A fost odata un inginer, si optician, si lucrator in SolidWork, mai plapind asa si autist din nastere, pe nume Tavi Florian, care o iubea pe Rosiuta.
Nici nu poate fi mai tragic ca un schizofrenic, dupa ani si ani, sa continue sa-mi decida soarta! Nu sint departe de momentul la care mutarea mea sa devina complet iluzorie, pe fondul demotivarii direct proportionale cu virsta si al efortului necesar mereu crescator, in inflatie si asta. Ceea ce e foarte rau.
Sigur ca ceea ce scriam in calitatea mea de cronicar reprezenta si un strigat de ajutor, cind acesta n-are cum sa vina pe cai interne. Dincolo de aspecte familiale traumatizante, nici macar plimbarile mele pe mahalua Craiovei, din 2014..2017, nu-s faze pe care sa le uit usor... sa ajung eu sa inspectez zone precum Bariera Vilcii, pe stradute inguste si prafuite, de unde sa vad cladirea garii spre sud!! WAW! Cu indivizi dubiosi atirnati pe alocuri la strada... in lipsa circiumelor care sa-i gazduiasca! Nu-i deloc un sentiment bun! Asta pentru ca impresia conturata in viziunea celorlalti coproprietari ai casei (ultracentrale), teoretic apropiatii tai (intre care nici nu mai fac diferentieri), era ca mutarea ar fi fost doar un moft al meu (nu o necesitate vitala) si ca as putea sta perfect in regula acolo, cu delimitarile "de rigoare" (care numai "de rigoare" n-ar fi fost). Sigur, eventualul ajutor poate fi de diverse tipuri, in mai multe directii, dar foarte improbabil intr-o lume pedominata de jigodii. Ideea e ca doar astfel exista o sansa. Altfel, tinind totul sub capac, nu. Plus nevoia fireasca de comunicare si altele identificabile sau nu prin intelectul potentialului cititor. Mai departe, oi vedea ce mai pot eu face, tre' sa demarez ceva institutional in concediu, ca nu mai e timp taraganat aiurea.
Da... am ramas aici weekendul asta, conform planului initial si am mai mers prin tirgul de vechituri din Vitan. Au scumpit intrarea la 5 lei... dar spre surprinderea mea, mi-am gasit ceva. Mi-am facut cadou un aparat foto reflex, Petri, pe film tip 135. E in stare buna, chiar foarte buna obiectivul, la doar 50 lei. Probabil ar mai fi mers negociat (in jos), dar m-am simtit si eu ca nu-i cazul. Compania producatoare era japoneza, infiintata la 1907, cu schimbarea numelui in 1962 si devenita falimentara prin 1978... cind a fost cumparata de o alta firma. Modelul asta a fost lansat in 1974, fabricat de compania originala pina prin 1977. Cred ca asta care a intrat in posesia mea dateaza din '76..'77. Nu-i o firma foarte renumita, desi stiam de aceste aparate din vechile reviste Tehnium sau din cartile foto pe care le adunasem in timp. Ajuns la camaruta, l-am sters cu spirt, l-am mai curatat. E perfect finctional, totodata o piesa de colectie. Mai am sa-i gasesc o baterie, sa-i verific exponometru. Nici nu-mi trebuie alte automatizari care sa diminueze aportul omului intr-o activitate artistica. Tinindu-l la git si-n miini, imi da si asta o oarecare stare de bine... stari care devin pretioase. E un aparat din perioada in care lucrurile se faceau asa cum trebuie.
Vai, ce teapan sint iar, fiindca aici nu prea is conditii sa dorm. Iar acum tre' sa ma ocup cu tehnologie pe piine, in loc sa proiectez! Boii astia nu ne-au mai dat apa calda la bloc de citeva zile, aseara n-am putut sa ma mai spal pe cap.
RăspundețiȘtergereIn perioada asta, mergind prin zona Republica am aflat despre existenta unei uzine mecanice. Pare destul de atractiva (e tot de stat, care ar aduce ceva mai multa siguranta), au si ceva proiectare (poate m-or primi acolo). O sa incerc imediat dupa ce m-oi intoarce din concediu. Faptul ca nu m-a primit jivina aia la proiectate (in cadrul fabricii unde sint acum) imi afecteaza rau starea mintala. Tre' sa incerc ceva, ca sint la limita si eu.
RăspundețiȘtergereEu si cind m-am angajat aici, i-am descris doamnei de la personal situatia mea, asa cum sint, adica n-am vrut sa par altcumva decit sint. Cred ca asta-i abordarea corecta, fiind necesara din partea mea o justificare a gapului mare din 2007 pina in oct. 2019... nu sa-l lasi la interpretarea lor. Pe linga CV, pentru uzina mecanica chiar o sa formulez o scrisoare de intentie, in speranta ca oi gasi un pic de intelegere, iar demersul meu sa nu se blocheze la o "moartea"-n persoana.
ȘtergereNu sint sigur la privat daca ar avea rost si relevanta. Pe privat, mai degraba il doare-n cur de tine si mi-as face un deserviciu, desi aspectul asta, al experientei, nu cred ca va ramine chiar asa... scaldat in vint, daca firma respectiva ia in considerare sa te angajeze.