Proba de voce, proba de voce: am fost mandataaat -> sa invat tehnologiie pe piinee -> de la domnu' Cretoiu, de la domnu' Cretoiu!
Raceala aia a trecut demult, dar am ramas cu procedura, cu vocalizele. A tinut ceva... cam dupa 8 sau 9 zile am considerat-o oficial trecuta. Temperatura n-am avut, senzatie de tuse doar joi, iar revigorarea durerii in git n-a mai generat efecte in organism.
Mi-a ramas o restanta, macar fugitiv s-o exemplific. Era vorba despre avantajul introducerii celei de a 4-a lentile in sistemul Taylor. Studiile din trecut nu imi relevasera mare lucru, dar lunile trecute (adica mai recent) am mai refacut unele proiecte, fiind stimulat de testele practice din toamna anului trecut. Spectrul rezidual si sferocromatismul sint cam la fel, dar lupta e in extraaxial, unde Tessy isi arata superioritatea. Ar mai fi variante de cvatruplete foto, dar m-am oprit la solutia cea mai consacrata. Deschiderea e de 65mm (maximum cit as putea obtine din sticlele de care dispun), focala 400mm si izolare monocromatica pentru exemplificarea comparativa:
Astea erau doar demonstrative, reproduse ieri si pe laptop. Apoi, la vremea respectiva, mi-am facut si o versiune finala, N5/320, sa vad cit pot trage din design (pentru astrofoto fiind necesara o luminozitate cit mai mare). Doar ca n-am sticla aia suplimentara pentru Tessar, dar "complicatia" spre un design superior merita luata in considerare. Desi am mers cu incremente mai mari, am obtinut totusi corectii bune, cu valori intregi ale razelor de curbura.
Tot nu prea imi plac mustatile alea, desi-s mai rarefiate, cauzate de albastru si radiatiile inferioare, cocosate si incretite tot mai rau, efectele abaterilor reziduale de o anume panta fiind maximale pentru fasciculele periferice. Insa proiectarea implica un proces de regindire continuua, sa te asiguri ca ai obtinut compromisul ideal. Asa, procedura de manual ar presupune inchiderea (pe verticala a) curbei sfericitatii pentru radiatia centrala (verde), adica focalele paraxiala si marginala sa fie egale. Ramine sa mai gindesc care ar fi cea mai potrivita acromatizare, linia rosie (C) ramine, dar ma gindesc daca n-ar trebui sa mai cobor cu cea inferioara, cit si introducerea unei mici subcorectii generale, sa se mai indrepte linia albastra. Tot pe varianta de triplet o sa merg, dar mustatile alea n-ajuta la nimic, numai strica. Cred ca va trebui sa urc focala la 500mm, ca varianta finala, aplicabila. Marimea admisibila a spotului pentru focalizarea optima ar fi cam 0.025mm, aproape 6px la aparatul de care dispun (cu miezul central intins pe cel mult 4px). La full-frame, pixelul ar fi ceva mai mare, deci cu atit mai acoperitoare ipoteza admisa. Mai aveam vreo doua capturi, dar nu mai am chef sa le insir.
Sanse oarecum palpabile pentru accederea la proiectare, pentru a ma putea desfasura dracu profesional, as fi avut la fabricile astea de stat. Dar daca toti astia promoveaza pe pile si relatii, fie mai bifeaza uneori ca au angajat cite un tinar absolvent de facultate sau persoane cu handicapuri (unde exista niste facilitari fiscale)... atunci eu nu mai contez in nici un fel, nu pot contracara nicicum situatia, fiind peste posibilitatile mele. Am depus CV-u prin septembrie la uzina mecanica, prin decembrie la inca o firma din Magurele... dar nu m-a contactat nimeni. Gasisem si niste modele de scrisoare de intentie, extrem de stupide, nereprezentative, care contineau numai clisee; o incredere de sine ostentativa, dar si un pupincurism desavirsit in acelasi timp!! Dupa priceperea mea, mi-am formulat si eu o scrisoare de asta, care sa spuna ceva, fiind conceputa mai mult pentru fabricile de stat, fiindca pe privat automat il doare in cur de tine. Am stabilit ca trebuie sa vina de la mine o justificare pentru vidul imens, existent in CV-ul meu (din august 2007 pina in octombrie 2019), discutabil fiind gradul de expunere.
Deci cam asa... pentru ca eu sint inginer care proiecteaza si caruia ii trebuie proiectare pe piine.
Asa am zis eu ca-i abordarea corecta, nu stiu pe viitor daca oi mentine-o pentru privati sau oi scoate-o dracu de tot. Cel mult citeva rinduri pentru prevestirea protofoliului grafic, care tre' sa ramina.
Inca ceva la capitolul asta, o faza de ramii cu gura cascata: in toamna lui 2020, la primele demersuri scrise (oficiale) pe care le faceam la fabrica, pentru a ma transfera la proiectare ori barem sa primesc atributii suplimentare in sensul asta, am fost chemat in zona directorala de productie, pentru o scurta audiere, si mi s-a spus ca fabrica ar avea un loc disponibil doar la tehnologia mecanica, la o asa-zisa proiectare interna de SDV-uri, si ca daca vreau sa folosesc eu SolidWork-ul in scopul asta, pot sa-l folosesc. AAA??! Cum?!... Am continuat atunci tot la Optica, dar intr-un final s-ar putea spune ca l-am folosit anul trecut (SolidWork-ul), citeva luni, cit a mers... iar restul povestii e cunoscuta.
Nevoie de noi angajati ar avea, evident, si la proiectare, am mai scris, din moment ce n-are cine sa preia atributiile d-lui pensionar de acolo, care tot e nevoit sa-si prelungeasca activarea profesionala prin norme partiale. Asta e... am vorbit oficial si neoficial, direct si indirect... de la femeia de serviciu, portari, omul care cara lucruri prin curte, pina sus de tot... cum am putut si eu. Dar degeaba.
Si in fine, m-a prins revelionul 2023 tot aici, tot asa... fara sa am nimic al meu, fara sa apartin de ceva. Fara venituri decente, fara perspective... tot ca o closca care stringe cit poate pentru zile mai grele.
Mie, Lavinia nu mi-a dat "feisbuc-ul" ei, nici blonduta de la poarta, nimeni nimic... sa ne adunam, sa ne distram, sa ma engionez si eu. N-am fost instare sa ma fi dus macar in parcul asta, care-i aproape, si despre care am auzit la tv, pe 1.01, ca a fost singurul loc in Bucuresti unde s-a organizat revelion public. M-am ofticat dupa aia (plus ca si vremea fusese foarte buna), pentru ca revelionul e singura ocazie din an cind vin cu totii veseli si saltareti. Poate m-as fi alipit si eu de vreo gagica (fara neaparat vreo continuitate, fiindca pentru asa ceva n-am posibilitati). Dar nu, eu am ramas cu "Stan si Bran".
Pina si in rahatul asta de bloc, cu tigania care-l sufoca, am vazut ca sint unele gagici calumea. Acu' doua zile, cind ieseam, intra una cu un carucior. Am deschis eu, pe urma i-am tinut usa din exterior sa intre. Si schimbind atunci doua vorbe, am avut pe moment o stare de bine. A fost amabila, nu s-o fi alarmat ca "vreau sex". O avea rost sa mai deschid o paranteza: sa le felicit pe jegurile astea infecte, securiste, de care dracu or mai fi, pentru ca "au prevenit" macelarirea fetei colindatoare, de 14 ani, pentru ca-i refuzase unui pulete de 20 de ani avansurile[...]. Sa revin: recent mai vazusem o blonduta, cind eu urcam (tocmai intrasem in bloc), ea coborind. Mi-a dat buna ziua, am salutat-o si eu.
Da... am terminat-o si cu traditia captarii artificiilor altora, dar privesc mereu pe geam.
Da... relationarea asta interumana poate fi foarte diferita. In privinta fostei colege fiziciene (care a plecat aproape de mijlocul lui 2021), inca de la inceput (de la facerea cunostintei) am simtit o anumita legatura care favoriza comunicarea reciproca. Nu spun ca asa tre sa fie sau ca invers nu-i bine, nu, ci caracterele umane is diferite. Atit. Dupa parerea mea, singurele faze care nu prea se cuvin la serviciu sint frecustelile astea (cum sa le numesc?), contactele fizice intre persoane de sexe diferite. Restul simpatiilor si a trasaturilor vizibile in atitudinile unora sau altora, in raport cu tine sau cu altii, sint lucruri pe care n-ai decit sa le iei ca atare, si care au efecte asupra ta in functie de sensibilitatile tale. Sensibilitatile-s formate in timp si tin de “bucataria interna” a individului, ca sa zic pe scurt. Dar apropo de prima categorie, mi-e imposibil sa nu ma intreb cam ce reactii as stirni daca m-as trezi eu sa-i fac fetei masaj la git, s-o ciupesc (adica nu m-ar caracteriza asta), s-o iau de minuta cind devin intrebator... atingeri de astea amicale, lesne de imaginat? Intrebare pur teoretica... la care deja nu mai am nevoie sa gindesc raspunsul. Pe de o parte imi pare bine cind mai vine cite o fata in mediul asta, dar ideea e ca fazele astea cumulate ma dor al naibii de tare si n-am unde sa ma ascund.
RăspundețiȘtergereTotusi, in ciuda parametrilor sinctonizati toti pe o scadere drastica, am ceva al meu, invariabil si neconditionat... am un soi de melodie interna care ma transfera negresit in vremuri mai bune.
Acum ma ingrijorez un pic sa nu ma imbolnavesc si fizic... din cauza dificultatii odihnei nocturne (cu specimenul ala deasupra), cit si a mutrelor cazute de aici, din jurul meu, inca de la intrare si multe alte amanunte care ma deranjeaza. Imi vine sa fac si eu "gripa la un picior" si sa ma duc la dracu. Insa nu stiu daca as supravietui fara venituri active cit timp ar dura rezolvarea in justitie a problemelor de acasa.
RăspundețiȘtergereSe aplica si aici diferenta aia “de la teorie la practica”. Colega asta a ajuns sa-i raspunda cu “pa” la “la revedere” pina si aluia de la proiectare, pe care zice ca nu-l cunoaste asa (mai in detaliu). Si ma intrebam oare din ce cauza, de unde diferenta asta intre mine si ei? Probabil din cauza ca ma vede ca pe un “batrinel”... si eu pe acolo. Ea tre' sa aiba undeva la 25.. 26. Apoi, tema chiriilor si a garsonierelor ne este un subiect comun si destul de stufos. Astfel incit azi am incercat sa initiez si eu un pic de conversatie cu ea, s-o cunosc si eu mai bine. Chiar in doua reprize am initiat, desi vazusem inca de dimineata ca nu-i place s-o intreb lucruri de astea, “mai personale”. Abia mi-a zis unde isi are originea, ca judet in tara. Pe urma sigur ca nici mai tirziu n-am intrebat-o lucruri explicite, dar am initiat niste directii pe subiectul asta, am mai si zis de la mine cite ceva, din experienta mea, dar chiar nimic nu voia sa-mi spuna de la ea. Cred ca-i si maritata, vazusem ca avea ceva inel pe inelarul de la stinga. Asa a fost in conversatia cu mine, evident, cu o cordialitate minimala. Chiar si adresarea catre mine o facea la plural, care inseamna, de fapt, o respingere, mentinerea unei distante... restul incercarii de dialog din partea mea fiind redundanta, dar incercam totusi sa ma lamuresc mai bine pe niste chestii.
RăspundețiȘtergereEu plec de acolo spre inceputul ferestrei de plecare (vin spre sfirsitul ferestrei de venire si plec spre inceputul celei de plecare), iar urmatorul pas ar fi sa mai stau un pic, sa incerc sa plec cu ei, adica sa vad cum se grupeaza, sa incerc sa merg si eu cu ea spre metrou sau eu stiu... habar n-am daca foloseste metroul. Adica reactii de colegialitate care nu mi s-ar parea deloc deplasate, insa ideea e din nou pur teoretica, deoarece n-as recurge la asa ceva, sa ma simt iar si mai aiurea.
Am ajuns sa evoluez mai rau decit un orfan, atirnat pe aici fara sa am o locuinta a mea la virsta asta, si continua schizofrenicul ala sa se vada acasa mai bine aranjat, sa tina el acolo, ca-i trebuie lui si sa spere ca va cadea drastic piata imobiliara, ca sa-mi dea dupa aia un cacat drept despagubire, sa plec, ca asa o sa fie “bine”. Cum dracu sa mai sper eu la femei, fara sa am nimic?! A trecut pandemia, cu mastile, dar abia acum constientizez realitatea asta foarte grea pentru mine, si care devine tot mai evidenta.
Cind esti doar tu cu tine, poti crede ca ai ceva dincolo de valorile materiale, dar la contactul cu lumea reala tre' sa accepti ca "avutiile" astea nu mai inseamna practic nimic.
ȘtergereNoroc ca bolovanu' asta de deasupra nu manifesta zgomote chiar in fiecare noapte, iar in noaptea asta am dormit ceva mai bine, desi inca sint obosit. Altfel m-ar fi terminat rau de tot chiria asta de aici, odihna nocturna fiind intre nevoile esentiale.
Am ajuns sa asist la infiriparea relatiilor extraconjugale (a fuck in the making, cum ar zice americanii)... exact ceea ce mi se potriveste.
RăspundețiȘtergereCind stateam azi la soare, i-am vazut pe pasarei iesind din cladire foarte veseli, vorbind si rizindu-si reciproc. Probabil si ea m-o fi vazut, eu fiind pe directia lor de deplasare, la vreo 20 de metri. Nu stiu daca o fi incercat in vreun fel sa-si exagereze starea, sa-mi faca mie in ciuda, ori exact acela o fi fost momentul lor. Ea nu manifesta nici un fel de interes fata de persoana mea, adica inclin sa nu cred ca s-ar fi intrebuintat citusi de putin sa ma oftice. In caz contrar, ar avea un caracter foarte josnic! Dupa ce am intrat, ma rog, au revenit si ei, m-am ridicat sa-mi iau paltonul sa mai ies un pic la o repriza pe afara, si exact atunci (parca presimtisem) venea si flacaul din compartimentul lui s-o intretina pe fata. Am stat vreo 20 de minute afara, iar scena dinauntru se linistise, terminasera, dar scaunul meu (o hardughie mai grea, cu structura metalica, fara roti) era miscat vizibil. M-am enervat rau de tot in sinea mea inca de prima data, dar mai ales acum, la continuarea epizodului. Adica o fi stat ala s-o “futa” de pe scaunul meu, de la biroul unde stau eu! Incredibil. Sigur ca la orice cacat pe care il scoate ala pe gura, ea se uita imediat la el si ride captivata. Oricum, ei petrec impreuna cel putin jumatate din program. Si de mina am vazut-o lasindu-se tinuta asa, din scurt, la o intrare a lor pe usa biroului. De cealalta parte, presupun ca nu s-o putea plinge prea tare cineva cu virsta pina-n 25 de ani, care are prietena acasa, are gagica la serviciu, iar la finalul programului de lucru hahaie “savuros”. Despre ea, nu sint chiar sigur care-i starea ei civila (posibil maritata, am mai scris)... oricum lucrurile ar deveni mai incitante intre genul asta de oameni.
Cita NEDREPTATE exista pe lumea asta, nu-i asa? Nedreptate care se incapatineaza sa se verse mereu in capetele unora, in timp ce pe altii ii ocoleste definitiv.
Am si inceput sa ma delimitez macar intr-o privinta. Cind ies si intru dimineata acolo, nu mai salut la gramada. Astfel, nu voi mai avea acele asteptari minimale. Cind salutam, de obicei imi raspundea si ea, dar nu cu “buna” si “pa”. Daca cumva nu-mi raspundea, ma deranja, ca de ce nici macar nu ma saluta. Iar daca imi raspunde, atunci ma intreb de ce o face protocolar si distant cu mine! Decit asa, mai bine deloc, si stiu o treaba clar. Macar atit pot face. In rest, oi vedea ce resurse interne mai pot gasi in incercarea de a ma aduna pentru a mai face niste studii de inginerie acolo, in timpul zilei.
^ erata: 1. e un pic trintit conceptul de “nedreptate”. De regula, defavorizarea unora inseamna favorizarea altora si invers; gen actiune-reactiune.
Ștergere2. am uitat sa mentionez ca pe linga acel timp indelungat petrecut impreuna de pasarei, cind ea se afla la biroul lui, sa-i explice el cum e cu tehnologia, “se sta” (sa dau cu verb la impersonal) aproape “gura la gura” o mare parte din acel timp, adica cu capetele la vreo 20 cm unul de altul, un pic mai mult de o lungime de palma.
O ora daca il neglijaza, apoi se simte saracutu' “nedorit”, altadata se simtea “singur”... si o da pe aia pe spate, pe “frumoasa” (cum ii mai zicea), activindu-i “sensibilitatea” din ea. E ceva incredibil.
O parte importanta a succesului e sa le faci sa rida, intotdeauna te vor judeca dupa aparente. Mai exista ceva inaintea acelei “spontaneitati”, exista o dezinvoltura, ba chiar o doza de nesimtire... ca poate nu toti din incinta or vrea sa-ti auda tie toate cacaturile.
Exceptindu-i pe cei doi batrini, eu sint singurul din cele doua incaperi reunite, plus unii si altii care mai circula pe acolo, pe care nu-l saluta cu “buna” si “pa” (sau chiar “paaa”). Are un mod distant si ca pentru bosorogi cu mine. Eu fiind astfel vaduvit pina si de aceasta a 3-a componenta din relationarea directa cu fetele.
ȘtergereImi amintesc aici si prima intrevedere cu Melisa. Era pe holul unei sectii de mecanica, aflate la parter. Noi mergeam in sensuri opuse pe culoar, destul de lent, avind contact vizual frontal. Asta m-a privit atunci chiar exagerat de mult, m-a fixat (eu intrerupsesem fixarea, apoi am revenit, si tot se uita!), desi nu s-a uitat urit, poate cu un anumit interes, as zice. In urmatoarele zile, ma aflam la scularie sa ma interesez de ceva, iar cineva o roaga sa ma conduca si pe mine dincolo, la mecanica, in drumul ei... introducindu-ne astfel. Era practic o traversare a terenului fabricii, de aproape 200 de metri. Incercasem sa vorbesc si cu asta, dar tot asa, nu prea vorbea, nu prea se uita la mine... era poate un pic rusinata si un pic mirata ca vorbesc, ca vreu s-o abordez. “Poate”, fiindca m-am de unde sti exact impresiile ei de atunci. In urmatoarele 2 luni, o mai vedeam ocazional, doar ma saluta tot protocolar... o atitudine care s-a deteriorat spre final, incit nu ma mai saluta, nici nu se uita deloc la mine. Cineva imi daduse feisbucuk-ul ei, avind libera comentarea si din partea vizitatorilor. Astfel, i-am lasat si eu acolo un scurt comentariu prietenos; o salutare si remarca ca n-o mai vazusem de ceva timp la fabrica... la care evident ca nu mi-a raspuns nimic. Corelind toate fazele astea, m-a deranjat destul de tare in sinea mea, intrucit si pe fata asta as fi vrut si eu (la rindul meu) s-o cunosc mai bine. Totusi asta nu se freca cu altii pe acolo, desi uneori umbla cu un flacau, profesional vorbind. Avea un pic mai multa decenta, macar atit.
RăspundețiȘtergere