Capitolul simularilor in Solidwork l-am inceput odata cu venirea noului an, prin verificarea unei afirmatii dintr-o carte groasa de optica, din biblioteca fabricii. O carte in engleza, de prin anii 70, in care se facea supozitia ca deformatia lentilelor sub propriile greutati ar fi, de fapt, constanta, independenta de grosimea lor. Ceea ce nu e cazul. D150mm, gr 10, resp. 50mm.
Apoi am verificat sprijinirea oglinzii mele primare de telescop in clasicul barilet cu 3 puncte... care aproape ca ar fi suficiente (ori numarul punctelor, ori grosimea discului la numarul dat de 3 pct).
Initial am considerat incastrare pe cele 3 puncte, dar modelul nu avea o acuratete tocmai satisfacatoare. Diferentele sint mici, dar conteaza, si incerc simulari care sa redea cit mai fidel realitatea.
Am trecut la postamentul de slefuire / polisare. Inca nu l-am terminat in ansamblul sau, dar l-am inceput tot prin incercari asupra placii izolate. Acestea sint preliminare, caci altfel vor fi preluate fortele in reazeme.
La grosimea de 12mm, deformatiile sprijinirii pe 3 puncte sint perfect acceptabile in cazul celor doua extreme diametrale blocabile direct. Pe urma configuratia scheletului de sustinere a placii favoriza introducerea a inca unui sprijin central, reglabil, ceea ce am si facut.
Dar tot nu-mi place comportamentul placii sub un al treilea tip de solicitare, aceea periferica, mai mult sau mai putin accidentala, in zona nesprijinita. Am simulat un 30 de kg aplicate periferic, ceea ce duce la o sageata a deformarii de ~ o zecime de mm. Ideea e ca deformatiile de acest gen sa fie tinute in limita de curgere a materialului. Urmeaza sa definitivez solutia constructiva pentru scheletul placii, dar o sa-i mai fac 3 sprijine decalate (cu contact reglabil) si pentru zonele alea. Astfel, voi putea subtia placa, probabil chiar la 8 mm, ceea ce ar fi un cistig, pentru ca aliajul de aluminiu sub forma de placi e mult mai scump / kg decit in alte forme.
Mai aveam niste vederi pentru luneta simplet in ansamblu (tubul optic), dar sint cam obosit acum sa le mai procesez. PS: Mi-a scapat pe drum deformatia tubului principal al lunetei simplet!/PS
Toata geometria o fac prin metode computationale, incepind de la niste schite cu creionul pe hirtie, apoi transpuse in MathCad. Ca doar sint inginer. Le construiesc precis, nu la "fie ce o fi" si "mai vad eu pe parcurs cum s-or lega". Le mai copiez ordonat intr-un caiet studentesc, sa le am si acolo in ordine. MathCad-ul permite si ceva programare, utila diafragmarii, dar trebuie s-o aprofundez. Facusem citeceva in facultate...
Da, hai totusi ca mi-a trecut oboseala, in mod miraculos. Cind am inceput sa scriu, eram rupt de oboseala, am si rezistat in seara asta fara sa mai atipesc, ca apoi sa ma trezesc in toiul noptii.
Mai am sa-i pun diafragmele. Ce sa fac? Sa strig eventual la serviciu "URA, am descoperit circuitul hirtogaraielor interne!" pentru acele amanunte (sa nu le spun cacaturi) formale si banale, intr-un mediu de dezinteres (aproape) total in a-si instrui oamenii nou veniti?! Nu, merci, cred ca alte aspecte imi produc "sensibil" mai multa satisfactie.
LE (1-02-20. orele 20:40): Azi a fost o minunata zi primavaratica de simbata. Iar acum, in loc sa ne distram cu gagicile, noi lucram cu otel aici, numai la Tavi's Optical. Cind ies pe strada sa le cuceresc, ele deja toate fac sex, si s-or mai si mira...
(spre final am facut cu "circular pattern", cred ca gresisem la inceput, desi previzualizare corecta aveam, ceva nu mergea; cred ca nu selectasem entitatile ca fiind corpuri)
LE 2 (4-02-20, orele 19:05): Da, alta viata. Tocmai am reusit sa-l fac sa se meseze. Desi deformatia acelui punct de reazem periferic e mai mare decit estimam. Probabil si placa o s-o fac totusi de 10mm grosime, nu de 8.
LE 3 (8-02-2020, orele 17:55): In fine, iata si postamentul de polisare. Astfel, mai am si eu satisfactii inegalabile, inestimabile in contextul dat... cind le asamblez si string piulita.
(inca ii mai lipseste ceva, o tava de colectare, la vreo 10 cm sub placa)
Din pacate nu rezolv prea multe daca adoua zi (adica acum) ma intind un pic la ~19 si adorm pina la 00:30. Tocmai am mincat de cina si sa vad cit oi sta... fiindca, asa cum mai scriam, am niste motoare emotionale semnificative, care ma duc inainte.
RăspundețiȘtergereDa, pusesem intre paranteze "dezinteres (aproape) total" la fabrica in a-i instrui pe angajatii mai noi, fiindca mai sint exceptii, cum ar fi pe partea de fizica, unde am intrebat-o pe colega, Catalina, despre atitudinea domnului fizician cu experienta... Poate ca dinsul o avea o oarecare vocatie, ca aspect secundar, dar am aflat ca are rabdare sa le dicteze in camerara obscura (la fotometrie) unde se desfasoara ei efectiv; adica ii instruieste ca in cadrul unor cursuri de facultate. Desi toti, la o adica, ai mai vechi (pensionari) pot spune ca ca nu-s platiti sa faca treaba asta. Daca intr-adevar n-or fi si nu li se solicita. Nu cunosc exact cum sta relationarea profesionala la alte nivele. Iar formalitatile alea de rahat, in care hitogaraiele vin pe la noi, pleaca, se rasucesc si revin etc ar trebui descrise undeva sub forma unor scheme logice, ca la programare, sa nici nu-ti mai bati deloc calul cu ele, ci eventual sa consulti acea schema cind ai nevoie. Sigur ca nu exista asa ceva, ba in contra, lipsul asta mai genereaza pozitii contrare in privinta derularii procedurilor, chiar inre cei cu vechime... si atunci, tu ce sa mai intelegi ca tre' sa faci?!
Pe finalul zilei, s-a mai derulat o faza care arata cit de infect e acel papitoi fizician, coleg de birou cu mine. Oi vedea miine daca o sa ma intrebe sefii ceva. Si daca nu ma vor intreba, iar faza va ramine sa se stinga mocnit, tot mie mi-ar face rau, si daca as merge eu, din proprie initiativa s-o adresez in fata lor, intelegindu-se ca-i dau altfel de importanta, cred ca tot pe mine m-am dezavantaja. Nici nu stiu daca sa mai imput pe aici, descriind faza si atitudinea acelul netrebnic!
Ieri, in biroul nostru managerial si directorial, ne-a sosit o cerere mult asteptata, venita prin mesagerul de baza al fabricii, desprins parca din secolul 22, numitul Daniel pe cal maroniu (sau “Mina de pictor”, depinde de contexte) . Ca o paranteza, sa nu-i zic mesager principal sau primar, ca cica aceste cuvinte nu-s sinonime, si n-o sa inteleaga nimeni (desi aici, cu referire la om, “primar” poate deveni un termen usor confuz)! Asa, si asteptam cu interes o noua lansare de produse, sa ma mai pun si eu la punct cu procedurile.
ȘtergereE vorba despre o cerere de toata pomina, primita jos la magazin, doar ca sa ne prefacem c-o primim, din partea unui batrinel blocat mental in comunism, care nu stia ca piata optiunilor s-a deschis mult in prezent. Era fascinat de o lupa cica pentru electronisti, care ar fi fost fabricata de catre uzina opticii romane inaine de '89, si care avea diametrul de vreo 300mm si marea foarte mult, atit de mult incit numai prin acest accesoriu cineva reusise atunci sa lipeasca un cutare reper. Iarasi o paranteza: cred ca secretul eventualei claritati oferite era tocmai vederea binoculara, nu neaparat “marirea”, care indiscutabil n-avea cum sa fie prea mare. Legat de prima venire a acestui batrinel era vorba in abjectia interna care ma ingretalise rau in urma cu citeva zile, spre sfirsitul programului. Dar n-o sa dezvolt mesajul in directia asta. A doua zi insa, a revenit, am raspuns eu la telefon, si nefiind iarasi nimeni pe acolo dintre “ingineri”, dintre cei cu experienta, am mers eu la poarta si am vorbit cu dinsul, in doua reprize (intre care m-am si consultat cu colegul pensionar, eu fiind iute de picior). Am convenit ca un prim pas spre o posibila solutionare a demersului batrinului client era sa ne faca o solicitare pentru identificarea produsului respectiv, daca intr-adevar fusese executat un asemenea accesoriu si ce parametri avea. Lucru pentru care i-am sugerat sa faca o cerere, in care sa descrie cit mai exact produsul, si s-o depuna la magazin. Asa se procedeaza. De acolo, cererea devenind un document oficial (nu doar un individ pierdut in vint, pentru care sint chemati tehnologii la poarta), ar fi trebuit ulterior distribuita prin mecanismele noastre catre departamentul responsabil, eventual sa mai ajunga apoi si la noi, prin mesageria electronica interna. Pentru ca comenzile odata devenite oficiale si scrise, nu noi le preluam, cel putin asa am invatat, ca nu noi (tehnologii) ne ocupam de discutiile cu clientii, ci la marketing ar fi trebuit sa ajunga. Dar hirtia aia a ajuns la noi intr-un mod neprocedural, care o INVALIDEAZA ca document (mai are si o copie de buletin pe spatele ei). Adica tot pe sistemul da-te mai incolo”, da-le-o la tehnologii aia, care-s pielea curului... mai cu seama, prevad ca o sa mi-o dea mie, sa-l rezolv pe om, sa-l mint, sa fiu diplomat intr-un anume sens. Mai mentionez ca cererea a suferit o modificare de fond, fata de discutia mea cu autorul ei. L-o fi convins doamna de la magazin sa scrie altceva, adica sa ceara fabricii executarea unei “lentile pentru electonisti, cu diametrul de 28cm”. Insa procedural, traseul ei nu se schimba cu nimic, ba chiar la proiectanti cred ca ar fi trebuit sa ajunga inaintea noastra, si sigur cel putin la marketing.
Cind vrei sa iei pe careva in trompa, intr-un domeniu in care el nu e avizat, e foarte usor sa-i arati ca e prost, ca nu stie ce vrea si lucruri de astea batjocoritoare, descurajante. Mi se spusese verbal, in alte contexte, ca noi putem executa si componente mari, nu doar lentilute de pina la 60mm diametru... ca doar uite cite dispozitive si SDV-uri avem mostenire. Acum insa nu, ca nu mai avem blocuri de sticla optica asa mari. Totusi, pentru asemenea aplicatii nefiind necesara sticla optica. Eu am o anumita sensibilitate, intrucit nu demult m-am aflat si de cealalta parte a portii.
Sint multe lucruri care se leaga in context, inclusiv complicarea lucrurilor, a te face sa te simti prost cind nu stii niste formalitati, niste rahaturi in definitiv (nu notiuni de fond). Instruire lenta si deficitara, din vorbe turuite rapid si incet, uneori neinteligibile. S-or fi facut replanificari pe acolo, inclusiv in atributiile care mi-ar fi fost date (vad ca nu ma mai cheama la CNC-uri)... conditii care ma scoteau definitiv din orice negocieri de marire a salariului zilele trecute, la implinirea a 3 luni. Nici ei n-au respectat predictia verbala a formalitatillor, ceea ce mi se spusese la inceput la personal, dar cu ce dracu sa ma fi dus eu acum la negociere?! Trebuia ca eu sa fi simtit mai intii de toate ca am ceva de oferit in plus, ca “va depinde de mine sa performez”, asa cum imi zicea directorul la sfirsit de decembrie! In ce anume sa performez? Nu e prea clar. Dar incerc sa performez in ceea ce o fi pe acolo... la nivel OFICIAL si de rigoare militara.
ȘtergereCitind azi mai cu atentie o nota interna de la uzina, a elementelor trimise de noi pentru calculatia de pret, am vazut ca din acel document nu reiese de nicaieri coeficientul tehnologic. Adica e absolut normal sa existe un asemenea coeficient in productia de serie, dar intotdeauna exprimat clar. Eh, ca nu, ca pentru manopera nu e nevoie sa se stie. Asa ceva, la gradul asta de ambiguitate, nu mi se pare in regula! Daca ai vrea sa mergi invers pe fir, si sa afli dimensiunea de debitare a semifabricatului, iti rezulta bazaconii. Cind ar fi foarte simplu de enuntat lotul nominal, exprimat in nr. bucati, apoi coeficientul si o alta valoare majorata a lotului virtual sau brut, sa-i spun. In rest, timpii unitari, matrialele (intre care sticla) sa fie clare, pentru o piesa reusita, evident. La fel, si cu timpul de pregatire sint ambiguitati, uneori se cere separat, alteori lipseste sau e impartit la numarul de bucati si amestecat si ala ca fiind unitat la celalalt, de manopera pe buc. Dar asa e, confuz totul.
ȘtergereIn fine, mi se pare halucinant ca din postura ta de inginer sa formulezi un document (indiferent catre cine l-ai adresa) din care sa nu reiasa nicicum existenta si nici valoarea acelui coeficient. Sint obisnuit din facultate cu coeficientii de siguranta, aplicati rezistentelor admisibile sau cu un rol foarte clar. Insa aici e diferita problema, cu timpii pe bucata, care de fapt nu-s chiar pe bucata, ci virtuali. Asa e... ce sa zic.
In mai putin de 3 ore se implineste un an de la dezastrul meu incomensurabil.
RăspundețiȘtergerePS: Stiam ca in noaptea de 31, desi am mai verificat o captura acum, inaite sa postez... si pare ca s-a implinit deja in noaptea trecuta, pe 30, conform ultimelor date de editare a continutului din niste foldere la care lucram.
In ziua de 8-02 anul trecut am vazut o doamna blonduta foarte frumoasa, la noi, in alimentara de la piata.
Ștergere^^ Da, un dezastru care mi-a adus atita durere, care nu va mai trece niciodata. Un dezastru care mi-a luat-o si pe Rosiuta.
ȘtergereAcuma, vineri dimineata, cind am coborit la E.R. dintr-un tramvai condus ca melcul de catre un besinos, am ezitat citeva secunde daca sa mai alerg sau nu, parea ca nu mai are rost factual, se facuse deja si :8 minute. Alergatura care oricum nu influenta sosirea mea la destinatie, ci doar pastrarea bufferului de timp (cu “dormitarera” mai lunga in scaun la Unirei) si ideea de a face ceea ce tine de mine la fiecare moment in parte. In plus, nu suport pierderea gratuita de timp in cacaturile astea de tramvaie. Apoi, cele 2..3 secunde de ezitare au fost curmate vazindu-l pe un individ mai in virsta in fata mea, care coborise odata cu mine din tramvai (bagindu-se acolo primul la coborire), il vedeam cum sa chinuia sa alerge... intr-un rirm care sigur nu-l ducea nicaieri. Poate il ajuta doar la propriul exercitiu de miscare. Si astfel m-am pornit, alergind probabil cel mai rapid dintre toate sprinturile pe care le-am facut in zona aceea, dimineata, spre gura metroului. Agergam oarecum si pe culoarul din subteran. Si am prins metroul de la si :10, de asemenea cel mai “la mustata”, strecurindu-ma in el dupa anuntul de inchirere a usilor. Nu-i prea rau pentru cineva care nu facea orele de sport in scoala (si liceu). Cred ca vor veni vremuri in care imi va fi dor si de zonele astea.
Mai vad gagici care ma excita de ma cac pe mine, dar mereu ramin dumineca fara "sex sub dus"... caci mi-a venit si mie fantezia asta pe care toti o practica in jur.
ȘtergereDa... dincolo de micile cacaturi de la fabrica, despre care scriu pe aici intr-o oarecare masura, dincolo si de doamnele si gagicile care pe mine ma evita, ba chiar unele imi fac mutre de jigodii bulbucate, dar care se deschid adesea sa faca sex cu altii, dincolo de toare astea am o simtire de bine atunci cind incep sa se contureze proiectele mele, cum ar fi sistemul de ghidaj de la viitoarea montura a lunetei simplet (aflat acum in stadiul de schita) ori asamblez componentele altor proiecte in Solidwork. Astea de pe urma imi aduc mici bucurii si un zimbet interior. Pe de o parte astea, dar pe cealalta parte si capacitatea (poate mai greu de explicat) a transformarii durerii generate de pierderea Rosiutei (si a altora) in ceva pozitiv. Desigur, ambele categorii se limiteaza la stadiul virtual, adica nimic palpabil; trebuie retinut aspectul asta. Sa am grija ca proiectele mele (care tin de mine intr-o suficient de mare masura) sa nu moara inainte de a se naste.
RăspundețiȘtergere