marți, 31 decembrie 2019

Un an chiar nou, 2020

Inca din vremuri aproape istorice (sa zic totusi dupa anii 2000), imi doream si-mi promiteam pentru urmatorul an un Revelion altfel, in alt mediu si alte conditii. An de an, dar niciodata nu se schimba nimic. Conditii si schimbari in mai bine, evident, fiindca doar urcarea presupune un consum de energie, caderea e libera.
Si in sfirsit,  anul asta s-a schimbat ceva, nu tocmai cum as fi vrut, dar macar in privinta locatiei.

Ultimele 3 luni au insemnat o perioada de mari variatii emotionale pentru mine, in special inceputul perioadei, cind imi era o groaza de ma cacam pe mine cu gindul ca va trebui sa ma detasez de locul natal si de toate activitatile mele de pina atunci. Facind o mutare spre o situatie nu tocmai roza. Inceputul a fost mai greu, pina la sfirsit de Octombrie, cind imi statea creierul in cale... insa odata confruntat pas cu pas cu noile imprejurari, m-am obisnuit si s-au "curatat" rapid lucrurile nasoale.
Intregul an 2019 a fost, de fapt, unul de mare intensitate emotionala, fara precedent pentru mine.
Gagici n-am nici acum, nu si-au dat seama ca si eu sint interesat de ele. Is prea jigodii ori egoiste.

Din pacate, m-am intors prematur aici, dupa Craciun, si fara acea masa portabila... care, cel mai probabil, va ramine doar un proiect virtual stocat intr-un balon sau intr-o besica de idei. Dincolo de factorii defavorabili, intre care aminteam conditiile (totusi) de iarna si vacanta de doua zile a celor de la Leroy Merlin, au mai aparut alti doi. Pina atunci insa, mai spun ca, in prima zi de Craciun, incepusem din proprie initiativa o cautare dupa eventuale produse similare comerciale, relativ convenabile. Am si gasit pe net un astfel de produs la Ikea (din Bucuresti). Am fost un pic usurat si bucuros, dar a doua zi, tot moarta,  am avut timp de meditatie si imi dadeam seama ca actiunea nu ma caracterizeaza si ma simteam ca dracu in contextul dat. Apoi, am decis sa-mi mai dau o sansa urmatoarea zi, pentru forma initiala a demersului meu, aceea care ma caracterizeaza... de la conceptie, proiectare, aprovizionare... si pina la executie, toate subsumate cuvintului implicare totala. Sansa ar fi fost ca cei de la Leroy sa-mi vinda o cantitate mai mica de OSB, la 600x800mm, necesarul pentru placa... asa cum aceeasi companie vinde (fie la suprapret) diverse placi de plastic, pal, polite din lemn si bare scurte de diverse profile. Doar ca besinile respective n-au vrut sa aplice aceeasi regula si pentru OSB. Si prin urmare, chiar nu ma puteam lupta atit de eroic cu placa de 2500x1250mm, s-o fi adus acasa ori s-o fi ciopirtit acolo in fisii la 625mm latime. O alta varianta ar fi fost s-o platesc toata, 40lei+debitarea, si sa fi venit la subsuoara numai cu placa necesara acasa. Maica-mea imi zicea sa ma bucur, pentru ca masa asta (cumparata) ar fi mai buna decit ceea ce as face eu. Mai buna sigur nu, plus restul considerentelor, dar ea nu intelege lucrurile astea. Deci a trebuit sa renunt prin acest al 3-lea factor la proiectul meu, ba mai mult - i-am dat drumu! Iar al patrulea ar fi fost sensibilitatea ochilor mei in anumite conditii, cum eram si atunci, cu o pleoapa umflata la ochiul sting, care genera secretii anormale, iar expunerea la prafuri de rumegus ar fi fost grava, o lupta mult mai mare decit cea propriu-zisa. Predispunerea la alte salazioane m-ar fi terminat.
In definitiv, inca mai am o resursa motivationala nebanuita, in ciuda adversitatilor de tot felul. Am din totdeauna un motor al pasiunii, cu care merg inainte.

Masa e destul de bine construita pentru pretul de 100 lei, dar inca trebuie sa-i fac unele adaptari. Bine totusi ca m-a scapat se besica aia fizica pe care stateam in conditii deloc confortabile.


  
 
Saptaminile trecute, la serviciu, auzeam un cintec care imi placea. Pe urma l-am cautat acasa, pe net, sa-l identific. Exista mai multe versiuni, strict pentru sunet, cu versuri, dar o sa postez videoclipul. Ascultindu-l, imi aminteste de iubita mea.


Totus, o afisez prin link si versiunea cu versuri, care include sunetul:
https://www.youtube.com/watch?v=u1yVCeXYya4
La fineturi acustice, parca urmatoarea am zis ca e cea mai buna versiune strict pentru sunet:
https://www.youtube.com/watch?v=AyCrypt1pdI

Tot Rosiuta e iubita mea. Ooo... draga mea Rosiuta! Unde esti, iubita mea? Unde esti?
La Multi Ani, iubita mea!
Sper ca dintr-o minima solidaritate, sa nu faci sex in noaptea asta. Ar insemna ceva pentru mine.

LE (orele 1:00 am, 2020): Am asistat la unul dintre cele mai spectaculoase focuri de artificii, tocmai de aici, de la Jilava, dar inspre Bucuresti. Imaginea captata de camera telefonului nu reda nici pe departe atmosfera pe viu, dar o afisez ca idee.

 

34 de comentarii:

  1. Eu n-am avut ocazia s-o vad pe Rosiuta zimbind.

    RăspundețiȘtergere
  2. In primii ani de la intrarea noastra in capitalism, chiar de prin '90 de fapt, era difuzat un serial SF pe TVR, in care se spunea la generic ceva de genul: "In 2020 the world has changed". Iata-ne deci in 2020! Pe atunci, cind auzeam eu vorba aia, Rosiuta inca nu se nascuse... as avea citeceva sa-i povestesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai exact, serialul acela a fost filmat intre oct. 1990 si mai 1992.
      https://www.youtube.com/watch?v=kuzLwN7jz9k

      Ștergere
    2. Primele luni dupa revolutie, sa zic pina la jumatatea anului 1990 (cu Italia '90) au avut o atmosfera aparte pentru mine, incluzind aceste elemente conexe ale vietii politico-sociale si mass-media. Probabil o s-o retin cit oi trai. Mai era si serialul ala nemtesc, cu familia Guldănburg, ceva nou pentru noi, introducerea publicitatii etc. Liberalizarea preturilor (de la "libertate"?, waw, tre' sa fie de bine!) si perspectivele capitaliste, desigur. Iar acum il vedeam pe un porc cum mintea intr-un documentar nou despre comunism, pentru TVR, ca ni se furniza curent doar doua ore pe zi. Poate invers, intreruperea era de cel mult doua ore, care se simteau mai ales iarna, incepind de pe la 16:30, cind veneau oamenii muncii acasa. Atunci incercam sa urmaresc un serial (ala cu crocodilu', cu Eden) in reluare la sirbi, si il cam pierdeam uneori. Noaptea pe la 23, nu puteam sta sa-l vad.
      Nu mai uit nici cum asteptam la chioscul de ziare la piata, se facea coada (ca multi asteptau), degeram acolo iarna vreo 30..45 minute, sa iau Romania Libera in doua exemplare (si pentru un vecin, "a lu' Nepotu'"). Am mai scris asta cindva.

      Ștergere
    3. Ce aiurea-s salturile astea dintr-o parte in alta.
      De dimineata, la gara era o atmosfera dezolanta, cu magazinele inchise, aproape pustiu. Totusi, am remarcat inca din metrou tineri cu bete de ski si scindurele de dat cu ele pe zapada, drumurile tuturor convergind spre un tren de Brasov. Cam asta-i tinarul bucurestean cu posibilitati (si nu neaparat foarte bogat). Au petrecut revelionul, au facut sex, iar acum, pe 2, se imbarca in trenuri sau masini sa mearga la munte, pentru continuarea distractiei. Astia-s aia cu perspective, carora li se adreseaza besinile intervievate in documentarele despre comunism, sa ne spuna ce nasol era atunci, ce lipsa de perspective aveai. Din contra, eu sint ala care ACUM ma regasesc perfect in zicerile alea despre lipsuri.
      Pe aici vedeam azi la un semafor, cind ma intorceam cu autobuzul, vedeam de aproape mutrele unui cuplu intr-un jipan Mercedes, excremente cam spre virsta a doua (spre 40) care nu aveau grija zilei de miine (asa cum o inteleg amarastenii). O doamna blonda era pe scaunul pasagerului. Ce bine statea acolo si cum se cucereste cu bani si posibilitati, cu un nivel prosper de viata. Gunoaiele dracu, carora va trebuie sa asistati la dramele omului, jeguri infecte ce sinteti. Va simtiti mai bine astfel.

      Ștergere
    4. Ce nasol e sa nu mai stiu nimic despre Rosiuta!
      Cind vin acasa ma vad mai bine in oglinda de la baie (e lumina mai buna) si sint palid-galbui, destul de aiurea. Oi avea carente de vitamine si de la statul in casa.
      Si sa revin la revolutie, abia pe 31 am gasit un chiosc de ziare in Bucurestiul ala, la Obor, dar vinzatoarea mi-a zis ca a terminat albumele de fotografii aniversare a 30 de ani, cu o zi inainte cica il daduse pe ultimul. Probabil nici de asttea nu mai gasesc, le-am scapat.

      Ștergere
    5. Un singur drum pe bulevardul central, intr-o societate inca amortita dupa revelion, scoate la iveala nivelul de parvenitism al multor excremente. Multe curve in lux, alaturi de cacanarii si babetii hidosi si libidinosi care le intretin. Acestor gunoaie le erau ingradite "perspectivele" in comunism, fiindu-le redate in capitalism. Asta e Craiova contemporana.

      Ștergere
  3. Incep sa apara jocurile in articulatiile acestor produse lemnoase, in special la cele dintre perechile de picioare, la acel X. E imposibil, de altfel, sa obtii o articulatie buna in lemn. NIMIC comercial nu e mai bun decit produsele facute la Tavi's Optical. N-are cum, ci doar mult mai slab. Eventual mai estetice pot fi cele comerciale, si mai usoare, sa le ia ochii prostilor. Nu-mi convine deloc. Sigur, ele mai tin, nu-i problema inca sa se desire. Poate o sa i le duc lu' maica-mea. Cel putin in privinta scaunului am gresit alegindu-l pe asta, ca fiind pereche. Trebuia unul metalic, cum avea Normalu, dar n-am mai vazut pe acolo. Pe net erau, nu stiu daca model identic cu al lui, dar as fi avut ceva mai multe optiuni. Alt model, tot din lemn, se vedea la fata locului ca-i varza.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, un nou salt ieri seara, inapoi la Bucuresti, dupa doar o zi si citeva ore. Teoretic, as mai fi putut sta si chiar ma gindeam in dimineata zilei de ieri, vazind cerul senin, sa deschid cupola pentru seara zilei respective (vineri), sa fi facut niste capturi prin telescop, la Luna. Practic insa, n-am mai putut. Am estimat totusi ca era si turbulenta.
    As mai fi scris cite ceva, inclusiv citeva poze, si prin urmare aproape ca as fi intocmit inca o postare cu ginduri si simtiri mai personale, dar uneori imi cam piere cheful, stiind ca pe aici mai bintuie diversi neaveniti, se mai ratacesc besini securiste sau altfel de cretinoizi. (Culmea e ca gagici calumea, care sa fie si interesate pozitiv de mine, alea nu se ratacesc. Eu neavind ce sa le ofertez, ca libidinosii aia scirbosi ai capitalismului.) Adica reziduuri din specia jigodiilor care inca nu si-au dat seama ca n-aveau nici un drept sa stie nimic despre mine (eu nefiind persoana publica sau infractor), infulecind savuros toata propaganda mincinoasa stirnita atunci despre mine, prin pirghiile masiv disproportionate in raport cu potentiala voce pe care o avem fiecare dintre noi, pe persoana fizica. Scatofilii dracu imputiti si "obsedati sexual" (care nu doar ca ati tinut fete de minute si le-ati pipait, musinat etc, ci ati mai si facut sex cu ele, inca cu mai multe!), deci obsedati la modul concret/factual, voi cu totii, cutre proaste ce sinteti, ar fi trebuit sa va ginditi ca va veni (teoretic) timpul sa va cunosc si eu pe voi. PE TOTI! Desi practic, interesul meu e limitat (bineinteles, si posibilitatile reale). Acum nu-i cazul nici pe departe sa beliti mutrele.
    Mda... tot ieri, prin piata la noi, era gata sa ma procopsesc cu o bancnota de 100 lei (sau un milion, cum inca am reflexul sa-i spun natural). Era pe jos, chiar linga mine, pe drumul de intrare de la parcare, in dreptul cladirii de administratie “piete si tirguri”. Eu, in asteptarea fetei cu laptele, ma deplasam usor spre parcare, spre iesire, pentru ca as fi vrut s-o vad mai bine pe o doamna destul de expresiva, iesita si ea din aceeasi hala, care vorbea la telefon si s-a indepartat totusi, n-a mai revenit. La scurt timp, il aud pe un individ mai din lateral-spate, intrebindu-ma ceva de genul: “ma, tu stii ce-i asta?”. Ma uit, il vad aratindu-mi bancnota albastuie (de 100) indoita pe jumate. N-am nici caracterul, nici spontaneitatea teatrala sa ma fi prefecut ca-i a mea. A luat-o si norocul lui. Partea buna e ca a gasit-o cineva mai batrin, pe la 70 de ani, si nu prea bogat. Cred ca as fi vazut-o daca ar fi fost acolo cind venisem eu. In intervalul ala, de la oprirea mea pina la faza descrisa, de citeva zeci de secunde, au mai trecut unii (un cuplu de virsta a doua sa-i spun), venind dinspre parcare. Pe linga mine, s-a oprit individul si s-a intors zicind ca sa verifice daca a inchis geamul (masinii). Cred ca aluia i-a cazut atunci, scotind miinile de prin buzunare.
    Am avut ceva probleme si cu telefonul de convorbiri, bateria descarcindu-i-se subit dupa ce doar in seara ce trecuse i-o incarcasem. Si astfel, mergind eu in prima faza la origini, in incercarea de a cumpara eventual o alta baterie sau a afla mai precis unde-i problema (la telefon sau la baterie), am revazut-o pe scumpa de la consignatie. Is doua acolo, dar mai bine ca a intrat o vaca nesimtita in fata mea la rind (la vinzatoarea vizibila-n post), pentru ca apoi a revenit scumpa, a terminat cu o alta clienta si m-a preluat ea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu nu stiu ce are de gind indianu' asta, de baga atita caldura! Nu poate regla mai fin (doar citeva grade in instalatie) si in functie de vremea de afara?! Chiar inainte de Craciun era un pic cam frig in casa, apoi dupa, a dat brusc mai tare, prea tare cel putin pentru zilele noului an, incit se usuca aerul, gitul (generind piscarimi de raceala), am si ochii ca dracu, mi se cam umflau iar pleoapele superioare. Am ajuns sa stau si sa dorm noaptea cu geamul de la bucatarie deschis, dar cu grija sa nu-mi descopar capul, sa trag aer rece (curenti neomogenizati), ca iar racesc de cealalta parte, a frigului. Nu-l pot fixa intredeschis, ca n-am o greutare sigura, care nu cada de pe pervaz la un eventual curent. Atit ar mai lipsi, sa pretinda cumva mai multi bani la utilitati, ca raspuns la o posibila majorare a pretului la gaze! N-am mai urmarit stirile in zilele astea de sarbatori, ca in general erau de cacat. Sa ma forteze sa-mi iau cimpii de aici. Adica sa fie clar contextul, nu pe fondul unei asemenea risipe sa ne ceara mai mult. In fine, sper sa nu fie cazul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici pe domnisoara indianca n-am mai revazut-o decind am venit aici, desi am mai circulat pe la Eroii Revolutiei. Am vazut-o in schimb pe alta pe acolo, dimineata, e de foarte buna calitate, dar e si de aia jigodie bulbucata.

      Ștergere
    2. Cind m-am intors din oras, la 4 si ceva, caloriferul era in racire si apa calda lipsa. Iar s-a intrerupt instalatia. Tocmai acum!! Dumineca in care multi se pregatesc de reluarea serviciului dupa anul nou, cind si eu trebuie sa fac dus, sa ma spal pe cap, sa ma barbieresc. Inca n-a remediat problema, la ora vorbirii. Vai, indiene, indiene!
      Am mai vazut niste gagici cu care as fi facut dragoste. Intre care o blonduta de foarte buna calitate (intrind la metrou), dar care face sex, si nici nu era interesata de mine. Ca asa se intimpla in lumea asta capitalista, pe care se mai screm guranele s-o promoveze.

      Ștergere
    3. Si domnisoara Indianca era foarte dragalasa, dar totusi... adica i-as reprosa doar ca fuma. Iar doamnei Retro, din cit am vazut-o era ireprosabila, extraordinara. Chiar o revedeam ieri in lotul din 2018, adus si aici. Probabil o avea si copii, chiar si la vremea aceea o fi avut, deci habar n-are de mine.
      Of, cum se face ca nu mai stiu nimic despre iubita mea?! Daca o sa te gasesc vreodata, o sa te prind in brate si daca o vrea cineva sa intervina, sa mi te ia, o sa le zic: NU, NU, Rosiuta e iubita mea! Pai, pina unde, pina cind?!

      Ștergere
    4. Indiene, you are the man!!

      (am reusit sa ma spal. Culmea, aici am conditii mai bune de a ma spala decit acasa, intr-o baie care se incalzeste doar de la aburul fierbinte al apei.)

      Ștergere
  6. M-am atipit pe la ora 7, cu gindul sa ma trezesc pe la 8 (pm, evident), sa deschid apoi tv-ul la stirile digi si sa-mi derulez restul programului de seara. Insa m-am trezit abia acum, deschid tv-ul din telecomanda lasata linga mine si era piuit, mira ca pe timpul lu' Ceasca. Ceasul indica ora 2 si vreo 5 min. M-am apucat sa minc un pic, sa vad cum remediez programul. Vai, vai, cum am ajuns! Teoretic nu-i problema, organismul isi acopera necesarul de ore de somn la 24 de ore.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ceasul de pe telefon arata adineaori 4:32, cind voiam sa ma duc la culcare, dar la 4:45, respectiv 4:50 sint puse sa sune celelalte doua. Ce dracu de "culcare", besinile dracu, daca vreau sa ma dezvolt?!

      Ștergere
    2. ^ Maturi mintea si gata, esti fresh! E totusi o senzatie ciudata. Eh, lasa ca mai dorm in tramvai. Depinde unde o sa cobor. Pina la Eroii Revolutiei as avea mai putin timp.
      Tre sa evit genul ala de atipeli, desi altadata ma sculam pe la 9 si ceva, 10 cel tirziu.

      Ștergere
  7. Da, ne-a venit noua colega, fiziciana. Si ea vine de departe, din zonele limitrofe sudice. Dar barem acolo locuieste (din cite intelesesem), nu cu chirie sau complicatii de astea. Spre finele pauzei de masa, as fi vrut sa-i spun in prealabil amanuntul acela despre rutina mea, criticat de catre imbecilul ala, dar poate oi fi fost un pic emotionat, nu mi-oi fi gasit cuvintele, incit am renuntat. Iar pe de alta parte, as fi dat o importanta necuvenita nimicurilor stirnite de acel individ. Lucrau aclolo (vreo 3 oameni) la biroul din fata mea, sa reuseasca pornirea computerului ei, deci era aproape, dar n-am mai deranjat-o.
    Sigur ca matarfoiul ala nu se poate abtine, ci capata niste accente absolut rizibile prin felul in care stirneste probleme din nimic. Ieri imi reprosa ca am aruncat la cos niste fise inutile dintr-un dosar al fabricii, de parca eu, pe persoana fizica, emanasem resturi pe acolo. Nici macar de jumatate nu se umpluse cosul, dar ii stateau lui pe cap. Doar m-am mirat, ca “Ce?!” si l-am lasat dracu in treama lui. Apoi mi-am dus la ghena, pe hol, o sticla aproape goala de Pepsi (din care intr-adevar, eu bausem mai mult) si un pahar si o farfurie degradabile, cit si un cotor de mar. La inceput imi aruncam cotoarele la cosul din sala noastra, pentru ca nu put, nefiind nici voluminoase, dar am totusi un grad de flexibilitate si m-am conformat, am admis partial logica invocata (doar partial, insa nu mai conteaza). Iar ceea ce I s-a nazarit azi dupa-masa, si intraga lui atitudine diversionisto-abjecta, te face sa te intrebi daca specimenul e sanatos mintal. Muzica unui post radio (manevrata intotdeauna de catre el si colegul in virsta) se ravarsa din difuzoarele unui calculator. Noi doi ne aflam in sala. El pur si simplu statea (il mai vedeam in spate uneori, cu vederea periferica), cred ca si de net se plictisise, si aud vocea lui atragindu-mi atentia ca: “vezi ca se aude ce faci acolo”!. Atingeam usor, ritmat, cu talpa sau marginea pantofului bara din lemn (transversala) a biroului. Incet, discret, mai incet decit muzica incadrabila pe acelasi criteriu la sunete suplimentare. Era un fel de engioinare a mea, de armonizare sau fluenta (pe cit posibil) intre toate elementele umane, tematice si fizice. In alte zile, tin minte precis ca la rindul lui, clampanea (tot pe muzica, desi mai putin conteaza) cu talpa in podea, ba chiar ingina ceva. Doar ca acum era cu curul in sus, idiotul naibii cu duble masuri. Ba as avea un contraargument mult mai puternic, de aceeasi origine acustica stirnita de el, pe care daca cumva va fi nevoie vreodata, il voi detalia. Desi subiectul e infantil si penibil. I-am zis si eu cite ceva, intre care sa faca reclamatie daca nu-i convine si l-am intrebat explicit, ce-i el acolo?! Nu mi-a raspuns, dar si-a mai continuat placa foarte amenintatoare la viitorul meu in fabrica... de parca el m-ar fi angajat sau as fi fost la firma lui. Iarasi arunca acuze ambiguue si inepte, pe parte de “socializare”, fara precizari concrete, dorind sa-si creeze o sustinere fictiva din partea altora. Ar putea fi un fel de securist intern, instruit pentru a da indicatii de astea conexe si de a te face sa te desconsideri, chiar daca ai vreun potential valoric pentru fabrica, mereu sa persiste in sinea ta urme de indoiala asupra propriei persoane si sa nu-ti creasca cumva pretentiile. E totusi la mintea cocosului ca altcineva din sectie, vizavi de care oi fi manifestat cel mult neutralitate, n-are cum sa fie atit de besicat, si sa dea ponturi negative vizavi de tine, fara creiterii relevante, ci cel mult neutru ar fi la rindul sau. Dincolo de pojghita lui de “baiat bun” si sociabil cu cei care-i dau atentie, are un caracter cel putin infect. Poate fi cu relatii si intr-un asemenea rol neoficial. Ori mai poate fi doar un cacat frustrat. Astea-s variantele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. (continuare, ca n-a incaput:)
      Inca o data, astfel de “argumentatii” si atitudine poate etala un fizician al zilei de azi, in timp ce, in decursul nostru istoric, au existat fizicieni (oameni de stiinta) care au ars pe rug in incercarea lor de revolutionare a lumii, de a le risipi altora viziunile denaturate, imbixite cu credinte si preconceptii!
      Mai apare totusi un argument conjunctural, relevant cred eu. Nu stiu detalii despre individ, nici nu ma intereseaza mai mult, dar cica are 40 de ani (diferenta fata de mine n-ar fi de ordinul anilor ci al lunilor). Si nu e casatorit, nici gagica n-ar avea in perioada asta (asteptind relativ entuziast sa-i vina colega). Cred ca de fapt, vizavi de el ar trebui sa fie introspectiv. Eu ca eu, sint mai aparte, de la un timp chiar ma gindeam ca s-ar cuveni unele detalii personale (pe aici pe net, unde activez si activam), decit sa persiste altfel de intoxicatii vinturate aiurea.

      Ștergere
    2. Oare e normal ca acolo, la birou, sa-mi fie pus in urechile vulnerabile sunetul gretos al unor brute care se injurau cu p**a si de astea (poate se si bateau) in incinta unui tramvai din Bucuresti?! Ceea ce gasea boul pe google recent, cica "cearta la tramvai" (sau bataie, nu retin ce termen folosise) si impartasea voios in actul sau de "socializare". De asta ma duc eu la serviciu, sa aud scene de astea?! FUTU-TI RASA TA DE MAGAR SCLINTIT LA CREIERI SI BAGATOR IN SEAMA! Si ce tupeu avea azi!

      Ștergere
    3. Scriind pe aici, imi mai matur si eu mintea de gunoaiele inevitabile.
      Oricum, circul mult cu tramvaiul, vad si aud destule care ma satura... de la betivani care injura, borasc si scuipa, cersetori si aurolaci, pina la bolnavi mintal si handicapati, ori alti indivizi care put sau horcaie de te sperii, unii (de regula individe) cu voce aspra care vorbesc tare in telefoane, cum sa faca copiii pipi la olita, copii mici care iti zbiara in urechi... deci de astea care te incarca oarecum, dincolo de rutina zilnica predictibila si cu care obisnuiesti mai usor.

      Ștergere
    4. Mi-am revizuit azi rutina spalarii pe dinti in pauza de masa si, cu toate ca actiunea respectiva n-are cum sa fie combatuta pe motive intemeiate, ci doar prin "argumentul" dominatiei numerice, am acceptat sa fac o exceptie daca va aparea un cel de al doilea contestatar. Pina acum, ceilalti doi colegi (de birou) mai in virsta (pensionari) nu-mi facusera vreun repros, si ma gindeam s-o intreb pe fata nou venita. Insa n-a mai fost cazul intrucit am purtat, mai de dimineata, o discutie cu colegul tehnolog, care mi-a dat de inteles mai voalat ca nu prea se cuvine spalarea despre care ziceam, ca e discutabila si ca ar fi preferabil sa evit sa se mai ajunga la acele discutii. As fi preferat totusi sa-mi spuna mai direct, nu asa, dar am inteles in sinea mea ce era de inteles. Mi-a replicat apoi, usor iritat, ca ce ar fi daca el s-ar spala pe picioare dupa masa, ca asa obismuieste. Nu i-am mai zis nimic, doar ca ar fi in regula. Bineinteles ca cele doua aspecte nu suporta comparatie, iar eu i-as fi putut replica scurt ca: gura mea sigur nu pute.
      Doar ca eu sint consecvent, iar daca am ajuns inextremis sa admit ca acea chiuveta nu e pentru spalat pe dinti, atunci inseamna ca nici sala in care ne aflam nu era sala de masa! Prin urmare, cind a venit timpul mesei, mi-am luat punguta cu rontaiala, periuta si pasta de dinti si m-am dus cu totul pe hol, sa maninc pe pervazul geamului de linga buda, apoi sa mai fac 2..3 metri la dreapta, pentru spalarea dintilor la chiuveta din incinta buzii. Nu-i problema, ma adaptez eu si o sa evit pe deplin discutiile. (Bifind astfel dintr-un foc doua cerinte.) Abia aici tine strict de mine. In opinia mea, masa vine la pachet cu spalatul pe dinti. N-au decit sa fie ei niste besini fandosite si sclifosite, nu ma deranjeaza prea tare ghetaraia si infectia din jurul buzii. Poate dupa trecerea altor generatii, societatea va fi pregatita sa se mai debaraseze de cutume. Pina atunci, sa faca ei “cum se cuvine” si “cum face toata lumea”, sa nu riste altfel de traume cauzate de mine.

      Ștergere
    5. De fapt, problema descrisa anterior e doar o pasare de genul “da-te mai incolo”. Fiindca pe la baia aia de pe hol se perinda toata sectia, chiar si numai in fereastra aceea de 10..15 min cit stau eu pe timpul pauzei. Cum ar fi sa vina vreo 50 de oameni, cu nevoi acolo? Practic nu se intimpla, dar exista posibilitatea. Cind ma spal pe dinti, am totusi un colt acolo, ma intorc spre geamul opus chiuvetei, iar cei care intra la veceu au destul loc sa treaca.
      Parca ma simt si eu un pic stimulat sa mai string de intervalul timpului ajungerii la serviciu, pentru ca am mai multe segmente de drum, mai multe variabile, implicit niste timpi morti care ar putea fi redusi un pic (5, max 10 min). Situatie in care buffer-ul se va stringe. Imi propusesem initial sa ajung acolo, sa fiu in sala cam la fara 5 minute... apoi mergind invers pe fir, trebuia sa pornesc de aici la 5:40... 43. Pina la tramvai fac cam 5 min mers rapid si urmaream sa-l prind pe unul care pleca pe la 5:50. Metrourile merg aproape ceas, dar tramvaiele mai aleatoriu, desi-s dese dimineata (cu exceptia zilei de luni). Apoi parca tot avansam minut cu minut in minus, incepeam sa prind un tramvai pe la 5:45. Uneori alerg din momentul in care ies pe poarta, pina spre bulevartul principal, Giurgiului, sa mai scot din eventuala mea intirziere. Chiar si pe ultima suta de metri, spre tramvai, desi aici n-are rost, pentru ca n-au o regula clara de stationare, unii asteapta mai mult in bucla, se dau jos, altii nu, pleaca chiar in curul celui precedent. Unii chiar vazindu-te alergind, pleaca, ca-i doare-n cur. Pe urma, pot merge cu n.7 pina la Unirei, ceea ce (odata asezat in scaun) era mai lejer pentru mine, sa nu mai roiesc prin cotloanele metroului (prin curenti), sa schimb magistralele. Cu nr. 25, obligatoriu tre' sa cobor la Eroii Revolutiei. Asta si e solutia de a cistiga timp cind plec ceva mai tirziu, totusi intr-o anumita limita, fiindca am acolo un metrou la 6:10. Cu tramvaiul de 5:55 ajungeam de regula la limita, pina la cel mult 6:07, sa am timp sa ajung la metroul de :10. Un al treilea segment de eventuala alergare fiind acela la ER spre metrou, desi ieri, cu un tramvai mai flescait, am alergat degeaba, pierzind la mustata metroul de :10. Doar asa, sa ma misc. Totusi e perfect in regula daca prind urmatorul metrou acolo, care vine pe la 6:17, ajungind fara probleme la Unirei, pentru al doilea de Republica, in intervalul rezonabil. Primul al acestei magistrale galbene ajungea la si :21..22, iar al doilea la si :29..30 (uneori mai au si astea rateuri, si ajung la max 6:32). Intre ele e unul de Anghel Saligny, la :25..26. Cind il luam pe primul, ma ducea prea repede la Titan, aveam zona moarta acolo, de asteptare. Al doilea e tocmai bun, daca nu intirzie prea mult si nu stationeaza (in moduri exceptionale) pe traseu.
      Asa, si ieri, al doilea ceas (la 4:50, ala mai slab, de mina) m-a sculat, intrucit pe primul il oprisem fara sa-mi dau seama(era gata s-o fac lata!). Cu toate astea, alergarile si luarea-n premiera a metroului de 6:17 la ER, credeam ca n-o mai vad pe doamna mea blonduta, de la Unirei (care de regula merge tot spre Republica, dar cu primul dintre cele doua metrouri). Dar am impresia ca si ea vine cu un alt metrou inainte, schimbindu-l la Unirei. A ajuns acolo, tot pentru al doilea, in plus a mai venit o doamna tot asa, inalta, de foarte buna calitate, pe care chiar o vazusem in metroul dinspre Berceni, cu care venisem. Si s-au nimerit ca au stat ambele in aceeasi pereche de scaune! Si le-am vazut astfel la pachet. Erau asa scumpe... chiar daca in interior nu stiu ce atitudine si mentalitate or avea.

      Ștergere
    6. ^ Am exagerat un pic in privinta tabloului celor doua doamne. Is oricum calumea, dar nu se citeste chiar atit de lesne "scumpenia" pe ele. O insusire care poate o exista intr-o marime mai mica sau mai mare in adincul fiintei lor. De regula, se intimpla ca gagicile mai tinere sa etaleze mai des scumpenia, dar si unele doamne cu o alta expresie. De cealalta parte, mi se intimpla sa mai “fac dragoste cu ele”, dar asta e un aspect secundar, extraprofesional. In definitiv, asa cum mai scriam, nu-i nimic rau sau murdar in iubire, ci doar de bine, nici macar premeditata nu e.
      In aceeasi zi, dupa-masa, am vazut o gagica de m-am cacat pe mine, intrind si ea in metrou la o statie ulterioara. Nu era prea inalta, dar cu niste forme si proportii de exceptie. Chiar si cu sacosa dupa mine (fusesem la cumparaturi) mi-am prelungit drumul pina la Grozavesti.
      Nu stiu ce se intimpla cu fata de dimineata, de la Titan (cind ma aflu pe segmentul final al drumului), doar luni am vazut-o, pe 6-01. Nu-mi dau seama precis daca lucreaza undeva sau o fi in drum spre vreo facultate, sa aiba ore de la 8?! Desi facultatile aveau orar fragmentat si intins pe toata ziua. Sa fi inceput oare sesiunea?

      Ștergere
    7. Ce bine e cind, dumineca, ma gidila apa dusului. Se sta direct pe o gresie aderenta si nedeformabilla a podelei. Abia a iesit putoarea din baie (cel mai greu din toata incaperea), dar acum e ok. Doar ca la mine e fara sex in dus sau sub dus. Ce sa fac daca jigodiile astea au decis ca nu sint si eu bun sa fiu iubitul lor?! N-am cum sa ma mai impotrivesc.

      Ștergere
    8. Si-n dimineata asta am luat metroul de la ER. Iar cind am intrat, chiar acolo, spre usa opusa, printre alte siluete, am observat-o pe doamna mea blonduta! M-am bucurat s-o vad si pe ruta aceea. Pe urma la Unirei, observind eu pe afisajele alea o usoara intirziere a metrourilor, am urcat totusi in primul dintre cele de Republica pe intervalul mentionat ieri, alaltaieri. N-am privit mai atent daca o fi fost loc liber linga doamna, sa fi mers eu acolo. De pe acum, ar fi trebuit sa-i dau "Buna dimineata".

      Ștergere
  8. Astia la tv s-au gasit acum sa vorbeasca despre singuratate, de parca ar fi in masura. Studii si analize. Eu totusi nu-s singur, deoarece inca mai am gagici... chiar daca besinile de la Bit s-au cacat pe hardul meu si mi le-au ciupelit, mi-au luat-o pe iubita mea extraordinara, pe Rosiuta.

    RăspundețiȘtergere
  9. Iar am adormit de timpuriu, pe la 9 seara, fir-ar a dracu de treaba. Ma mai trezisem natural, dar nu mi-a venit sa ma mai fortez sa ma scol. Laptopul a intrat in hibernare, cu ferestrele necesare deschise si lasate-n bara. M0am ridicat totusi acum, inainte de 4, sa-mi mai iau o ora pentru studiile mele pe aici... o activitate conexata altora, pe care o mai avusesem acasa, in urma cu multi ani. Intr-un fel imi pare bine ca am reluat-o, determinata de constringerile aplicate prin sederea aici.
    Am si pierdut vreo ora (si ceva) pe drum, la intoarcerea de ieri. Pentru ca s-a defectat un tramvai in bucla de la Unirei, de s-au blocat toate cacalau in spatele lui. Un 32, dintre alea foarte dese, culmea, era model mai nou. Am plecat dracu, m-am intors la metrou si am mers pina la ER, unde speram sa iau 25-ul... care nu stiu ce o fi avut si asta, pe unde s-o fi blocat, fiindca nu mai venea. Intr-un tirziu, a aparut un 7... or fi curatat blocajul de la Unirei (?), n-am mai aflat solutionarea exacta.

    RăspundețiȘtergere
  10. Atunci cind ii semnazezi sefului ca cel putin o pagina din anexa manualului de operatii al mult asteptatului utilaj CNC lipseste, manual pe care el ti-l daduse, dar apoi iti raspunde ca e destul cit ai, ca atita folosesti si n-ai nevoie de mai mult, ca cele doua panouri de comanda nu-s "in strinsa legatura" (adica in ciuda a ceea ce instructorul strain iti demonstrase cu virf si-ndesat si inca urma s-o mai demonstreze in fata tuturor cursantilor), deci in conditiile astea ma intreb cam ce stare de spirit tre' sa ai? Una a entuziasmului si a setei de cunoastere, presupun?! A atitudinii pozitive! A “dorintei de a performa”, cum iti sugerase directorul! Exact in felul asta iti raspunde (care nici nu-i opozabil problemei pe care o ridicasesi!), comprimat ca esenta la zicerea ca: “daca stii prea mult, te timpesti”!! Mi-e greu sa concep asa ceva si nici nu comentez mai mult, probabil ca e destul sa ma limitez la expunerea faptelor. (in final facusem si eu o poza la panoul ala, pe viu, si ma gindeam sa schitez pe o hirtie restul, partea lipsa din carte, sa mai bijbii pe net in cautarea informatiilor necesare, dar care, de fapt, nu se gasesc prea usor... dar da-le dracu, mai bine ma resetez cind ies, fiindca am alte treburi in particular)
    Pe de alta parte, cred ca oricine s-ar putea pune in postura managerului de fabrica, si sa gindeasca cum ar vedea el eficientizarea procesului de instruire. S-o vada ca pe un chin sau ca pe un tutorial facil? Am la rindul meu ceva experienta cu analiza unor tutoruiale YT, de pe net (din postura mea de amator “rupt in cur”), pe care, fie ele mute, le poti analiza pas cu pas, repetitiv, pina iti extragi in scris toate informatiile de care ai nevoie. Insa depinde fiecare cum vede, ce doreste si cit interes are.
    Colac peste pupaza, nu stiu cine s-o fi perindat pe la biroul meu cit am lipsit, incit imprimanta de uz comun a sectiei era oprita cind revenisem, fara s-o vad in timp util, ca sa vina seful sa vada ca-i optita si nu iesea nota interna pe care o trimisese in retea spre tiparire. Sa fi fost accidental sau din alta cauza oprita, nu stiu.
    Eh, nu-i nimic, inca mai am o demnitate si un zimbet interior care ma detaseaza si ma duc inainte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ^ Apropo de ultima idee: si la iubita mea extraordinara ma gindesc, pentru automontarea corespunzaoare. Atita doar ca trebuie s-o domesticesc.
      M-am sculat obosit rau, cam dorm pe mine... cind trebuie sa-mi vina pofta de mincare. Eu nu-mi permit sa merg nemincat, sa-mi sparg stomacu pe acolo, cind inclusiv la pauza am doar rontaiala minimala, un mar si covrigei.

      Ștergere
    2. Am exagerat totusi, tre' sa corectez. Si instructorii au adus azi niste manuale acolo, ale masinii, iar acelui volum 2 nu-i lipsesc pagini din anexa. Am apucat sa verific, dar n-am o explicatie clara de ce pagina din anexa e notata cu A-2. O fi de la volum, poate. Faptul ca e varza, cu greseli (si-n anexa, si referiri in text), e altceva.
      Mare scofala nu e utilizarea masinii, doar ca are un volum destul de mare de date si optiuni, pentru asimilarea carora trebuie exercitiu. Ar fi 2, chiar 3 fete din sectie care vor putea lucra pe cele doua masini. In general nu-i nevoie de profunzime, ci doar de fosneala, de "istetime" cum spun ei, adica nu stiu daca va fi nevoie de un plus al viziunii ingineresti. Poate doar la profile mai complexe, in trepte, sa gindesti un pic ordinea operatiilor (fiindca la amplasarea lentilei in functie de marimea razelor de curbura pe diametrele diferite ale moletelor, adica maximizarea unghiului de presiune, posibil diferenta intre a se auto-centra sau nu, asta nu conteaza; nici nu-ti trebuie istetime sa gindesti treburile astea). Deci operatori ar avea. Nu stiu daca inclusiv ei or sti exact ce vor, or vrea oameni buni la toate, sa-i mute dupa caz intr-o parte sau alta.

      Ștergere
    3. Oi fi pus si eu toate astea intr-o cheie mai negativa, in urma amenintarilor repetitive si insistente la viitorul meu profesional acolo, de la un individ care n-are nici pe departe astfel de atributii oficiale, din cauza ca nu m-as fi intretinut la flecareli cum ar fi dorit cel putin respectivul. N-are rost sa-mi fac altfel de ginduri, ci sa-mi vad de sarcinile mele concrete, apoi lucrurile or decurge natural.

      Ștergere
    4. ^^ Eu tot vad manualul ala tehnic al masinii ca avind lipsuri fizice (de pagini). Se fac referiri multiple la item-uri 76, de ex., 60 si ceva, adica cu trimitere la numerotatia din anexa, care aparent e stopata la pct. 56. L-or fi distrus la traducere, fata de originalul in germana. Le-a si scapat un mic fragment, ramas in germana.
      Cred ca mi s-a stricat telefonul, cel pentru comunicare telefonica, caca-m-as pe el! Problema de la precedentul drum la Craiova era reala si ciudata, de descarcare brusca a bateriei, apoi nu primisem un apel cit inca telefonul era deschis. Nu m-am dus doar ca pretext la gagica aia scumpa de la consignatie. Bateria, ramasa aceeasi, nu se mai descarca, dar cred ca telefonul o avea alte bube. Il port doar ca ceas si calendar de buzunar. Cineva din sectie ma intreba ieri, mirat fiind, ca, "ce vreau sa mai pun si deoparte bani din salariu?!" Eu gindindu-ma ca macar 200 lei sa pot pune din a doua transe a lunii, fiindca cea de pe 10 e alocata integral chiriei (+utilitati). O, ba nu, cum sa vreau asa ceva?! As fi unicul!! Nu vreau sa comentez mai mult pe latura asta.

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Lucrul la Obiectivul cel Mare a inceput!

Inca din urma cu multi ani, de cind activam pe platforma besinilor "democratice" de la FB, am avut mai multe abordari ale subiectu...