Inside / Outside

Dupa oscilatiile decizionale pe care le-am resimtit in pauza de iarna si inceputul noului an, am mai facut un ultim demers scris, prin care solicitam inclusiv transferul la o sectie mecanica, unde sa am o activitate la standarde mai actuale, in jurul unor masini CNC, daca atributii suplimentare fisei postului actual continuau cu desavirsire sa nu-mi acorde. Si astfel mi-a fost aprobat transferul. 

Dupa atitea mutre si besicari ale sefei directe pe care am avut-o, apartinind serviciului tehnic (proiectarii), care “nu si nu” la aspiratiile mele constante spre proiectare, abia acum o sa am ocazia unui nou inceput. Un inceput in domeniul meu, in care am calificare oficiala, fiindca ceea ce am facut pina acum - ca “tehnolog optician” - intr-un mediu imbatrinit si pe niste masini vechi de vreo juma' de secol, era o activitate lipsita de orice perspectiva in cimpul muncii actuale. Mici detalii pe care n-o sa le descriu, imi afectau decizia de o parte sau de alta. Totusi, un astfel de amanunt ar fi fost sa-mi asigure aici un calculator ceva mai bun, la biroul meu, cu Win 10, internet (ca al colegei favorizate) si o versiune SW piratata (din moment ce oficiala se tot coiau sa nu ne acorde nici pentru CNC-urile noastre). SolidWork am fi avut nevoie inclusiv pentru uz intern, dar si eu la rindul meu sa fi avut posibilitatea de a ma documenta si sa-mi continuu munca pe partea aspiratiilor de proiectare mecanica. Sa simt ca pot face ceva si in privinta dezvoltarii personale, in timpul zilei active, nu seara sau in toiul noptii (eu avind pina acum la serviciu un rahat cu XP si fara internet). Dar vai si amar... conducerea mi-a demonstrat in astia doi ani si putin ca are un dispret considerabil la adresa tehnologilor, cel putin a astora pe parte optica (noi fiind in continuare asimilati cu subinginerii din comunism...). Ar fi fost oricum destul de greu de continuat aici, fiindca s-a produs o ruptura... din momentul misculatiilor in 3, la care am asistat involuntar, la care ei inventau posturi de “sefa”... si am constientizat atunci ca n-am sustinere, n-am reprezentare mai sus. Eu nu-s nici foarte pretentios la salariu, dar nici in halul asta... iar astia nu stiu sa sa-i tina in sectie nici pe cei de genul meu (in rest, s-au mai perindat 3 tineri “tehnologi” pe aici decind sint si eu, aia plecind definitiv din fabrica).

In cursul acestei saptamini, in citeva zile, ar urma sa-mi faca un alt contract si sa-mi schimb postul. Va fi tot unul de tehnolog, la CNC-urile mecanice. Important e ca o sa am birou (sa nu fiu doar operator) si o sa activez in domeniul mecanic. Activitatea va presupune si o parte de programare (din cite m-am documentat pe net, nu-i vorba de scrierea codului-masina, acela binar, ci un “limbaj de asamblare”, o programare de nivel mai scazut, asa cum o descria autorul acelui articol). Au un strung CNC liber, mi s-a recomandat sa ma axez pe acela. iar in masura ce voi asimila informatii, o sa si lucrez piesa pe masina. Ei sint impartiti in tehnologi si operatori pe masini, dar cred ca mi-ar fi mai utila o implicare cap-coada. 

Sigur, e si o parte proasta... aceea ca nu voi avea un “commitment” (cum zic americanii) sau un angajament 100%. Eu din totdeauna am avut o inclinatie spre proiectare, spre a crea lucruri. Inca din copilarie, cu masinute electrice, apoi cu pasiunile astrometrice, unde, de-a lungul anilor, mi-am proiectat si executat atitea si atitea aparate si dispozitive. Oricum tre' sa ai o vedere de ansamblu, sa faci ceva viabil, posibil de executat si asamblat. La tehnologie esti mai conditionat, atit de proiect cit si de masini... va trebui sa stii in detaliu cum sa obtii niste clase de precizie, rugozitati, duritati, sa aplici niste regimuri de aschiere, dar astea sint oarecum niste categorii mai generale, care se aplica unei varietati infinite de piese concepute de catre proiectanti... aceia produc creatie. Iar eu cit voi trai voi avea afinitate pentru creatie, cel putin in plan particular, indiferent daca oi gasi vreodata ocazia sa profesez.

Asa... de cind am trimis ultimele doua pachete cu componente optice in India, la inceput de octombrie anul trecut... am mai scris, de fapt, sumar despre problema... m-am tot gindit ce dracu s-o fi putut intimpla incit sa ajunga macinate la beneficiar. El mi-a aratat imagini ale componentelor distruse din prima cutie, adica flintul N-SF4 al obiectivului D100mm si og. nr. 6, DK D135mm. Cutiile fiind intacte la exterior, pina si foliile cu bule fiind intregi, adica loviturile fusesera aplicate direct pe sticla. Mai pretindea ca si oglinda mare din a doua cutie ajunsese deteriorata, cutie in care exista o singura componenta mare, deci imposibil sa se fi macinat de altceva! Explicatia pe care mi-o dadeam la momentul respectiv e totusi cam halucinanta... sa actioneze securitatea chiar in halul asta pentru o “punere la punct a mea”!! Mai recent am vazut ceva ziceri pe forumul astro al besinilor din romanica, unde se gasisera unii batuti in cap (si inca din rang de moreratori) sa ma denigreze in urma cu citeva luni, am vazut ceva subiect despre un indian ATM-ist, care avea alt nume, dar exista o asociere intre indian si “nebunie”. Bine, aia mai sterg mesaje, nu se intelegea prea bine despre ce si cine era vorba si nici in baza caror argumente, daca o fi fost doar o interpretare sau mai mult de atit. Imi era si scirba sa incerc sa disec. Ideea e ca mi-am schimbat paradigma in care analizam situatia deloc placuta cu care ma confruntasem. Greu de imaginat asa ceva... sa ma fi procopsit cu un al doilea dement caruia sa-i fi trimis componente optice! In cazul asta, as avea o oarecare consolare ca setul mare de oglinzi sa fi ramas, de fapt, intact. Pe indian l-a nemultumit in prima faza faptul ca renuntasem la viramentele prin PayPal, chinuindu-se sa-mi faca plata prin transfer bancar, constatind si ca banca din ro l-a taxat considerabil. Apoi ar fi vrut destul de insistent sa-i trimit pachetele prin alt curier international, de notorietate, dar mult mai scump. Dupa ce m-a instiintat asupra dezastrului, chiar ma gindeam... ce belea si-n contextul asta! Ceea ce in noua paradigma, se rastoarna, intarind improbabilitatea deteriorarii prin posta a componentelor, si inca din ambele cutii (asta ma intriga si revolta enorm!). Mai stia de la mine si ca piesele aveau valoarea declarata (despre care am aflat si eu ulterior ca nu conta la asigurare, ci specificata in formularul postei conta doar pentru vamuirea la destinatie!). Poate nemultumirile alea, pe un fond psihic preexistent, i-or fi declansat reactii distructive. Mai mult pe parte de psihologie n-o sa comentez... mi-e greu sa deduc cu exactitate ce s-o fi intimplat.

 

De cind mi-am luat imprimanta, trag tare si prioritar pentru extragerea si materializarea imaginilor incepind cu lotul din 2019 incoace (pe care le am in laptop). Nu le mai procesez pe toate, ci extrag esentialul. Am chiar o delimitare de la folderul 2019-10-23, de cind am venit la Bucare (in 22 mi-am inchiriat la Jilava). De obicei fotograful amator tinde sa se arate pe sine si apropiati in imagini, dar senzatia e una deosebita cind ocheanul de stocare foto arata ceea ce vede si intilneste fotograful pe unde umbla. Vor fi zeci de kilograme de arhiva foto, pe care o voi evalua la final.

 

 

Da, cam asa-s punctele de vedere... si diferenta de perspectiva.