Era gata sa-mi piara puterile spre final... dar acum nici nu mai conteaza, din moment ce am reusit realizarea a inca doua obiective de cea mai buna calitate.
Da... a trecut si luna august, o luna intreaga... cea mai asteptata luna din an.
Perioada am inceput-o prin polisarea calibrului pentru R4.
Apoi, dupa finalizarea flinturilor, imediat am verificat focala dubletului din TF101, completat cu crownul obiectivului pastrat de anul trecut... sa vad daca parametrii sticlei rusului corespund cu ceea ce gasisem prin documentatie. Sa vad la final realizarea inginerului... iar imaginile terestre se vedeau atit de bine (la 243x)! De aici, din toate astea, am si eu satisfactii profesionale. O profesie, ma rog, neoficiala. Iar curiozitatea si entuziasmul mai ales din final, cind vad pe viu imaginile, nu-mi vor pieri niciodata.
Toate astea-s cladite intr-un mod natural (consider eu) si pe experienta cu simpletele, pe care nu le facusem doar asa... ca sa ma aflu in treaba. E interesant sa vezi pe viu transpunerea graficelor de proiectare, in principal a efectului aberatiei cromatice (cea mai restrictiva la simplete). Desi toate astea le facusem si-n OSLO, obtinusem o echivalenta in privinta raportului Strehl, si ma refer la una cit se poate de precisa, cu verificari, cu descompuneri si ponderari pe radiatii... rezultatele mele din dec. 2020 (parca) au ajuns sa coincida cu cele exprimate de un mai bun matematician, pe siteul telescope.net. Se vedea si intuitiv ca simpletul produce pete de cromatism transversal mai mici dar mai concentrate, respectiv dubletul mai mari si mai rarefiate, in ideea de egalizare strehl... dar perceptia practica tre' s-o bifezi, sa apreciezi acuratetea criteriului.
Mai tre' sa spun ca dintre astea doua tipuri de dublete, pe spectru vizual, reiese o limita (subiectiva, evident), intre o imagine buna, respectiv foarte buna, la grosismente mari si pe criteriul cromatismului reziduual. Obiectivul F1200mm isi arata adevarata valoare odata cu filtrarea zonei albastre, cu filtru foto rusesc HC18, pe care l-am gasit eu, in dotarea personala, a fi cel mai bun, cu cea mai eficienta filtrare (fara scapari la procente mici). De asta inginerul i-a conceput acromatizarea 515-C, cu filtrul de care ziceam, imaginea devenind impecabila. Cred ca si numarul 15 (astro-comercial) ar fi potrivit, ma gindesc chiar la o filtrare permanenta, in focusor.
Aveam o oarecare dilema... care luneta s-o fac acum... teava am, totul s-ar muta usor, cu diafragmele din tubul principal doar respatiate. Problema fiind totusi lungimea simtitor mai mare, iar luneta F1460mm greu mi-ar intra in actualul observator, i-ar trebui si ceva lest pentru schimbarea centrului de greutate. Conditii in care o sa merg pe versiunea initiala, nu vreau sa-mi anulez nici satisfactia de anul trecut, asta mai lunga va mai astepta... oricum, merita o montura proprie.
In ultimele zile, cu obiectivul montat la tubul celei de 1200mm, i-am facut si testul stelar intra/extra-focal, cu ocular si Ronchi, care-i confirma calitatea.
Cel putin la nivel teoretic, scoala are scopul de a-ti frectiona creierul, de a-ti deschide orizonturi. Iar dupa terminarea scolii, intri implicit sau "by default" intr-un proces de indobitocire. Am constatat inca o data (daca mai era nevoie) ca principala conditie in a invata mai departe in viata, a te specializa in ceva, nu e agregatu "vointa, inclinatii si pasiuni", ci faptul ca altii te vor scoate foarte usor in decor... ca sa fac o paralela cu limbajul din racing. Deci ai probleme infinit mai mari cu care tre' sa te confrunti, sa ai acces la instrumentul profesional!
Azi, cind am revenit la serviciu, am aflat ca controlasera in calculatorul meu, ca li se facuse o sesizare cum ca cineva din fabrica ar folosi SolidWork-ul fara licenta. Si mi s-a cerut sa-l sterg. Greu de descris starea mea... o duceam prea bine de prin aprilie incoace, incit au trebuit sa-mi extirpe orice farima de satisfactie "profesionala" (din care chiar nu scot bani). Sigur ca nici Catia n-ar fi deloc mai prejos... doar ca m-au gasit pe mine, "o tinara speranta". Sa vad cum dracu oi mai duce lupta asta contra intrarii oarecum fortate pe traiectoria de indobitocire! La inceput, cind stateam la Jilava, faceam un efort supra-omenesc, si nu asta-i solutia, mai ales pentru partea cea mai roditoare a zilei... ca in rest ii am si pe nenorocitii de deasupra care imi tulbura odihna din toiul noptii.
Pe alta parte, exista suficienti parsivi si leniosi... iar atunci cind vrei dracu sa faci ceva, chiar tre' sa ai halul asta de obstacole?! E incredibil, daca nu esti obisnuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.