Zilele astea m-am trezit cam teapan... dar noroc ca am la indemina "gaura de vierme", cu intrare pe colt, unde e metrou Titan. Doar ca tre' sa ai grija sa nu-ti ratezi iesirea, fiindca traseele astea concentrice te pot arunca departe si imprevizibil in timp si spatiu. Mai avusesem o experienta de genul asta si acasa, in urma cu vreo 12..15 ani, in parcul Romnescu, cind voiam sa ma intorc de la hipodrom, spre N (iesirea prin cimitir)... dar am iesit la dracu, incit a trebuit sa ma intorc o gramada pe o linie exterioara.
De vreo saptamina incoace, vin la noi la fabrica citiva studenti pentru practica. In special la inceput, cei de aici (de la tehnologie) i-au preluat, sa se ocupe de ei, sa le arate si cum se face programarea pe masina, sa-i instruiasca macar acum. Ceea ce e de bine. Mai departe, nu se stie daca acei viitori ingineri vor reveni "in meserie".
O
faza interesanta a fost ieri, alalta-ieri, apropo de mediul de la
serviciu si practica studentilor. Unul dintre tehnologii batrini merge sa le expuna o
problema, crezind ca ei ar fi pe specializarea Optica (de fapt, erau
la mecanica fina). N-am inteles exact intrebarea, deoarece expunerea
era mai lunga decit intrebarea, dar era vorba de conturul sferic al
atmosferei si efectul lenticular pe care aceasta l-ar avea in
propagarea luminii. Cum s-ar calcula... chestii de inginerie
practica. Respectivii studenti n-au stiut sa dea un raspuns... ca "ar
fi ceva formula... ca asa si pe dincolo". Dar aici nu-i vorba
despre asta, despre cit si cum ar trebui sa stie studentii.
Tehnologul statea in deschiderea din glasvand (spre peretele de la
usa, opus celui cu geamurile, unde stau eu) si li se adresa lor (care se aflau in cealalta incapere, alipita). Eu
nu m-am bagat in seama sa-i dau raspunsuri... ca, de fapt, lentila e
un menisc cu raze concentrice, iar "indoirea" luminii e
cauzata doar de variatia indicelui de refractie atmosferica, pe
masura rarefierii acesteia. Efectul lenticular ar fi divergent si de
asta vedem practic Soarele si cind coboara fizic sub orizont. Calcule
diferentiale nu stiu nici eu sa fac, insa cel mai important e sa
intelegi fenomenele, sa ai o schema de calcul, Deci dincolo de nevoia
studiilor, aici e vorba de facerea lucrurilor cu pasiune...
de-a lungul timpului si a activitatilor mele personale, am ajuns
oarecum la fenomenele astea.
Ieri
m-am lamurit in privinta statutului pe care il are un flacau mai
imensat asa... care mai venise la noi (la tehnologi), in urma cu vreo
luna si ceva, sa le arate ceva colegilor dedicati (din domeniul
armamentului, nu vazusem exact) ceva ce "proiectase el".
Atunci nu stiam exact in ce calitate venise (si nu aflasem nici de la
colegii tineri, nici ei nu stiau)... sa fi venit la fabrica pentru a
propune spre executie vreun proiect personal sau din partea altei
firme?! Nu intelesesem. Dupa care l-am mai vazut de dimineata pe
afara, in compania celorlalti colegi tehnologi tineri... si aveam
impresia ca s-ar fi angajat undeva in sectie, la masinile CNC. Dar
nu, nici vorba! Am aflat ieri ca l-au angajat si pe asta, recent,
tot pe sub nasul meu, la proiectarea mecanica... unde m-am tot
chinuit atita sa acced, sa profesez si eu ceea ce-mi place, ce am
studiat oficial si continuu in particular sa tin pasul, chiar sa ma
dezvolt. Lucru care m-a afectat din nou, mai ales la
virsta mea, unde, in piata muncii, privatul iti cere automat sa ai
experienta, pe care de unde dracu s-o dobindesti?! In fabricile de
stat ar fi, cred, unica posibilitate plauzibila. Dar iata ca
sansele li se dau tot astora tineri, pe care i-ar angaja si privatii,
tu fiind astfel vaduvit definitiv... si nu mai descriu
particularitatile mele. Fie ca vrei sau nu, in cimpul muncii te poti
intersecta cu forme de viata absolut detestabile, care sa-ti nege posibilitatea de a profesa, care
implicit sa-ti decida soarta... N-o sa irosesc ginduri de bine catre fosta sefa de la ST, ci o sa ma limitez la urarea crestineasca: "asa
sa-ti ajute Dumnezau!" . Tot sub sefia
acelei individe se afla si proiectarea optica (unde chiar nu se
lipeste nimeni mai tinar). Oricum, toti tinerii pe care-i angajeaza is specializati in "plecare". Chiar si-n conditiile astea, eu n-as avea probleme in a comunica profesional cu respectiva, doar ca nimeni de rang mai inalt n-o sa ia vreo decizie peste vointa ei. Din pacate, aici gaurile sint rezervate
altora... pe criterii discutabile spre incorecte. Nu ca as avea
eu nevoie de favoruri, doar ca acestea fiind alocate altora, te vor vaduvi
pe tine.
Cred
ca am mai scris despre cum mi s-au amputat multe vise, odata cu
trecerea anilor, dar mai recent mi s-a agravat foarte mult problema
locativa (si-n contextul crizei care sta sa loveasca piata
imobiliara), iar pe parte profesionala, abia de acum, toate cumulate,
risca sa-mi genereze niste frustrari majore. Dupa concediul din
august, o sa-mi devina prioritara problema activitatii profesionale.
Ar mai exista conceptul de “freelancer”... sa vad daca mi s-ar
aplica, daca as putea obtine ceva sarcini platite. Chiar asa mult oi
fi cerut profesional? Ca vreau si eu sa fiu "lucrator in
SolidWork"?!
(7.07.2022)
Add
(10.07.2022, orele 22): Mergind si weekend-ul asta acasa, azi
mi-am revazut o parte dintre schitele din cele mai vechi timpuri, din care am extras citeva. Din
pacate, nu exista vreun orificiu cunoscut al calatoriilor in trecut.
Ingineria e un stil de viata, e un mod de a fi...
Nu exista nici un motiv pentru care eu sa nu fiu la proiectare. Iar astia nu ma apreciaza deloc, m-au aruncat in depresie si resemnare!
O regula de bun simt (daca s-ar putea numi asa) si general valabila in cazul acelora care obtin functii de conducere pe criterii discutabile sau chiar printr-o gaura de vierme, ar fi sa sa limiteze la a se bucura pentru ei insisi de beneficii. Nu sa incerce sa-ti dea tie in cap, doar asa, pentru ca te-ai apropia la 10 metri de ei, dar, din "precautie", ei te prefera sa ramii tot la 100 de metri!
La contactul cu astfel de creaturi (exclud aici mediul privat), care practic iti neaga dreptul la viata, iti dai seama ca tot ceea ce stiai despre ideea de afirmare, promovare si evolutie ca fiind norme de functionare corecte, sint, de fapt, gresite. Toata paradigma in care te aflai e gresita!
Deci, gaurile de vierme pot avea efecte considerabile si diversificate in vietile oamenilor, inclusiv sa-i transforme pe unii in viermi.
De parca nu erau destule probleme, am mai aflat recent ca euro a cazut in cap rau de tot in raport cu dolarul, si va continua sa mai cada. Nu stiu daca sa ma arunc acum sa schimb tot ce am strins in aproape 3 ani, ori sa-i las dracu asa. Chiar am cautat azi istoricul acestui curs de schimb, de la aparitia euro. Asta mai trebuia sa am pe cap... faptul ca prin actiunile lor, guvernele lumii o sa-mi spele economiile cu greu obtinute. Sa ma ocup si de specule financiare.
RăspundețiȘtergereLa cum se prezinta situatia, cred ca o sa vina si deflatia, posibil din primavara incolo, adica nu foarte tirziu. Mi se pare o prostie recomandarile unora, ca acum sa sari sa-ti cumperi bunuri... o reactie de favorizare si mai mare a inflatiei.
ȘtergereNu stiu insa cum sa ies din problema euroilor, cine dracu m-a pus sa am mai mare incredere in economia colectiva europeana?! Daca oi mai prinde macar paritate euro/dolar, probabil ar merita trecerea (chiar si acum la dolari). Euro va mai scadea cel putin la 0,95 (minimul istoric de prin 2002 fiind cam la 0,85). Daca euro va supravietui crizei gazului de acum, as putea recumpara euro cind o sa dea semne de iesire din groapa. Daca moare, ramin cu dolarii tardivi si cu pierderea asta. Futa-va moartea de guvernele lumii! Ce problema au mai creat (inca din pandemie), numai de asta am eu chef acum, stresuri pe finantele de ma chinui sa le adun... ca eu nu-s libidinos de ala, rigiitor, care-si traieste momentul, aruncind cu bani in toate partile.
Mare belea! Practic, guvernul romaniei mi-a luat a doua oara acea amenda din nimic, de 2000 lei! Am mai tot cautat solutii... unii zic ca investirea in aur te-ar proteja de inflatie, dar cotatia gramului de aur la bnr nu reflecta absolut deloc graficul inflatiei! Pare ca pretul e dat tot de piata libera, care numai in vremuri bune poti sa zici ca te ajuta. Altfel, in criza, e fix un cacat. Unii vind lingouri straine la pret semnificativ mai mare de 275lei/g... doar asa, ca o fi designul lingourilor mai frumos!
ȘtergerePare ca titlurile de stat ar fi mai previzibile, mai convenabile. Pe 1 sau 3 ani, la dobinzi anuale de 8.25%, respectiv 8.6%. Doar ca nu tre' sa te atingi de ele, pentru a nu pierde dobinda. La cele pe un an, plus eventuala prelungire, nu cred ca se stie dobinda la prelungire. Contractul pe 3 ani cred ca m-ar ajuta sa recapat valoarea din primavara anului curent a euroilor strinsi. In speranta ca va scadea dracu inflatia sub 8% din al doilea an incolo. Cam greu de decis, m-ar tenta pe 3 ani, desi mai aveam si alte planuri, pe care n-as vrea sa le intirzii atit. Oricum, pare ca o s-o iau de la 0... daca oi mai putea economisi de la toamna. Imi trebuie si un job mai bun, ca e mare chin asa.
Ma chinui acum sa-mi faca undeva 3 piese pe strung pentru focalizatorul lunetei. M-a tinut unul la fabrica, neoficial, o jumatate de an si nici nu mi le-a facut! Apoi, oficial, imi cer aia o circa de bani, incit am renuntat. Mai caut la ceva firme in zona republica. Iar In ultima instanta oi ajunge la nea Ion (la Craiova), daca o mai fi activ.
Acum ar fi momentul sa vina comunistii autentici la putere, nu astia care sa-ti motiveze starea economica prin faptul ca noi, cu totii, trebuie sa sanctionam invazia Rusiei in Ucraina. O astfel de maturare a economiilor tale nu trebuie sa se intimple! Nici sub alinarea generalizata din nou, ca inflatia ne ajuta sa ne platim mai usor datoriile!
ȘtergereSint multe variabile, iar statul prin politicile monetare intotdeauna cauta sa-si creeze un avantaz, sa profite cumva, fie ca intelegi sau nu despre ce e vorba. Statul sau bancile, pe care le-a stimulat sa ridice dobinzile la depozite... pentru ca romanii sa scoata banii de la "saltea", sa-i bage sub forma de lei in economie.
Aproape o saptamina euro s-a zbatut la paritate cu dolarul, bine am facut ca nu m-am aruncat sa cumpar dolari cu euroii strinsi, iar de citeva zile, a inceput sa creasca. Desi criza gazului ramine, cit si ideea ca CEB, cu mare lentoare, sa ridice usor dobinzile la creditare. Sansa pentru resuscitarea economiilor mele ar fi deflatia. Aurul sigur e de cumparat in deflatie (cind or fi disperati care sa vinda), iar de vindut in vremuri bune, intrucit pretul e dat de piata libera (din cite am aflat pina acum). Nu-mi vine sa ma grabesc in alte actiuni de conservare a economiilor, sa nu gresesc mai rau. In definitiv, cred ca razboiul mai mare al rusilor e cu americanii, nu cu europenii. Totusi, peste iarna pare ca le va merge foarte rau natiilor europenne masiv dependente de resurse de la rusi, implicit monedei euro. Tre' sa urmaresc atent evolutiile pina atunci, pe toate caile de conservare.