin daca o fi ajutat. Totusi de ieri a mai slabit iritatia asta pe laringe si trahee, e spre bine. Am avut si anul trecut, dar ceva mai in primavara... martie, aprilie.