Tare greu mai gasesc materiale... cum ar fi geamurile groase, al caror istoric se stie. Abrazivul... s-a scumpit si asta, ajungind la 37 lei/kg fara TVA, cind in urma cu citiva ani era vreo 10 lei cu tot cu TVA. Culmea e ca parca ar fi facut si firmele astea furnizoare intelegeri de tip cartel intre ele, in privinta preturilor. Am renuntat acum la achizitia abrazivilor cu granulatii 60 si 120. Bine ca mi-am strins de ala uzat, apoi spalat, uscat si urmeaza sa-l cern. Asta asa, ca "divagatie".
- Accesul omului scade pina si la banalele fierotane de constructii. Iata un extras din "tocmeala" cu AI-ul:
Am reusit totusi sa-mi iau, chiar daca am mers si a doua zi la Dedeman, doar pentru platbanda (fiindca initial nu luasem nimic). Apoi teava din alta parte, unde am avut o neintelegere pe tema transportului, dar a fost mai bine asa. Noroc ca cei din depozit au avut amabilitatea sa-mi inveleasca in folie tevile, carate de doua ori la bucati de 3metri.
- Mare belea a fost slefuirea in aluminiu, care e material tenace, nu casant ca sticla.
O sa-mi mai trebuiasca inca o placa pentru piedestalul destinat slefuirii, careia ii voi face o adaptare pentru montaj pe structura trepiedului vopsit in grund, dedicat lucrului cu abrazivi. Pe moment insa, i-oi face o improvizatie placii din textolit.
- Incepea sa se arate noua placa destinata postamentului pentru polisare, impreuna cu structura de mentinere a acesteia.
- Scormonind prin hala nr. 1, mi-a reaparut in cale vechea placa, care face 30 de ani! Planeitatea pe atunci era sub orice critica.
- Desi se degradeaza totul pe acasa, intregul context devenint mai apasator, ma simteam totusi motivat suplimentar. Faza la care am inceput operarea tevii. Era o teava de buna calitate (si in stare buna, si dreapta), desi otelul asta negru, brunat, nu-i neaparat vreun metal nobil, vizavi de care sa capat afinitati.
- Cu atit mai mult imi reaminteam inceputurile... pe care le mai redau si aici... un Teiv Octeiviăn la 17 ani.
Plin de entuziasm si cu potential de dezvoltare a vietii. Cele doua imagini se subscriu plansei de CV-u din postarea trecuta.
Oare expertii HR or sti incarcatura momentelor, respectiv implicatiile din viitor? Nu, n-au cum sa stie, intrucit la scolile de experti nu se invata asa ceva. Probabil ca aspectele astea le intelegi pur si simplu sau nu le intelegi deloc, in functie de constitutia ta interioara.
- Iar acum ce vedem? E acelasi Teiv Octeiviăn, ajuns la aproape 47 de ani!! Cu un nou postament.
Trecerea acestor zeci de ani n-a fost chiar degeaba, ci a adus experienta.
- Iata si solidul real, cu mentiunea ca cercul de baza l-am facut mai mare decit in proiect.
(aici apare si efectul perspectivei, ma rog)
- Cea mai de cacat operatiune a fost curatarea negrului de pe metal... am avut a ma intrebuinta. Ar fi trebuit s-o fac dinaintea sudarii elementelor. Iar cu vopsirea... am tot schimbat la vopsele, fiindca nu gasisem exact ce voiam. E vopsea 3 in 1, data la pensula. Important e sa prinda bine.
Intentionam sa intocmesc postarea ironic-aluziv, ca in oglinda, in special finalul. Au trecut deja aproape 3 luni de cind cineva imi spunea ca primise o educatie mai aleasa, iar conditiile astea te fac sa-ti formezi o parere cum ca totul in viata s-ar intoarce... cu bune si rele, ca-n oglinda. Mi-ar fi iesit si mie aici, perfect ca in oglinda. Inclusiv despre sacrificiile pe care tre' sa le faci. Doar ca au fost atunci niste faze foarte aiurea, care m-ar cam darima pe interior. Nu mai am puterea sa-l alcatuiesc exact cum voiam. Nici sa le dau drumu nu pot, eh, le-oi duce cu mine ca pe un "bagaj". Unii invatam mai greu faptul ca in viata iubirea sincera nu face doi bani gauriti, ci alte mize conteaza cu adevarat, alte roluri si posturi pe care le alegem. Eu nici n-am avut pe vremuri cu cine sa ma consult, sa-mi fi calibrat altfel perceptiile spre ce cariere sa ma orientez. Iar acum n-am decit sa ma limitez la implinirile aduse prin activitatile pe care le pot face. Mai poate parea inspaimintator faptul ca multe aspecte aparent neimportante nu erau lasate la voia intimplarii, ci erau strategic gestionate. Chiar si pozitionarea unei persoane (linga mine) la o memorabila urcare cu liftul a unui grup de vreo 4, in timp ce un oaspete relevant s-a amplasat atunci oarecum in partea indepartata... cumva disimulant... e unul dintre detaliile mici, dar mari in acelasi timp. Se coreleaza totul intr-un mod fabulos. Sigur ca se poate genera suspiciunea framintarii subiective a unui ghiveci astfel incit sa iasa din el ceea ce vrei tu, doar ca eu consider ca rezultatul poate fi malformat numai de catre un autor de o capacitate intelectuala precara. Nu sint vreun geniu, dar sigur nici in halul asta. Sint totusi chestii care te toaca si tind sa te darime. Da...
In postare am omis ilustrarea unor etape tehnologice... mai spuneam altadata ca nu-i cazul sa dau tot ce pot mura-n gura, cu atit mai mult acum, cind eu sint ala care risca sa devina boschetar. Dincolo de implinirile unor realizari personale, tre' sa ma gindesc ce oi mai putea face pentru evitarea decaderii grave. Eu nu-s privilegiat, incit sa traiesc din granturi! Nu, ci tocmai mie mi se aplica duritatea capitalismului, a economiei de piata. Astia au acaparat absolut totul unde mai exista proiectare in solidwork. Nu-ti mai ramine decit sa te retragi si din viata...
Hai, totusi o extrapolare mai optimista (un Teiv Octeiviăn din 1998, aflat in plina functiune operativa):
.jpg)
Continua sa ma uluiasca felul in care cineva scapa asa usor de oameni... si se scutura pe miini. Aruncatul asta in strada, cu toate cartile de masa, despre mine (cu autismul, cu un gol in CV-u, cu garsoniera pe aici, cu situatia de acasa).
RăspundețiȘtergereSi in perioada studiilor, intotdeauna am fost un specimen exemplar, pe criterii relevante, zic eu... dar mai nou, aici si acum, s-or fi stricat criteriile astea. Cu o mina se faceau hirtiile de aruncat in strada, iar cu cealalta se intocmeau cele de angajare a flacaului de "incredere" adus de catre fizicianul extern. Absolut halucinant. Si pretextul, cauzele reale, totul, felul de a-mi demonstra mie ca "e capitalism"... cind situatia activitatii era aceeasi pentru toti. Tocmai pe mine, si in conditiile mele particulare... deci chiar si la activitatea aceea redusa, preluasem acea carcasa de periscop, cu un desen facut acolo (de un amatorism si principiu de cotare incalificabile), refacindu-i documentatia constructiva pentru a fi buna... iar in felul asta am tras inainte PRODUCTIA reala, fie si doar "cu un milimetru" in starea concreta factuala. Deci eu ala cu niste competente si punctual (care ajungeam la 7 dimineata dupa drumul pe jos de 5km) am devenit candidatul pentru restructurari fictive... in baza unei situatii "grave si serioase" (cum scria acolo)... incit ma bufnea risul la ridicarea actelor finale, daca n-ar fi fost de plins. Tot spre final, cind era jenibila incercarea infinita de prostire in fata, mi se mai aducea in discutie "increderea in mine"... fara nimic concret imputabil. Fara nimic asumat inainte si dupa. Fiindca eu zic ca sint serios, corect/echitabil si de incredere. E ceva ULUITOR cu lumea, cu anturajele astea.
- Deci eu sint "de incredere"... in primuil rind profesional vorbind, fiindca aici ar trebui sa fie punctul de greutate al discutiei.
RăspundețiȘtergere- Si, fie vorba intre noi, indiferent de interfata comunicationala cu care am avut de a face, fie la compania de stat in prima faza, fie mai recent la asa numitii "privati", ordinele referitoare la executarea mea au venit de mai de sus, exact in acelasi stil... de la aceiasi securisti din umbra.
- Nici primii componenti ai interfetei, nici cei pe pe urma (as zice) n-au jubilat la nevoia executarii acestor ordine legate de subsemnatul. Odata cu iscarea problemei, la o discutie incipienta intre 4 ochi, pe la sfirsit de februarie, cu administratorul (sau "partenerul" cu banii de acum)... chiar i-am facut remarca asta, apropo de aplicarea ordinelor, o scurta comparatie cu faza de dincolo, zicindu-i ca am inteles ca mizele sint mari si stiu (imi dau seama) cum se actioneaza... La care el n-a negat, ci a avut o urma de suris pe figura!!
Ca tara, o sa ne scaldam in relatii si mediocritate pina la infinitul nostru natural... (deci iata ca avem si ceva naturalete in ecuatie!).
- Punerea intr-o lumina proasta ii deranjaza cumplit, cit si deconspirarea lipsei de activitate sau a unor terte "activitati" penibile... nu mai vorbesc acum de alte nereguli grave... intrucit cei de pe urma au demonstrat ca se poate mai rau, in toate privintele.
- Singura mea urma de speranta ar fi eventuala actiune a presedintelelui nostru “PROEUROPEAN”, care tot doarme in functie si nu face nimic. Sa numeasca odata noi sefi la servicii... Altfel, eu sint doar un prapadit de sacrificiu intr-o lume inerta (asa cum e... care isi vede strict de propriile interese personale).
La toate stadiile mele de fiinta UMANA, eu m-am luptat cu acest securism prin toate posibilitatile proprii. Poate oi parea eu mai socialist, dar inca de mic copil fiind, intr-o scoala primara a comunismului oficial, am refuzat memorarea celor minimum 5 poezii-ode ceausiste, si nici caiet dedicat n-aveam la DISCIPLINA respectiva. Si stiti de ce? Pentru ca asemenea mizerii incalificabile [de marginalizare si aruncare in strada a omului competent si dedicat, care vrea doar sa-si faca meseria] N-AR TREBUI SA SE INTIMPLE NICIODATA SI NICAIERI!!
Am si eu niste retarduri de perspicacitate. Cred ca daca as merge pina in pinzele albe cu stimularea "corectitudinii"... efectele n-o sa ajunga niciodata la securistii aia din umbra... care cel mult o sa-si schimbe doar pionii. Singura propunere despre care cred ca era sincera, in privinta angajarii mele la un atelier mecanic (unde conditiile erau ca dracu si nici nu se folosea solidwork-ul) ar fi fost dincolo de jurisdictia securistoida inalta... si propunerea respectiva era doar la decizia proprie a administratorului.
RăspundețiȘtergereSint si eu doar un prapadit la urma urmei. Totusi, eventuala lipsa a multor minciuni (duse la extrem pe acolo si la culmea penibilului) ar fi ajutat la eliminarea multor complicatii... fiindca am o sensibilitate aparte la mintirea crunta in fata... mai ales din partea vreunei persoane de care ma atasasem emotional... fiindca sint doar un prapadit. Iarasi, numai eu stiu cum ma simt... numai pe cai de astea apuc.
Totusi, faptele nu au fost facute pe persoana fizica, iar individul nu poate fi disociat de calitatea sa juridica. Dar aici intervin Institutiile “salvatoare”, care ar trebui sa asigure justitia, iar acestea in loc sa arunce in aer participarea Romaniei la proiecte europene de milioane de euro, o sa se CACE pe tine in virtutea interesului STRATEGIC!
ȘtergereMai am si eu momente de labilitate in conditiile astea. Ar mai fi un pas pentru a sti ca am facut tot ceea ce tinea de mine. Altfel, ar trebui sa ma resemnez ca victima a securismului jegos.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca sa dau cu banul... in dilema luarii unei decizii. Atita m-a dus cu pluta si AI-ul asta... incit nu mai pot. Ma asigura ca o sa-si faca datoria PORCII INFECTI, vopsiti in europeni, incit sa ridice log-uri de trafic de la Digi (pentru ziua de 13.03), pentru a se afla macar ce fel interventie avusese operatorul IT remote, incit li se “strictase” serverul firmei (nu le mai mergea “outlook”-ul). Chiar sub ochii mei se faceau resetari fizice disperate, prin intreruperea alimentartii, sub indrumarea telefonica a operatorului IT obscur... si apoi au fost nevoiti sa apeleze la serviciile furnizorului Digi in ziua respectiva, pentru remedierea problemei. Si nu doar atit... daca ar fi sa existe cineva acolo sus (desi nu mai sint credincios de multe zeci de ani), acea entitate a vrut sa existe o minima dovada a acestui episod in posesia subsemnatului, adica un apel telefonic prin care un coleg incuiat accidental in camera serverului, chiar atunci in flagrant, ma suna sa vin sa-i descui. DOAR CA PRIN APORTUL UNOR JEGURI INFECTE UMANOIDE SE ELIMINA DEFINITIV DOVEZILE ASTEA! In ce scop ocupati functiile alea, LEPRELOR ORDINARE CARE SINTETI, PORCILOR JEGOSI? ELIBERATI-LE DRACULUI, POATE OR VENI ALTII IN LOCUL VOSTRU, altii mai INCORUPTIBILI (mai “EXTRAORDINARI”). Intelegeti despre ce vorbim? Iar asta e doar o particica. Si de ce “NU se INSURUBEAZA” pe nicaieri unul ca mine? La noi a ramas acelasi securism sa controleze totul in tarisoara asta. Tot ce tine de institutii si domeniile de virf. Sa ma arunce pe mine in strada, sa devin boschetar.
Chiar mai mult de atit: intr-o zi la scurt timp dupa data de 13, m-am nimerit dis de dimineata, pe la 7:20, in camera serverului, iar laptopul atasat acolo pentru operatiuni remote era pornit, era activ... semn ca operatorul lor era pe jar zi si noapte... probabil sa incarce retroactiv rapoarte de activitate false etc etc... dupa care PORCUL justitiar superficial, in cea mai fericita situatie, sa vina sa spuna: “da, domne, uite, sint in perfecta regula rudele, au muncit de s-au spart in modul remote!”. In 20.03 li se luminasera mutrele tuturor... si gata linistea apasatoare pentru mine... “hai sa te aruncam in strada... du-te dracu de prapadit care ne tulburi linistea”, gata cu “amenintarile scheletilor din dulapuri”. Aflindu-se, probabil, dincolo de orice dubii, faptul ca eu, cind am avut ocazia, printr-o scapare a lor imensa, nu accesasem probe ferme incriminatorii, prin reteaua interna, de la un calculator administrativ-contabil. Asa-s eu, de felul meu, deci n-aveam potentialele probe mura-n gura... la care porcii europenizati sa n-aiba incotro...
SA INTRATI IN PAMINT DE RUSINE, NENOROCITILOR, TOTI!! Mai mult de atit, m-ati condamnat pe mine definitiv la boschetareala... fiindca ati fi avut destui parteneri la care se facea proiectare mecanica.
Ceapa verde, ceapa verde aveeem! Am avut, fiindca tocmai s-a terminat. Pita cu ceapa, cu 3 felii de salam Banatean si cascaval... aoleu, pai esti boier, inginerule... zise "Titi", cel pe care un ghiorlan cu voce patrunzatoare il striga insistent in unele toiuri ale noptior pe aici.
RăspundețiȘtergereDaca imi amintesc corect, chiar cu o zi inainte de 13 martie, adica joi 12.03, ma invoisem pentru vreo 40 de minute inaintea orei 12:00, sa merg ca prapaditul la Obor, sa incerc sa depun un CV-u la institutul ala. Iar la invoirea mea verbala, invocind un motiv personal si pentru un timp scurt, parca figurile din incaperea respectiva incercau sa ma traga de limba... "o, dar ce faci? Obor nu-i chiar asa aproape!" Iar persoana de care ma atasasem chiar ma intreba pe final cu o figura usor tematoare "pot sa te ajut cu ceva?"... la care eu, "nu, nu, doar pina la Obor merg." Cumva exista vreo temere sa nu fac vreo "nefacuta"...
Sigur ca atasementul meu ramine, fiindca omul e o fiinta mai complexa... vocile interioare te pot trage in diverse directii.
Apoi tot in martie, la o masa de familie in hol, neexistind un cutit pentru pita, eu ma arat mai sfios... cind imi trebuia o felie de pita. Iar ea stind acolo, linga mine, in stinga, mi cere pita si-mi zice "da-mi ca-ti tai eu..." la care imi rupe din franzela la modul clasic si-mi da felia cu un zimbet anume pe figura... Chiar si doar acel zimbet si faza in sine, daca as fi stiut ca sint reale, sincere, mi-as fi asumat eu de la mine (cu toate conditiile particulare si profesionale)... sa merg in strada la boschetareala mea. Dar din pacate, la felul in care s-au asezat lucrurile, nu cred ca a fost real. In baza cumulului de fapte, cu situatia generala aceeasi pentru toti ... cu toate reactiile corelate si discrepantele... pentru care am unele abilitati sa le simt, sa le inteleg.
Tocmai ma ajuta acum AI-ul sa inteleg mai bine si pe cifre, de unde era atitudinea aia atit de respingatoare cind am mers fizic la institutul de la Obor, sa-mi depun si eu un CV-u. Eu fiind acolo doar un intrus, care trebuia descurajat... sa mi se spuna ca, "ce, eu vreau sa fiu muritor de foame pe acolo?!", cica "ei is in urma cu 6 luni la plata salariilor". Deci eu reprezentam un "risc" si si-au declansat autoapararea. Trebuia sa fiu descurajat din ficati, fiindca reprezentam o amenintare pentru ei. Salariul e cel de baza plus componenta din granturi. Dar NU vor ei SA IMPARTA GRANTURILE cu altcineva "din afara"... ci ii au pe ai lor, desigur.
RăspundețiȘtergereAsa se manifesta controlul obscur despre care vorbeam, si nu mai scapam noi in veci de aceste metode. Vai de capu' meu... asa ajungi sa te retragi si din viata, cind nu mai ai loc de scursurile astea si bisericutele lor. Iar privatii au acele sabloane de evaluare statistic valabile, pe care n-am cum sa le schimb.
Lasa, inginerule, ca iti ajunge tie mizeria de somaj, cam 750 lei net pe luna... din care iti mai pui si de o parte, pentru pensie! Esti prea competent, ca sa mai impartim granturile cu tine!!
ȘtergereAsa-s EXCREMENTELE si DEJECTIILE BESINOASE... LA GRADUL ASTA DE LACOMIE SI TICALOSIE CRUNTA AJUNG! Eu n-aveam nimic expres cu cineva, nu eram vreun justitiar desavirsit. Ci voiam doar sa-mi fac meseria, nu sa ma izoleze pe mine (sa ma clocesc la creieri), sa ma dea la o parte din activitati care ma pasioneaza si la care ma pricepeam. Sa-mi dea mie teme de incepatori, iar incepatorilor teme de avansati (cum a fost dincolo).
Acum la final, am ramas cu pita si Salam Banatean. Ar fi fost un privilegiu prea mare sa traiesc din GRANTURI, pentru curatat zapada in parcare, de vreo doua ori pe iarna si carat placi de geamuri... cind eu voiam sa mai si proiectez... si ma ceream disperat la partenerul laserist de 75 de ani (semn ca fusese de mare incredere la viata lui), si nu numai la acela.
RăspundețiȘtergere