Dileme... decizii

Ii invit pe cei neinvitati si rataciti pe aici, interesati la modul constipat, intepat, ba chiar morbid cu cine as face eu dragoste, sa-si bage unul altuia nasurile-n cur!

Hai... hai ca nu-i fantezie... da, asa, asa... ne oprim un piiic... respiraam... flexam gitul... si... inca o data...

Au fost si continua sa existe unele forme de viata in sensul descris. Dar eu sint finut, nu incerc sa-i destabilizez, ci ii incurajez! 

Recent mi-a aparut pe FB ceva trimitere la o persoana numita Anneke Lucas... Apoi am cautat si pe YT si am aflat cam ce indurase asta prin anii '70. Coruptia stim cu totii ca-i generalzata, dar pare ca s-ar impune o redefinire a ceea ce inseamna sexualitatea in cercurile de putere. Mai cred si ca fandoseala unora iti poate depasi asteptarile...

Acum sa trecem la continuarea aventurilor mele prin viata, experientele demne de impartasit (nu doar de "refulat", fiindca eu nu-s doar rigiitor).

1. Intr-adevar, a urmat acea mult dorita activare a pirghiilor, desi in prima faza, pe superior nu-l interesa (si "sa nu-i mai vina cu de astea la el"). Apoi, urmaroarea zi, fata isi inainta demisia... dupa ce, in ultima saptamina, in prealabil vorbise semnificativ mai mult prin telefon, primind telefoane. Motivele invocate de ea n-am de unde sa le stiu exact, dar astia (incepind cu superiorii pe zona de productie) imi imputau mie demisia ei... fara sa-i fi facut eu nimic, evident. Trecerile de la indiferenta absoluta la extrema opusa, pentru mine, sint neverosimile, ca o mai fi intervenit factorul “gura lumii” in decizia ei, nu cunosc, dar atunci ce as mai putea sa zic eu (despre mine) la capitolul asta?! Astfel eu devenind un om de sacrificiu acolo...

Cu demisia ei pe masa, vreau sa spun aici, adica sa reconfirm faptul ca exista Brutusi decind e lumea asta. Intotdeauna dominatia numerica primeaza, nu argumentele. Relevanta detaliilor e intotdeauna discretionara, adesea pe invers fata de realitatea obiectiva. Iar dezicerea unui superior in raport cu tine poate fi instanta... din nevoia lui de justificare fata de ceilalti si de satisfacere a poftelor acestora. Caci nu ne aflam in sferele inalte ale justitiei. Desi eu le spusesem pe tot locul, inca de la inceput ca sint autist (din nastere), fiindca asa am considerat a fi corect (mai intii la personal, apoi sefilor de sectii unde am fost repartizat), inca mai apareau nevoi de justificare ale sefilor fata de terti, cum au fost acum... cu pendulari de la: "vai, dar nu ziceti asa!" adresata mie la inceput, pina la "are probleme la cap", ca "e o dezamagire", de astea. Despre aceasta incadrare seaca si peiorativa am mai scris, e in scopul subliminal de a te descalifica in ochii celorlalti, la care nici n-ai ce sa raspunzi. Daca ti-ar reprosa cineva ceva concret, ai putea eventual raspunde. Oricum ei se aflau in incaperea de dincolo de glasvand, nu se punea problema sa raspund ceva. Inclusiv eu ii spusesem despre mine fetei, de cind s-a angajat, cum sint si ce as vrea sa profesez... ca sa nu se mire chiar asa tare, ma simteam si eu foarte aiurea... si ei, si altcuiva venit tot mai nou acolo.

In conditiile astea, am fost chemat in zona directorala de productie, unde entitatea aflata la butoane a inceput prin a scoate tot felul de "scheleti profesionali" ai mei din ultimul an, prezentindu-i cumva impaiati si umflati, de extrema actualitate si a incheiat prin a-mi cere si mie sa-mi dau demisia, sau daca refuz, o "sa fiu dat afara cu tinichele"... in urma unei cercetari disciplinare. Adica s-a antepronuntat si a vorbit el in numele tuturor membrilor unei eventuale comisii, riscind ca aceasta sa fie doar o mascarada, cu rezultatul cunoscut de dinainte.

A doua zi la prima ora (adica vineri 20.01) am depus si eu mai sus un punct de verede scris... in speranta ca nu toti decientii or fi pe acelasi sistem de gindire, numit generic tip Brutus. Mai departe e la latitudinea lor daca il vor lua in considerare. 

Revenind cu o zi inainte la demisia fetei, a fost o demisie cu zimbetul pe buze... Incepea sa devina mai joviala ca niciodata cu restul tinerilor, in special cu partenerul ei. Starea asta a continuat a se profila si in urmatoarea zi (cind imi parea ca si-ar fi anulat demisia). Ei cu totii (tinerii autoproclamati, pina la 40 de ani) manifestind numai chicoteli, risete si veselie in incaperea de dincolo de glasvant (posibil si alte "ciupeli"). Sigur ca nici la inceput, inainte de turbulenta asta, nu mi-am permis sa le fac vreun repros, fiindca nu faptele in sine ar fi contat, ci faptul ca eu as fi fost singurul deranjat. Asa functioneaza societatea. Daca reactiile astea ale lor or fi avut sau nu vreun alt substrat, nici nu mai conteaza. Doar ca eu, dincolo de o limita, imi gasesc o anumita detasare, ma intorc la mine insumi si nu ma mai intereseaza restul.

Ma gindeam totusi retrospectiv ca as fi avut sanse mai mari sa-mi fi dat si mie fata FB-ul si telefonul ei la pachet, in cazul in care ii ziceam si eu de 3 ori in doua propozitii: "daca e ceva...".

Teoretic prefer sa fiu cu gagici... dar daca socializarea o sa mearga in halul in care a mers cu asta, atunci o sa-mi fie si mai nasol. In privinta asta n-am vreo solutie. 

Nu sint suparat, dar poate ca lucrurile astea asa tre' sa fie...

Tot din experienta acumulata, as zice ca in cazul astora mai tineri cel mai greu e sa le cumperi plictiseala... si sa le oferi un mediu potrivit. Chiar e bine pe parte de management sa-i imperechezi pe doi tineri care se plac si se simt bine impreuna... astfel vor rezista mai mult. Adica ar fi posibil si sa plece impreuna, mai usor. Pe mine nu mai conteaza aplicarea managementului favorabil.

[LE: 29.01.'23, orele 10:50] Postarea asta o aveam scrisa din data de 24.01. Am intirziat in a-i da drumu' numai pentru a nu se intelege cumva ca as incuraja-o pe Lavi sa plece. La plecarile astea am o anumita sensibilitate. Dar pina la urma a plecat. A plecat nu pentru a sta acasa, ci pentru ca si-o fi gasit in alta parte mai convenabil, din diverse motive, precum multi alti tineri... care fie dupa o luna, 3, 7 sau 3 ani... tot plecati se numesc in raport cu longevitatea profesionala pe care inca o au inainte.

La momentul vorbirii am primit si decizia cercetarii disciplinare pentru mine. As avea mai multe variante in calcul. Un singur punct e discutabil (oricum foarte tardiv), la care am insa o justificare rezonabila. Restul sint de un penibil grotesc! Deocamdata nu zic mai mult. [/LE]

 

2. Ca activitate efectiva mi-am proiectat si eu ce am putut, doar pe parte opticiana, avind softul gratuit.

- Obiectivul foto triplet Taylor. Mi-am obtinut versiuni finale cu focalele de 500, 400, apoi una intre, adica la 450mm cu deschiderea de 64mm, care inseamna N=7. Nu cunosc exact ce sticle o avea Triotar 4/135, dar in ideea de echivalare a aberatiei cromatice reziduale, la diametrul D65mm, ar insemna N=7.7. N-PSK53 sigur e ceva mai buna, mi-ar permite sa mai cresc un pic luminozitatea, prin scaderea raportului focal, N... undeva la 7 am zis ca ar fi o echivalenta apropiata. Astigmatismul e acceptabil. Am inceput sa-mi cenzurez propriile proiecte, fiindca implica si astea o anumita munca, nu le vomita programul asa... direct la forma asta.

 

- Obiectivul cel mare acromatic, de luneta. Acum nu ma mai intereseaza valoarea efectiva a raportului Strehl, pentru ca scopul realizarii primei versiuni de dublet D100mm, cu focala de 1200mm, a fost tocmai verificarea tolerantei la cromatismul longitudinal. Deci incerc sa respect acea raportare practica la spectrul rezidual admisibil, sa fie o echivalenta intre lunetele astea, D100 si D150mm.

Aberatia cromatica depinde de diametrul obiectivului, iar ponderea in raport cu discul Airy se ajusteaza din raportul focal. Daca as renunta la criteriul echivalentei, sigur ca obiectivul mai mare aduce un cistig la puterea de separare, care insa s-ar estompa si n-ar mai respecta proportia diametrelor... ceea ce nu-mi convine deloc. M-am tot chinuit sa gasesc o solutie prin adoptarea unor sticle mai speciale, altfel nu e posibila mentinerea echivalentei la focala de 2400mm pt, obiectivul cel mare. Inca de mai demult imi fixasem valoarea asta. Va trebui si sa renunt la simetria lentilei convergente in favoarea designului Fraunhofer, pentru corectarea comei. Cea mai buna combinatie ar fi N-BAK2/N-SF2, crownul fiind sticla mai speciala. Dar costul e problema, 2x si 2.5x. Cu N-F2, curburile ar fi mai accentuate (la fel si cu N-K5, fiind la rindu-i mai bun decit BK7 in privinta dispersiei). Sau daca maresc focala la 2600mm, cu sticlele clasice BK7/N-F2, tot Fraunhofer, cost: 1x si 2x. Ma gindeam si sa intreb publicul pe forumul unde mai activez, cum ar prefera obiectivul cel mare...

 

 

(diagramele nu includ haloul albastru)
  

3. In urma cu vreo 10 zile, au descoperit astia in blocul de camarute unde stau un individ decedat, fiindca putea. Au adus politie, sa deschida usa cu forta. Era chiar chiriasul de deasupra mea. Dupa aia putea si mai rau, si pe geam, si-n casa scarii. Totusi nu asta era cel cu televizorul... asta probabil era unul pe care-l auzeam vorbind in telefon, intr-o dimineata de noiembrie cam asa: "ba mu**tule, eu pe 30 iau banii, ai inteles, pe 30...", tot de deasupra mai auzeam niste zguduieli de mobilier si gemete de la sex, lunile trecute, anul trecut.

Propagarea sunetelor prin structura blocului m-a tapit in privinta televizorului nocturn, din care tijnea de regula o voce in engleza care te toca la cap. Observasem la vecinu' de jos ca, practic, toata noaptea avea lumina aprinsa. Iar intr-o zi mi-am dat seama privind in jos pe geam, ca sunetul de tv de la el venea. Jos sta un specimen care traia cu o rata, si tot striga la ea, injurind-o, sa taca.

Am mai aflat recent de acasa, ca s-a intors ala definitiv... sa uzinareasca iar acolo, sa faca atmosfera acasa.

Atunci, mergind timp indelungat pe un fir de ata, incotro? Care dracu e casa mea? Cred ca doar aici e casa mea, cel mai apropiat loc de a fi numit astfel. Loc in care mai tre' sa am si eu ferestre. In cazul meu, comunicarea e mai mult scrisa, tot aici ma fac si eu cunoscut, asa cum sint. S-or mai nimeri sa treaca si oameni de buna cuviinta, dar si destui neaveniti... care n-au nici pe departe dimensiunea mentala de a intelege lucrurile astea in complexitatea lor sau, in prima faza, a trece peste obisnuintele pe care si le-au deprins.

 

In deplasare sau la serviciu, cu altii, eu nu pot ca tot ceea ce scot pe gura s-o fac la modul hahait, nu pot sa fiu pe acolo fara chiloti, ca la mine acasa. Fapt care ma dezavntajaza la gagici. Dar eu macar stiu in sinea mea ca am o anumita profunzime, sint cald si iubitor. Iar trasaturile astea nu rezulta din vorbe si fente, ci din fapte. Fiecare o vedea selectiv si o intelege cit poate sau cit ii dicteaza ticalosia launtrica.  

Neasumare si Nevoie

Desi am mai plasat "la sertarul" postarii trecute niste detalii "banale" din viata cotidiana, acelea, pina la urma, is foarte importante, actionind chiar la temelia omului. Alea iti afecteaza complet personalitatea, incepind cu aspectele existentiale, modul de exteriorizare si relationare. Totul. Suprapuse evident peste trasaturile mele caracteriale, deja preexistente.

Relationarea interumana intre fete si baieti ar avea vreo 4 componente, asa cum le identific eu: 1. dialogul; 2. atingerile; 3. modul de salutare (care-i si cea mai banala) si 4. limbajul nonverbal (asta fiind cea mai ambigua, cu dus-intors sau datul ochilor peste cap la nevoie). Indiferent de ordine. Dintre persoanele aflate aici, in ambientul asta colegial, eu as fi, de departe, cel care are cea mai mare nevoie de relationare cu fetele, doar ca lumea nu-i construita pe ratiunea asta.

Eu continuam sa traiesc cu o oarecare credinta in anumite supozitii proprii spre asertiuni, in materie de relatii sentimentale spre sexuale. Adica traiam cu impresia ca atunci cind (reusesti sa) transmiti caldura si bunatate sufleteasa printr-o atitudine sincera, vei primi acelasi raspuns, poate intr-o masura mai mica, in functie de atasamentele particulare si saturatia receptorului, dar in acelasi registru, chiar si de la persoane mai reci, poate mai rele - dar pina la o limita, adica sa nu fie primate de alea detestabile. In stadiul ei avansat, credinta era valabila sub premisa ca ai un minim simt al autocriticii estetice. Insa impresia asta se darima pe zi ce trece. Altele se intaresc.

Acum revin la concret, in zilele noastre si la anturajul "colegial"... Nu-mi erau prea clare niste faze anterioare, dar ieri m-am lamurit... puletele ala incearca sa ma mai atite prin ironii, ca atit poate si el, desi in mod normal, din perspectiva lui n-ar avea nici o nevoie de a specula "mirosul de singe" (ci poate de altceva)! Tocmai intrasera in birou, dupa vreo doua ore pe afara, si instant incepe s-o momeasca pe aia spre biroul (incaperea) lui, prin a-i lua tableta si ducindu-se intracolo... cum ca iar se simtea "SINGUR". Merge si aia dincolo, normal. Iar la faza asta iscata, fara sa vreau neaparat, incep sa ma manifest si eu, strigindu-i fetei (fara a o nominaliza) ca eu sint si am fost singur toata viata, deci as fi si eu interesat. Nu zice nimic (desi stia), nu-i vad nici mecla, ea nefiind in deschiderea din glasvand. Mai zic dupa aia, tot asa la pereti, ca e fascinanta intemeierea relatiei dintre o fata si un baiat. Ma aflam intr-o stare nu tocmai buna. Dupa vreo doua minute, incepe si ea cu chicoteli si rideri in incaperea respectiva, nu stiu exact pe ce fond sau daca inainte sau imediat ce intrase si seful la ei. Relevanta si atentia e pe starea ei. Apropo, si sefului ii raspunde cu "buna", om care-i biologic foarte aproape de pragul 40 (fizic nu comentez).

Spre finalul programului, ea revine la biroul ei, aici linga mine... context in care mai incerc si eu sa aflu una alta... despre relationari; semnificatia apropierii dintre ea si partener; m-am mirat de acceptarea atingerilor si daca din partea mea le-ar primi cu aceeasi deschidere; intrebam de unde vine distributia interesului ei atit de "inegala" fata de noi doi; daca ei intre ei au facut schimb de feisbucuri;  i-am spus explicit ca si eu as fi fost interesat "s-o cunosc mai bine", ceva firesc intre oameni de sexe opuse, intr-un mediu cit se poate de favorabil cunoasterii naturale... deci de astea.  Acum o sa desprind si de la ea cite ceva:

- Cum era previzibil, initial a negat pina si atingerile, vai "care atingeri?!". O atingea la git, o ciupea etc... manifestari ca intre amorezi, ii spun. La care urmeaza iluminarea la fel de "inedita", eternul paravan, cum ca alea au fost "O JOACA". O joaca intre niste "copii" de 25 de ani!

- Si nu, de la mine n-ar accepta atingeri, intrucit se comporta asa numai cu baietii mai apropiati de virsta ei. Si totusi n-are 15 ani. Desi exact genul ala de joaca l-as fi dorit si eu, 

- Referitor la "cunoasterea mai bine", nu intelegea la ce ma refer. Eu doar preluasem exprimarea flacaului dinaintea vacantei de Craciun. Iar finalitatea unei "cunoasteri" nu e stiuta, doar acceptarea unui inceput poate fi.  

- M-a asigurat, cu o figura destul de ingurgutata, ca ea nu-i interesata sa "cunoasca mai bine" aici (la fabrica), pe nimeni. Ci din alte parti isi face cunostinte. Eu oricum fiind respins din start (fie si numai ca amic), pe motiv ca sint batrin (repet, nu pentru una 15 ani). Ba chiar mi-a facut o alaturare profund deprimanta cu cineva de acolo, aflat in pragul pensiei, cineva cu onduleuri, fandari si deplasari ca de balerin! Cica la fel de bine il cunoaste si pe respectivul, ca pe mine. Alte detalii nu-i cazul sa dau, dar e lesne de inteles cum ma simteam prin incadrarea asta venita din partea ei. Eu, care fac drumuri dus-intors de la Titan la Obor, la tirgul din Vitan, la LM Palladyn etc. In schimb, vad (tineri) liceeni mergind dimineata cu troleul pe Brincusi, o statie, pina spre intersectia cu Bucovina! Adica nu calitatea omului conteaza, ci locul in care il gaseste! Inainte de Craciun, invitata fiind pentru ziua de vineri la o mica petrecere, pentru a "o cunoaste pe ea mai bine", tot ea cu gura ei ii motivase aluia cu care se JOACA (prin frecare), ca n-o sa vina deoarece voia sa plece acasa inca de joi. Nu ceea ce mi-a zis mie.

- Iar la schimbul de feisbucuri, a barat-o sec: "Conteaza?!" Pai, sigur ca conteaza, prin definitie, feisbuc-ul e un instrument de socializare, unde oamenii se cunosc mai bine. Evident ca nu s-a simtit sa-mi dea si ea, la rindul ei, FB-ul. Ca multe alte primitoare de laturi media cu bratele deschise, si care asistau fara nici un drept la drama omului.

In fine, pe fondul discutiei, am asigurat-o ca eu sint cel mai tinar de acolo in multe privinte. Ba chiar incercam sa obtin de la ea un feedback despre mine, sa aflu ce e in neregula cu mine... incit ajunsesem astfel. Dar, n-a venit nimic concret. Ajuns fiind in punctul asta, am admis ca incercarea mea de a o cunoaste tocmai rasuflase, care oricum incepuse in halul pe care l-am descris la "sertarul" postarii trecute.

Ajuns la camaruta, ieri, chiar ma gindeam la o continuare pentru azi... ca poate o mai induiosez un pic (n-o fi atit de rece)... ceva de genul:

(dimineata, dupa obisnuita mea ajungere la birou, la ~7:17, incalzit de pe drum, dupa "despachetare" si spalare pe ochi la baie, unde avem apa fierbinte si oglinda) 

Da, sa continuam... adica stai sa ma asez corect (sa-mi fi tras scaunul usor in afara si sa-l rotesc la dreapra, spre ea, ceva similar cum se roteste si ea tot spre dreapta, cind ii vine flacaul sau altcineva in partea cealalta, si stind atunci cu spatele la mine) 

Eu m-am uitat in oglinda si nu mi se pare ca as prezenta vreo imbatrinire chiar asa evidenta!

... Si totusi (intrebarea ramine) unde se ragaseste acea diferenta de virsta, ca impediment al acceptarii mele in joaca ta?!... Oi avea miinile mai aspre? Butucanoase sigur nu le am. Si chiar daca ar fi mai aspre, nu s-ar simti prin haine. Eu am miini de optician!... Deci, unde anume? Ceva concret. Nici burtoaca n-am.

... dar de minuta, imi dai voie sa te tin si eu de mainuta? De minuta!... Sa stii ca eu sint cel mai copil de aici, si as vrea si eu sa ma joc cu o fata!

Dar cuvintarea asta va ramine doar aici. Mare greseala as fi facut sa fi sperat ca or sa iasa alte cuvinte (mai favorabile) pe orificiul bucal al unei fete cam otravite si egocentrice. Sa ajung sa-mi spurce aia sensibilitatea si inocenta! O alta faptura "stiutoare", dar care prin toata "stiinta" si perspicacitatea ei, n-a inteles ca sint si eu un copil prizonier intr-un corp de adult. E si ea o forma de viata, dar nu-mi dau seama daca o avea vreun Dumnezau al ei.

Eventual, puteti merge voi, "jucaretii", impreuna la WC-u, unde veti avea numai intimitate!!

Ar mai fi blonduta de la intrare, pentru care cel mult o alintare scrisem imediat dupa anul nou. Are si asta niste variatii in atitudine greu de digerat, dar macar nu-i javra asa. Mi-a mai luminat unele momente existentiale, cum de altfel le-a si intunecat pe altele. Prin octombrie sau noiembrie anul trecut, chiar avusesem citeva minute de discutie placuta, cind mai era inca cineva cu noi. Ea incerca sa ma mai imbarbateze, ma privea mai placut, chiar o zi sau doua dupa momentul respectiv. Apoi mi-a donat si ceva haina, ca un pardesiu, ceva. Insa treptat s-a stins. Intr-o zi, la iesirea de la finalul programului, a avut o izbugnire spontana de ridere catre unul care iesea la vreo 3 metri inaintea mea. I-a si zis ceva... n-am inteles ce. Ca idee, individul era mai batrin decit mine. N-am de unde sti amanunte, dar cind n-ai fete sau femei in viata ta, astfel de momente chiar reprezinta niste energii pozitive, altfel, cind esti satul... or fi nesemnificative. Pe mine nici nu m-a mai vazut dupa aia in "turbulentele" de aer proaspat create. Nici nu m-a mai salutat. Si cu altul, care ma ajutase pe vremuri la o aluminizare, am vazut-o extrem de cordiala la iesire (cum nu fusese niciodata cu mine, nu ca m-as plinge de maximul atins cu mine), eu fiind din nou la citiva metri in spate... trecut iar la "si altele". Nu spun ca fazele astea or avea vreo alta continuitate, mentionez doar ca ele pot sa existe cu unii care probabil n-or avea mare nevoie. In prima zi lucratoare a noului an, abia mi-a raspuns la urarea de LMA. Urmatoarele zile a inceput sa nu ma mai salute, fara sa am vreo explicatie... Dar am si eu niste simtiri, iar fazele astea produc fiecare niste miscari in mine. Nu vreau sa mai stiu nimic nici de asta. Iar haina aia o s-o arunc sau o s-o las cu punga in care am primit-o undeva pe o banca. E dureros, dar numai eu in mine pot sa am incredere.

 

Da, cam asa merg socializarile inginerului si omului de afaceri din mine, cu gagicile. Ca doar sint intr-un mediu social acum. Care cu care?... las la alegerea lor. 

 

Daca ar fi sa citesc printre rinduri, cred ca mai multe fete sau femei "stiutoare", cu care m-as fi intersectat in ultimii ani, ar fi avut o rezerva suplimentara fata de mine, ezitind sa se procopseasca cu mine, gindindu-se ca eu sint de ala care "are nevoie" si ca astfel poate devin prea insistent, ca nu pot tine secrete. Nu zic ca altfel as fi ajuns la ele... ci ca intelegerile astea le-ar avea stocate undeva in spatele mintii. Mai refulez si eu pe aici, ca n-oi sta sa-mi plezneasca creierul de la mizeriile acumulate. Secrete pot tine si mai si tin; nu scriu obligatoriu despre tot ceea ce ma afecteaza in vreun fel, ci doar exista posibilitatea sa scriu despre unele lucruri relevante.

 

Nu stiu vreun remediu anume, altul decit a te inghiesui intr-o camera la treburile tale. Te-ai putea elibera mental de cutare persoana, daca vei putea face trecerea de la iubire la... altceva mai urit. Ideal ar fi sa mai existe gagici pe acolo, deci alte optiuni, lucru care nu se intimpla. Doar pe strada, daca oi putea scoate ceva pe gura... desi cel mai probabil, o sa ma refuze toate. Cel mai greu e sa le vezi reactiile de mirare... ca iti permiti si tu sa ai sentimente, si cum unele ti-ar nega pina si dreptul de a iubi. Refuzul din partea fetelor e o povara foarte grea, pe care risti sa n-o mai poti duce. Atunci cum sa mai razbesti personal, social, profesional? Cred ca numai pe Rosiuta, presupunind ca as mai intilni-o vreodata, as fi chiar tentat sa o prind in brate (nu cu musinari sau pipaieli), in ideea ca ar fi simplu sa presupunem ca ne cunoastem din totdeauna.  

Impresia care mi se consolideaza e ca pentru multi, marele scop al vietii e sa cucereasca gagici, fara sa aiba mare nevoie. Gagicile si banii, ca principale scopuri. Asta ii defineste, asta le arata aptitudinile.

In fine, cele care accepta sa aiba amanti, sigur ii vor avea, cu sau fara mine.

Revelion cu Stan si Bran

Proba de voce, proba de voce: am fost mandataaat -> sa invat tehnologiie pe piinee -> de la domnu' Cretoiu, de la domnu' Cretoiu!

 

Raceala aia a trecut demult, dar am ramas cu procedura, cu vocalizele. A tinut ceva... cam dupa 8 sau 9 zile am considerat-o oficial trecuta. Temperatura n-am avut, senzatie de tuse doar joi, iar revigorarea durerii in git n-a mai generat efecte in organism.

 

Mi-a ramas o restanta, macar fugitiv s-o exemplific. Era vorba despre avantajul introducerii celei de a 4-a lentile in sistemul Taylor. Studiile din trecut nu imi relevasera mare lucru, dar lunile trecute (adica mai recent) am mai refacut unele proiecte, fiind stimulat de testele practice din toamna anului trecut. Spectrul rezidual si sferocromatismul sint cam la fel, dar lupta e in extraaxial, unde Tessy isi arata superioritatea. Ar mai fi variante de cvatruplete foto, dar m-am oprit la solutia cea mai consacrata. Deschiderea e de 65mm (maximum cit as putea obtine din sticlele de care dispun), focala 400mm si izolare monocromatica pentru exemplificarea comparativa:

 

Astea erau doar demonstrative, reproduse ieri si pe laptop. Apoi, la vremea respectiva, mi-am facut si o versiune finala, N5/320, sa vad cit pot trage din design (pentru astrofoto fiind necesara o luminozitate cit mai mare). Doar ca n-am sticla aia suplimentara pentru Tessar, dar "complicatia" spre un design superior merita luata in considerare. Desi am mers cu incremente mai mari, am obtinut totusi corectii bune, cu valori intregi ale razelor de curbura. 

Tot nu prea imi plac mustatile alea, desi-s mai rarefiate, cauzate de albastru si radiatiile inferioare, cocosate si incretite tot mai rau, efectele abaterilor reziduale de o anume panta fiind maximale pentru fasciculele periferice. Insa proiectarea implica un proces de regindire continuua, sa te asiguri ca ai obtinut compromisul ideal. Asa, procedura de manual ar presupune inchiderea (pe verticala a) curbei sfericitatii pentru radiatia centrala (verde), adica focalele paraxiala si marginala sa fie egale. Ramine sa mai gindesc care ar fi cea mai potrivita acromatizare, linia rosie (C) ramine, dar ma gindesc daca n-ar trebui sa mai cobor cu cea inferioara, cit si introducerea unei mici subcorectii generale, sa se mai indrepte linia albastra. Tot pe varianta de triplet o sa merg, dar mustatile alea n-ajuta la nimic, numai strica. Cred ca va trebui sa urc focala la 500mm, ca varianta finala, aplicabila. Marimea admisibila a spotului pentru focalizarea optima ar fi cam 0.025mm, aproape 6px la aparatul de care dispun (cu miezul central intins pe cel mult 4px). La full-frame, pixelul ar fi ceva mai mare, deci cu atit mai acoperitoare ipoteza admisa. Mai aveam vreo doua capturi, dar nu mai am chef sa le insir.

Sanse oarecum palpabile pentru accederea la proiectare, pentru a ma putea desfasura dracu profesional, as fi avut la fabricile astea de stat. Dar daca toti astia promoveaza pe pile si relatii, fie mai bifeaza uneori ca au angajat cite un tinar absolvent de facultate sau persoane cu handicapuri (unde exista niste facilitari fiscale)... atunci eu nu mai contez in nici un fel, nu pot contracara nicicum situatia, fiind peste posibilitatile mele. Am depus CV-u prin septembrie la uzina mecanica, prin decembrie la inca o firma din Magurele... dar nu m-a contactat nimeni. Gasisem si niste modele de scrisoare de intentie, extrem de stupide, nereprezentative, care contineau numai clisee; o incredere de sine ostentativa, dar si un pupincurism desavirsit in acelasi timp!! Dupa priceperea mea, mi-am formulat si eu o scrisoare de asta, care sa spuna ceva, fiind conceputa mai mult pentru fabricile de stat, fiindca pe privat automat il doare in cur de tine. Am stabilit ca trebuie sa vina de la mine o justificare pentru vidul imens, existent in CV-ul meu (din august 2007 pina in octombrie 2019), discutabil fiind gradul de expunere.

Deci cam asa... pentru ca eu sint inginer care proiecteaza si caruia ii trebuie proiectare pe piine.

Asa am zis eu ca-i abordarea corecta, nu stiu pe viitor daca oi mentine-o pentru privati sau oi scoate-o dracu de tot. Cel mult citeva rinduri pentru prevestirea protofoliului grafic, care tre' sa ramina.

Inca ceva la capitolul asta, o faza de ramii cu gura cascata: in toamna lui 2020, la primele demersuri scrise (oficiale) pe care le faceam la fabrica, pentru a ma transfera la proiectare ori barem sa primesc atributii suplimentare in sensul asta, am fost chemat in zona directorala de productie, pentru o scurta audiere, si mi s-a spus ca fabrica ar avea un loc disponibil doar la tehnologia mecanica, la o asa-zisa proiectare interna de SDV-uri, si ca daca vreau sa folosesc eu SolidWork-ul in scopul asta, pot sa-l folosesc. AAA??! Cum?!... Am continuat atunci tot la Optica, dar intr-un final s-ar putea spune ca l-am folosit anul trecut (SolidWork-ul), citeva luni, cit a mers... iar restul povestii e cunoscuta.

Nevoie de noi angajati ar avea, evident, si la proiectare, am mai scris, din moment ce n-are cine sa preia atributiile d-lui pensionar de acolo, care tot e nevoit sa-si prelungeasca activarea profesionala prin norme partiale. Asta e... am vorbit oficial si neoficial, direct si indirect... de la femeia de serviciu, portari, omul care cara lucruri prin curte, pina sus de tot... cum am putut si eu. Dar degeaba. 

 

Si in fine, m-a prins revelionul 2023 tot aici, tot asa... fara sa am nimic al meu, fara sa apartin de ceva. Fara venituri decente, fara perspective... tot ca o closca care stringe cit poate pentru zile mai grele.

Mie, Lavinia nu mi-a dat "feisbuc-ul" ei, nici blonduta de la poarta, nimeni nimic... sa ne adunam, sa ne distram, sa ma engionez si eu. N-am fost instare sa ma fi dus macar in parcul asta, care-i aproape, si despre care am auzit la tv, pe 1.01, ca a fost singurul loc in Bucuresti unde s-a organizat revelion public. M-am ofticat dupa aia (plus ca si vremea fusese foarte buna), pentru ca revelionul e singura ocazie din an cind vin cu totii veseli si saltareti. Poate m-as fi alipit si eu de vreo gagica (fara neaparat vreo continuitate, fiindca pentru asa ceva n-am posibilitati). Dar nu, eu am ramas cu "Stan si Bran".

 

Pina si in rahatul asta de bloc, cu tigania care-l sufoca, am vazut ca sint unele gagici calumea. Acu' doua zile, cind ieseam, intra una cu un carucior. Am deschis eu, pe urma i-am tinut usa din exterior sa intre. Si schimbind atunci doua vorbe, am avut pe moment o stare de bine. A fost amabila, nu s-o fi alarmat ca "vreau sex". O avea rost sa mai deschid o paranteza: sa le felicit pe jegurile astea infecte, securiste, de care dracu or mai fi, pentru ca "au prevenit" macelarirea fetei colindatoare, de 14 ani, pentru ca-i refuzase unui pulete de 20 de ani avansurile[...]. Sa revin: recent mai vazusem o blonduta, cind eu urcam (tocmai intrasem in bloc), ea coborind. Mi-a dat buna ziua, am salutat-o si eu.

Da... am terminat-o si cu traditia captarii artificiilor altora, dar privesc mereu pe geam.