Mi-e dor de primavara, dar si de Rosiuta.
'
Insa pe de alta parte, e greu de pus sub lumina cuvintelor usurarea interioara, sub alte aspecte, creata prin detasarea mea de casa (generic denumita) parinteasca. Fie ca-s vizibile sau nu, predictibile aprioric sau nu, aceste teluri, evenimente sau locuri dragi noua presupun ca s-or mai afla pe undeva in stare amorfa.
In dimineata din urma cu doua zile, adica vineri, am coborit din tramvaiul flescait la Eroii Revolutiei. Tocmai se facuse 6:08 dupa ce am trecut drumul, eu fiind pe linia dreapta spre gura de metrou. Stiind ca am tren la si :10, am alergat din nou, cu ajustarile de rigoare, de data asta mai tare si mai mult. L-as fi ajuns, doar ca venise el cu un minut mai devreme... si l-am pierdut iar "la mustata". Ar fi trebuit sa alerg si mai repede... ori "sa merg" mai rapid, fiindca si alergarea e un caz particular de mers. In profunzime, nu mi-a parut rau, macar ma engioinasem alergind. Cind oi mai avea ocazia, n-o sa ezit sa ma deplasez si mai rapid. Iata deci o situatie concreta banala, redusa mult pe scara universala pina la nivelul epruvetei, dar care cuprinde, evident, ambele etape ale temei sugerate.
Am evitat sa includ oamenii intre acele elemente dezirabile, pentru ca acestia-s mai instabili, volatili, mai subiectivi.
RăspundețiȘtergereCum sa fac oare s-o domesticesc pe Rosiuta, ca tot nu stiu?! E greu in conditiile astea, fara punti de legatura. Ca asa, as prinde-o in brate, sa se domesticeasca.
Din fabrica, recte o mica societate la rindul ei, poti invata lucruri care nu tin neaparat de corectitudine, transparenta, asumare, ierarhizare, ci tin de cacatu' sau purulenta mintii. Altcineva din sectie mi-a sugerat apoi ca faza respectiva ar tine de o "testare" a mea (una perfida)... ori eu nici nu concepeam asa ceva, in contextul dat. Nu, dar daca intradevar chestia fusese o deruta premeditata, aceasta nu tine de testare, ci de INSELARE. Pe de alta parte, in privinta sarcinilor venite de la sefi, nici nu-mi pun problema sa vin eu cu sugestii, sa am initiative sau corectii, cit timp acele sarcini sint de ordin intern si legale. Nu intra in atributiile mele, nu sint platit pentru asa ceva. Stiu, exista o vorba, “noi muncim, nu gindim”, care poate mi s-ar aplica, dar consider ca oricare alte besini capitaliste neimplicate n-ar fi indreptatite sa ma judece, caci n-au de unde sti cum e sa traiesti in intervalul orar 5 -17 al zilelor lucratoare mincind doar un mar si niste covrigei! (plus alte aspecte) Conditii in care mai ai oarecare solicitari intelectuale si trebuie sa fii intr-un regim de conservare biologica, sa rezisti.
RăspundețiȘtergereDeci cind iti faci sarcinile fara sa gafezi si intr-un grafic acceptabil (presupun) al cunostintelor insusite, trebuie ei sa te saboteze cumva, intr-un mod penibil si artificial (nu sa ai tu in subordine pe cineva si sa fii precaut). Dar cum? Pai cum? Sa introduca ei pe cineva din interior, tocmai pe aproapele tau sa te dinamiteze! Sa vina el sa “te ajute”, pentru ca sarcina sa nu dureze “doua luni”, si cind colo, el vine de fapt sa te incurce, sa complice lucrurile, sa te insele! In plus, dinsul era cam dubios de guraliv si critic in prezenta mea (vizavi de ordinea interna), ca sa reziste pe acolo zeci de ani! Parerea mea, desigur. De asta incepeam prin a spune ca fabrica e o oglinda a societatii.
Nu comentez mai mult acum, poate oi reveni cu detalii, daca mi s-or parea necesare. Mai spun doar ca o regula generala (si intuitiva) pentru ca sarcina, citez, “sa nu dureze doua luni”, precum in alte cazuri, e sa spui mai intii ca-i relativ urgenta, sa-i dai un termen; caci e la mintea gainii ca daca-i spui din start celui caruia ii dai sarcina sa nu se grabeasca, ca poate sa dureze “doua luni”, atunci, cel mai probabil, ea va si dura "doua luni”! O strictete principiala la care eu tin.
Din nou in jurul datei de 25... iata deci cit de repede a trecut inca o luna. Spuneam despre precedentul drum acasa ca dupa doar o zi si citeva ore am si revenit aici, iar acum am eliminat ziua... raminind doar cele citeva ore, de la 13 la 17! Ieri ma gindeam totusi ca voi scrie mesajul asta de acasa, dar pe drum m-am razgindit. Resimt prea multa durere acolo, care tine atit de activitatile mele care imi aduceau multa satisfactie, cit si de caracterul locului in care familia m-a nenorocit, m-a facut sa nu razbesc in viata si acum sa ma respinga toate gagicile de care sint si eu interesat.
RăspundețiȘtergereCiteva ore, insa timp suficient sa mai stau un pic in cabina mea de polisare (hala nr. 3`), alaturi de Rosiuta, pe care al lasat-o acolo, ceea ce mai aveam din ea... sub forma de print A4, alb-negru la imprimanta.
In plus:
Ștergere- in casa, pe acolo, e mai frig, m-as intoarce aici in friguri;
- acolo nu mai aveam ce minca, nici nu prea imi permit sa-mi tot iau si intr-o parte si-n alta;
- a trebuit sa renunt la atasarea de zonele asimilabile unor gagici de pe acolo, si sa fac mutatia mentala si-n privinta asta;
- si probabil in primul rind, ma asteptau proiectele la calculatorul (laptop-ul) de aici.
^ Aici, la vila de la Jilava, caldura o primesc foarte calendaristic, iar paradoxul face ca tocmai la final de octombrie si inceput de noiembrie era frig in camera (incit aveam nevoie de ambele paturi noaptea, ma mai descopeream, trageam aer rece si apareau probleme), probabil si la inceput de primavara va fi rece. Sper sa mentina caldura in calorifere macar in Martie, incet, desigur, desi uneori mai e nevoie si-n aprilie, cind sigur va opri instalatia. Dar sa ma vad mai intii ajuns acolo.
ȘtergereDa, imi intru usor in pielea de aici si (partial) in cea de acasa. Cind merg acasa, parca mereu as fi fost acolo. Dar ma cuprinde o stare foarte nasoala, ma intorc mental la momentele din octombrie anul trecut, cind trebuia sa ma detasez, la ultimul drum pentru aluminizare am mers si la fabrica cealalta, sa ma interesez de angajare... iar de acolo a inceput numaratoarea inversa, reajuns acasa, bintuiam sa-mi cumpar cele necesare mutarii etc. Foarte spart pe interior am fost atunci. Cind imi revine starea aia nu stiu ce sa ma fac!
ȘtergereCind mai vedeam soarele cald, portocaliu rosiatic, al apusului proiectat pe blocurile din Brazda, imi aminteam observatiile foto-vizuale cu lunetele simplet, din anii 2011..2012.
Trebuie sa accelerez si procesarea pozelor. Acum lucram la lotul din 2019, incepind de dupa dezastru (ca va mai fi o completare pe ianuarie). Cind rata intrarilor e mai mare decit cea a procesarii, nu-i de bine... o se se umple si hardul asta, care oricum e mai mic, si n-as vrea sa-l burdusesc cu date, apoi cu stergeri si tot felul de fragmentari ale fisierelor nou salvate. Tre' sa definitivez lotul acela mai intii si sa-l stochez in forma finala pe altceva. Imaginile astea ramin, ele atesta ceva. Cred ca-ti modeleaza conceptiile asupra multor lucruri. Fiindca eu nu-s genul "ne simtem bine, rigiim si gata".
RăspundețiȘtergereE consemnata in folderul 4-04-19 o curva pe Cuza, dupa tinuta n-are cum sa nu fie de aia din lux.
^ Pe la un bar cu "smocking area", acolo se dusese (4-02 era folderul, am tastat gresit). Totusi, ce am ajuns sa fie marcate in felul asta locurile de fumat?! Mai auzeam pe 24, in gara de aici, din Buc, rasunind in difuzoare un cintec de vitejie... "sa piara dusmanul din tara", armonizat cu curvenia capitalista si rulat in vremurile actuale, cam ce ar iesi? Nimic, multumita formalismului si ipocriziei, intre trasaturile de asemenea definitorii lumii actuale.
ȘtergereTot spre seara acelei zile, de 4-02, era o gagicuta de foarte buna calitate prin centru, notabila, intr-o geaca rosie. Venise la Pizza, in zona unde era magazinul in dolari pe vremuri. Se cam ferea, se dadea dupa alta. Aveam impresia, la vremea respectiva, ca am mai vazut-o dupa citeva zile, cel mult saptamini, in gara la Bucuresti. O sa verific mai atent cind oi ajunge la folderul ala, in masura in care oi fi captat-o, daca o fi posibila comparatia.
Ștergere