Saptamina trecuta, cind am mers acasa, vineri, acu' inaintea Pastelui, am luat trenul particular, de Softrans. Trenul fiind aglomerat, n-am prins loc pe scaun la inceput, iar astfel am remarcat o fata, inca de la distanta, venind lansata pe culoar. M-a excitat de m-am cacat pe mine, si imediat am scos telefonul s-o vad mai bine. Si ea era fara loc, deplasindu-se cit trenul inca nu plecase. S-a oprit intr-un sector al usilor de intrare si s-a asezat pe o scarita. Avea cam 30 de ani, iar din felul de dispunere a inelelor pe miini, s-ar intelege ca nu era casatorita... ceea ce e rar de tot. In general, is maritate si chiar fecundate de la virste sub 25 de ani.
Apoi, in apropiere de Videle, s-a eliberat un loc in apropiere, moment in care s-a dus asta sa se aseze. La scurt timp, m-am asezat si eu, dar mai departe si stateam in lateral pe scaun, fiindca n-aveam loc din cauza bagajului in conservele alea cu o compartimentare foarte inghesuita. Trebuia sa sucesc gitul si nici nu prea o mai vedeam deloc pe faptura asta. M-am ridicat iar la Rosiori, sa-mi caut alt loc, am lasat geanta intre niste scaune de la burduf (unde era spatiu incit sa-mi intre valiza) si am mers pe hol, spre ea. Initial ea era pe scaunul dinspre culoar, dar inte timp se mutase la geam, fiindca se mai eliberase un loc pe rindul respectiv. Am tatonat un pic terenul in jur si voiam sa ma asez linga fata, sa socializez cu ea, eventual sa-i fi spus ca vreau si eu sa fac dragoste. Doar ca avea geanta tip ghiozdan pe scaunul teoretic liber. O intreb daca e liber acolo, la care ea imi zice bosumflata ca "nu, nu e liber!". Atit de jigodie era fiinta! Asa o ducea capul sa reactioneze. Ori voia sa pastreze "distantarea sociala", desigur. Ma indepartez un pic, in spate, in sectorul acela de la usi, cind se nimereste sa treaca pe acolo una dintre controlorii firmei de transport. Si o intreb pe asta (aratindu-i spre zona unde voiam sa stau), daca locurile alea-s libere sau unii calatori pur si simplu doreau sa aiba mai mult confort. Am dat ca pretext, fata de controloare, indicind locul ala, faptul ca as avea vedere in diagonala pe culoar spre bagajul meu, lasat la burduf (unde avea loc). Desi as fi putut zice clar ca incerc si eu sa socializez cu domnisoara, nu-i nimic deplasat in asta. Acum, dupa parerea mea, mai intii mi-am zis ca trebuie s-o vad mai bine, apoi sa socializez cu ea. Asa, iar controloarea dezaproba ideea de confort sporit numai pentru unii (in defavoarea altora). S-a dus si ea s-o intebe, iar pizda asta, printr-o atitudine intepata n-a mai opus rezistenta, i-a raspuns ca nu-i ocupat locul, dar ca si altele-s libere, tijnind repede si plecind de acolo in directia din care venisem eu, asezindu-se linga alta.
Ma gindeam asa... cum au transmis in populatie excrementele si dejectiile alea besinoase mesajele despre mine, cu apelativele alea... adica ce om respingator au scos din mine! Cu toate ca am amintiri din vremuri mai vechi, cind mai vorbeam in trenuri cu unele gagici; mi-o amintesc, de exemplu, pe una din 2006 sau 2007, cind ma intorceam de la golf.
Revenind la asta de saptamina trecuta, e posibil sa-mi fi imputat mie experientele ei sexuale cu alti cacanari, care or fi tratat-o ca pe un obiect sexual. Dar ce vina am, ca vreau si eu sa fac dragoste?! Nu poti gasi nimic gresit in niste sentimente nobile si sincere, doar daca esti o dejectie infecta, sau o fiinta proasta gramada. Chiar in acest fel m-as fi introdus: "voiam si eu sa socializez cu tine" sau chiar "as vrea si eu sa fac dragoste". Ori s-o fi intrebat daca imi da voie s-o tin de minuta, pina urma sa coboare. A tijnit sa plece de acolo, dar si-a lasat sticla de apa in buzunarul plasat pe spatele scaunului dinaintea ei, cel dinspre culoar, unde statuse initial. Poate ar fi trebuit sa iau sticla aia, ca amintire, dar m-a enervat atunci si n-am mai avut chef.
A coborit la Caracal. Iar asa, mai de la distanta, razant prin geam, am vazut-o ca se imbratisa cu o fata care o astepta. Posibil vreo sora, cu ocazia venirii Pastelui. Deci era capabila cu altii si de primiri mai calduroase... Ma gindeam iarasi ca as fi putut merge si eu la usa, care era in "amonte", s-o fi vazut mai bine. Eventual sa fi coborit s-o intreb daca nu ma primeste si pe mine in "familie".
Da... ocazii rare, dupa cum spuneam, dar a trecut si asta pe linga mine. Eu raminind si privind pe geam cam in felul urmator:
Ia uite ma, ce chestie... ma deprima un pic faptul ca pleaca colega fiziciana, Catalina, de parca nu aveam suficiente motive de deprimare. Miine va fi ultima zi in care vine. Am aflat azi, dintr-un telefon venit de la personal. Ma obisnuisem cu ea, are caracter placut, iar in sala noastra avea biroul in fata mea (eu fiind la mijloc intr-o coloana cu 3 linii). Imi aminteam mai multe faze, inclusiv zilele premergatoare venirii ei, cind ii curatau biroul, s-o aseze acolo, in fata. Ma rog, a zis ca pleaca de lunile trecute, cind au frecat astia pe ea, s-o mute, sa faca pe dracu. Ei nu-i stimuleaza pe tineri sa ramina, din contra. Ea e mai sensibila, era de asteptat sa plece in urma unor cacaturi de astea, fara sa se adune foarte multe. Macar bine ca ea era intr-o nota de spirit pozitiva, zicea ca urmeaza sa inceapa un alt serviciu la Politehnica.
RăspundețiȘtergereM-a intristat profund ziua de azi. Eu nici nu ma pricep la despartiri. Dar asa e cind iti pleaca cineva drag, singura persoana agreabila din incaperea respectiva.
ȘtergerePe de alta parte, parca imi vedeam propria plecare... al carui moment inca nu-l cunosc. Fie inainte, fie inapoi. Resimteam nostalgii in amaritul de birou la care stau si-n orice rahat minor, care pina acum tineau de rutina zilnica, insa care vor disparea brusc la un moment dat...
Venirea mea la Bucuresti, din urma cu aproape 2 ani, implicit curmarea unor activitati personale, a insemnat o oportunitate pe alta parte, o eventuala rampa de lansare in plan profesional. Am tras tare in primele 5..6 luni, dar cu cit incepi sa stagnezi mai mult, cu atit ti se taie sansele de evolutie.
Sper sa mai tin legatura telefonic, din cind in cind, cu Catalina. Profesional vorbind, unde va merge n-are cum sa-i mearga mai rau, ci doar mai bine.
Da... ieri imi mai aminteam o faza din aceste ultime 16 luni. De fapt, din primavara anului trecut, sa fiu mai exact... cind tehnologul pensionar voia s-o faca inginera pe Catalina, dindu-i ceva teme sa exerseze in AutoCad, dar ea si-a desenat o bicicleta si astfel era bucuroasa!
Ștergere