"TaylorMade"

Primele zile ale concediului pe luna august le-am alocat preocuparii mele pentru obiectivele foto, intre care tripletele tip Taylor ocupa un loc mai special. Deci mi-am reviziut tripletul de proiectie (procurat in stare impecabila), pe care il optimizasem pentru o deschidere mai mica (la N=5.6), doar ca acum am realizat ca deschiderea mergea mai mare (fara sa prinda rabaterea marginala), adica la N=4, astfel incit am marit in mod corespunzator diafragma fixa, montata permanent in interior. E de cea mai buna calitate. Am revazut si obiectivul istoric Meyer Trioplan, care are o buna echilibrare a aberatiei de sfericitare reziduala, si l-am montat provizoriu la DSLR... obtinind niste imagini terestre (le am doar acasa).

Dupa revenirea din concediu, am reusit sa mai ajung la tirgul de vechituri... micrometrul l-am luat ca n-aveam alta treaba, dar mai remarcasem un obiectiv Pentacon 2.8/135 in stare foarte buna. Vinzatorul cerea initial 200 lei pe el, iar la ultima mea trecere am oferit un maximum de 80 lei, invocind faptul ca avea niste bobite de depuneri la interiorul grupului posterior de lentile. M-am uitat mai bine... diafragma era inundata de vaselina si foarte aproape de suprafata optica dubioasa. Parea a fi o vaporizare a vaselinei, cu depunere pe lentila. Am reusit sa-l obtin la pretul asta de nimic, iar urmatoarele zile am reusit, chiar cu mijloacele de la camaruta, sa desfac grupul posterior de lentile. S-a curatat perfect, iar lentilele sint in stare impecabila. Nici n-a fost desfacut vreodata. Partea proasta e baioneta de Praktica, care nu permite adaptare pentru m42 (doar daca i-as elimina si inelul ala negru cu marcajul de fabricatie). Dar i-am proiectat o montura de Canon EF, care s-ar prinde in aceleasi 4 suruburi. Acum sa vad cum as putea obtine prelucrarea piesei... ca greu de tot se mai obtine vreo prelucrare. Vreau sa-l fac, nu sa-l tin inmormintat pe acasa. 

Urmatoarele zile am mai stabilit cu cineva din Buc sa cumpar si versiunea de Pentacon (m42) cu focala de 200mm. M-am intilnit cu ala la Aparatorii Patriei, doar ca Pentacon-ul 4/200 era in stare foarte buna, dar constat cu stupoare ca diafragma era montata excentric fata de lentile, de axa de simetrie a obiectivului! Reglaje radiale nu exista, deci efectiv avea o gaurire defectuoasa a piesei port-diafragma. Se vedea clar defectul de fabricatie. I-am aratat si vinzatorului, care s-a chiorit sa vada si... "nu, ca e bine, asa a montat-o neamtul de la Pentacon". Cred ca era imposibil sa nu fi stiut! Doar ca voia sa scape de el. Ar fi cerut 150 lei. Mi s-a parut dubios, si fara marcaj de fabricatie... incit evident ca l-am refuzat. A mai adus inca unul de 135mm, despre care ii zisesem ca am deja doua si nu-mi mai trebuie. Un no-name "Made in Japan", sa-mi arate ca are mai multe lamele la diafragma... ca poate mi l-o trebui. Cerea initial 120 lei pe asta, dar m-am cam tapit (si pe fond psihologic) oferindu-i 100 lei... pe care i-a acceptat (probabil bucurindu-se in sinea lui). Il incadra ca fiind in stare foarte buna, dar cu o pata (mata, aveam sa constat ulterior) pe suprafata frontala. Pata aia nu afecteaza perceptibil, dar ma cam oftica. Tot nu reactionez bine la faze de astea, inca de la negarea defectului obiectivului de 200, ar fi tebuit sa ma delimitez de el si gata, plecam fara nimic.

Odata ajuns cu ele acasa, le-am testat mai bine (ronchi si cu ocular). Ambele is echilibrate in privinta aberatiei de sfericitate. Singura consolare ar fi ca acest "PrinzGalaxy" e si colimat bine si destul de bun in extraaxial (spre colturi). Contine 4 lentile, copie dupa altele mai titrate, posibil chiar dupa Takumar, care aveau un model la N3.5 cu 4 lentile. Inclusiv acromatizarea e mai diferita decit eram obisnuit (ceea ce am observat pe net si la Takumar) adica o linie inferioara lui F suprapusa cu C. Haloul tinde sa fie pe rosu, nici o problema cu albastrul.

Inca o data: aprecierea acestor obiective o fac in raport cu schema lor optica (nr. de lentile, sticle) si metodele manuale de calcul ale vremurilor respective. Nu exista comparatie optica justa cu astea moderne, compuse din 7..8..10 lentile, sticle speciale si metode computationale. Poate exista numai pentru ignorantii fandositi.

Avind data fascinatia mea pentru tripletele foto, am gasit pe siteurile de anunturi un Zeiss Triotar tot la focala 135mm, care "it's a must" pentru inginerul de mine. Tot la cineva din apropierea Bucurestiului, cu ridicare personala de la statia P. Bazilescu. E o bijuterie, cu grupul lentilelor in stare impecabila. 

Cum eu intentionez sa-l folosesc la deschiderea maxima in majoritatea cazurilor, necesita o reoptimizare, pentru echilibrarea aberatiei de sfericitate. Ca sa mai salvez timp, am studiat cu atentie imaginile obtinute de altii cu acest tip de obiectiv... parea sa aiba un pic de coma pozitiva iar rosul mai merge ridicat in raport cu albastru. Date in baza carora am apelat la modele similare de triplete simulate in OSLOedu, pentru a vedea care-i cea mai potrivita ajustare care sa induca subcorectie sferica, coma negativa si eventual ridicare a rosului in culoarea laterala extraaxiala. Zis si facut.

Partea proasta e ca lentilele convergente, care-s si foarte groase, au bule... noroc totusi ca polisarea e foarte buna (ca si coatingurile). Bulele practic nu afecteaza, doar ca exista... e totusi un obiectiv istoric si tre' sa-l iau ca atare. Era ceva comun in vremurile alea. In descrierea mai multor anunturi pe ebay, vinzatorii faceau referire la posibile particule de praf intre lentile... care erau, de fapt, bule. Acestea fiind un semn al calitatii unor sticle optice mai dificil de obtinut, reversul medaliei in procedeele tehnologice ale vremii erau striatiile. Insasi grosimea disproportionata a lentilelor 1 si 3 denota probabil vechea metodologie de optimizare.  

Montajul ultimei lentile, a 3-a, prevede posibilitatea centrarii sistemului, existind acolo 4 inele filetate. Din cite mi-am dat seama doua is pentru centraj (colimare), contind pozitia relativa intre acestea cit si fata de carcasa, iar al patrulea le preseaza pentru blocare. Totusi sistemul Meyer cu 3 suruburi radiale oblice era mai bun, sigur si previzibil, inelele astea tinzind sa se roteasca cind vrei sa le blochezi cu cel de al 4-lea. 

Cu greu am gasit pe cineva sa-mi faca inelul corespunzator , de respatiere, ba chiar mi-a facut inca doua din proprie initiativa, cu grosimi crescinde. Cum am ajuns acasa, in seara de vinerea trecuta, l-am montat, optimizarea devenind foarte buna, ceea ce voiam. In dimineata de simbata, am reajustat colimarea din acele inele, si a iesit foarte bine acum, mai bine decit fusese initial.

In seara de vineri, dupa plasarea noului inel distantor, dar inainte de colimarea finala, am facut citeva fotografii de test.

In completare la ceea ce scriam mai sus: nu am pretentia sa folosesc imaginile date de aceste obiective "vintage" la rezolutia 100%, ci undeva la 50..60% pentru cele stelare. Insa aici fiind vorba de un test, le afisez la rezolutia originala si neprocesate.

Stiam inca de la inceput, se vede si acum, o problema de aliniere a senzorului fata de axa optica a obiectivului. Mi-am luat surubelnite si m-am documentat pentru a incerca s-o remediez. Am acces destul de facil la surubul de sus (din 3) de sustinere a senzorului. Coltul dreapta-jos e usor in intra-focal, si am impresia ca focalizarea am gresit-o un pic, cu tendinta generala in intra-focal, deoarece in diagonal opus, figura stelara nu penduleaza in extrafocal. Celalta diagolala e acceptabila la colturi. Astfel de prelungiri (astigmatism sau coma reziduale) sint normale la colturi, dar trebuie sa fie simetrice.

Cam asa arata un triplet nemtesc similar, scalat. Nu-i identic, dar similar. E refocalizat, cu planul spotului axial minim in 0. Linia predominanta fiind in directie radiala, indica plasarea in intra-focal. Cea tangentiala predominanta, ar fi in extra-focal. Curbura de cimp n-are, ori poate chiar e supra-corectata, fapt ce are ca revers sporirea astigmatislului rezidual. Le stiu astea decind imi proiectam propriile triplete, cum e cu compromisul intre aberatiile remanente. Se poate diminua mult astigmatismul (acea cruciulita), dar creste curbura cimpului, spoturile devenind rotunde si mai placintoase. 

Ca preferinta personala, coma si culoarea laterala ma deranjeaza cel mai mult. Astea-s corectate bine. 

A urmat no-name-ul PrinzGalaxy... pentru care am disecat imaginea in a doua varianta de focalizare (pe steaua stralucitoare din apropierea coltului dr-jos... iar rezultatul e chiar foarte bun!

Ramine sa vad si Pentacon-ul din 5 lentile cum se comporta la N2.8. Si sa corectez inclinatia senzorului, bineinteles.

Intre obiectivele vintage, dar cu o lentila ED, cel mai bun pare ca ar fi Minolta Celtic 2.8/135 (4 lentile).

In fine, am facut si o procesare a celor doua imagini, fara stack, asa cum sint la 20s, convertite din RAW in TIFF cu PIPP, apoi procesate in PS. Nu ma pasioneaza, nici nu agreez supraprocesarile. fundalul trebuie sa prezinte textura, nu negru-sticlos cum vad la unii. Rezolutia pe lungime ar trebui sa fie 2601px, daca va intra fara redimensionare. Ghidahul e manual, prin luneta, la 96x. 

(nu mai am timp acum, o sa mai recitesc a doua jumatate pe seara, plus eventuale corectii. PS: da, gata, incurcasem stinga cu dreapta la focalizarea cu PrinzGalaxy)

Add (6.10.'22, 14:27): Cu greu am reusit sa intru in posesia unui pachetel (cu componente foto) oferit cadou de catre domnul de la care am cumparat Triotar-ul. Magarii mincinosi de la Cargus nu mi l-au livrat, apoi l-au dus la Magurele vreo saptamina, dupa care l-au returnat expeditorului, in nordul Bucurestiului. Abia dumineca, 2.10, am stabilit inca o intilnire la P. Bazilescu, sa mi-l dea tot personal. 

M-am retras tot acolo pe o banca, sa vad nerabdator ce "obiectiv modest" imi donase pentru montura m42... si am constatat cu bucurie ca a mai adaugase si altele, iar obiectivul era un Meyer triplet (de prin 62..63). Un model care chiar daca era de o factura mai ieftina decit Trioplan-ul (2.9/50) aceleiasi firme, era totusi dintre versiunile mai timpurii, cu inelul frontal metalic (nu din plastic), fiind deci un obiectiv istoric.

Am mai gasit in cutie doua amplificatoare de focala, unul pe m42, care imi prind foarte bine pentru capturile planetare prin luneta (chiar nu mai aveam Barlow-ul ala din 2015). Astea oricum is mai bune decit rahatul de Barlow dublet alipit. Cel Vivitar, pe baioneta, avea fungus, dar seara l-am desfacut la camaruta si l-am curatat... daca va mai fi nevoie (sau chiar anticipat) o sa-i mai spal lentilele cu solutii recomandate (apa oxigenata+amoniac , parca si otetul il indicau unii) ori sa le scot la Soare, dar aici numai dimineata am soare la geam. In fine, inca doua obiective de proiectie, unul triplet, iar cel polonez Tessar (serie din care mai am acasa mai multe... tot asa primite in urma cu 20 si ceva de ani).

In contextul meu, asta era o bucurie destul de mare.

O recapitulare:

1. Domiplan - supracorectia marginala e cam mare, ar merge acelasi tip de inducere a subcorectie sfericitatii ca la Triotar, pentru o buna echilibrare la deschiderea maxima... doar ca l-am testat cu ocularul f6mm si n-ar indeplini standardul de calitate dupa care ma ghidez. Lamelele diafragmei avind margini active drepte, colturile hexagonului format sint ineficiente. Inclin spre montarea unei diafragme circulare fixe, pentru N=4 si o usoara reducere a supracorectiei. Desi nu e vizibila ochiometric, "factura mai ieftina" poate sa fi insemnat si alegerea unor sticle mai ieftine decit in Trioplan, care sa conduca spre o aberatie reziduala de sfericitate sensibil mai mare. Judecind asta-vara Trioplan-ul, imi doream ca deschiderea maxima a acestuia sa nu fi fost inecata la mal, ci sa fi atins acea treapta "2.8" din valorile "standardizate". Acum, pe exemplatul nou procurat, consider ca ar fi inutilizabila. In extraaxial, probabil mi-ar fi utile diafragme mai mici, pentru colturi relativ acceptabile ale imaginii... Coma n-are / nu pune probleme.  

2. Obiectivul IOR Trioclar 3.2/50 prezinta imagini bune la deschiderea maxima, o ponderare buna a sfericitatii reziduale, dar are din ceva coma negativa vizibila. Ramine sa mai analizez in softul de proiectare daca i se preteaza vreo reoptimizare. Cred ca merita valorificat, desi mai bine ar merge la aparate cu senzor mai mic, mirrorless-uri de la Olympus, parca si de la Panasonic.

3. Obiectivul polonez, 4.5/80 ofera o imagine paraxiala foarte buna la deschiderea maxima, dar are un astigmatism groaznic in extra-axial. In mod surprinzator! Nu stiu cum dracu l-au proiectat in halul asta. ceea ce ii limiteaza cimpul acceptabil. Probabil si asta ar merita adaptat foto la un senzor mai mic decit APS-C (~23x15).

Toate au lentilele in stare foarte buna.

Da e si asta o pasiune... sa reoptimizezi obiectivele clasice, sa poti spune ca le-ai facut sa fie de "buunaa calitate"...