Un an chiar nou, 2020

Inca din vremuri aproape istorice (sa zic totusi dupa anii 2000), imi doream si-mi promiteam pentru urmatorul an un Revelion altfel, in alt mediu si alte conditii. An de an, dar niciodata nu se schimba nimic. Conditii si schimbari in mai bine, evident, fiindca doar urcarea presupune un consum de energie, caderea e libera.
Si in sfirsit,  anul asta s-a schimbat ceva, nu tocmai cum as fi vrut, dar macar in privinta locatiei.

Ultimele 3 luni au insemnat o perioada de mari variatii emotionale pentru mine, in special inceputul perioadei, cind imi era o groaza de ma cacam pe mine cu gindul ca va trebui sa ma detasez de locul natal si de toate activitatile mele de pina atunci. Facind o mutare spre o situatie nu tocmai roza. Inceputul a fost mai greu, pina la sfirsit de Octombrie, cind imi statea creierul in cale... insa odata confruntat pas cu pas cu noile imprejurari, m-am obisnuit si s-au "curatat" rapid lucrurile nasoale.
Intregul an 2019 a fost, de fapt, unul de mare intensitate emotionala, fara precedent pentru mine.
Gagici n-am nici acum, nu si-au dat seama ca si eu sint interesat de ele. Is prea jigodii ori egoiste.

Din pacate, m-am intors prematur aici, dupa Craciun, si fara acea masa portabila... care, cel mai probabil, va ramine doar un proiect virtual stocat intr-un balon sau intr-o besica de idei. Dincolo de factorii defavorabili, intre care aminteam conditiile (totusi) de iarna si vacanta de doua zile a celor de la Leroy Merlin, au mai aparut alti doi. Pina atunci insa, mai spun ca, in prima zi de Craciun, incepusem din proprie initiativa o cautare dupa eventuale produse similare comerciale, relativ convenabile. Am si gasit pe net un astfel de produs la Ikea (din Bucuresti). Am fost un pic usurat si bucuros, dar a doua zi, tot moarta,  am avut timp de meditatie si imi dadeam seama ca actiunea nu ma caracterizeaza si ma simteam ca dracu in contextul dat. Apoi, am decis sa-mi mai dau o sansa urmatoarea zi, pentru forma initiala a demersului meu, aceea care ma caracterizeaza... de la conceptie, proiectare, aprovizionare... si pina la executie, toate subsumate cuvintului implicare totala. Sansa ar fi fost ca cei de la Leroy sa-mi vinda o cantitate mai mica de OSB, la 600x800mm, necesarul pentru placa... asa cum aceeasi companie vinde (fie la suprapret) diverse placi de plastic, pal, polite din lemn si bare scurte de diverse profile. Doar ca besinile respective n-au vrut sa aplice aceeasi regula si pentru OSB. Si prin urmare, chiar nu ma puteam lupta atit de eroic cu placa de 2500x1250mm, s-o fi adus acasa ori s-o fi ciopirtit acolo in fisii la 625mm latime. O alta varianta ar fi fost s-o platesc toata, 40lei+debitarea, si sa fi venit la subsuoara numai cu placa necesara acasa. Maica-mea imi zicea sa ma bucur, pentru ca masa asta (cumparata) ar fi mai buna decit ceea ce as face eu. Mai buna sigur nu, plus restul considerentelor, dar ea nu intelege lucrurile astea. Deci a trebuit sa renunt prin acest al 3-lea factor la proiectul meu, ba mai mult - i-am dat drumu! Iar al patrulea ar fi fost sensibilitatea ochilor mei in anumite conditii, cum eram si atunci, cu o pleoapa umflata la ochiul sting, care genera secretii anormale, iar expunerea la prafuri de rumegus ar fi fost grava, o lupta mult mai mare decit cea propriu-zisa. Predispunerea la alte salazioane m-ar fi terminat.
In definitiv, inca mai am o resursa motivationala nebanuita, in ciuda adversitatilor de tot felul. Am din totdeauna un motor al pasiunii, cu care merg inainte.

Masa e destul de bine construita pentru pretul de 100 lei, dar inca trebuie sa-i fac unele adaptari. Bine totusi ca m-a scapat se besica aia fizica pe care stateam in conditii deloc confortabile.

  

 
Saptaminile trecute, la serviciu, auzeam un cintec care imi placea. Pe urma l-am cautat acasa, pe net, sa-l identific. Exista mai multe versiuni, strict pentru sunet, cu versuri, dar o sa postez videoclipul. Ascultindu-l, imi aminteste de iubita mea.

Totus, o afisez prin link si versiunea cu versuri, care include sunetul:
https://www.youtube.com/watch?v=u1yVCeXYya4
La fineturi acustice, parca urmatoarea am zis ca e cea mai buna versiune strict pentru sunet:
https://www.youtube.com/watch?v=AyCrypt1pdI

Tot Rosiuta e iubita mea. Ooo... draga mea Rosiuta! Unde esti, iubita mea? Unde esti?
La Multi Ani, iubita mea!
Sper ca dintr-o minima solidaritate, sa nu faci sex in noaptea asta. Ar insemna ceva pentru mine.

LE (orele 1:00 am, 2020): Am asistat la unul dintre cele mai spectaculoase focuri de artificii, tocmai de aici, de la Jilava, dar inspre Bucuresti. Imaginea captata de camera telefonului nu reda nici pe departe atmosfera pe viu, dar o afisez ca idee.

 

Inapoi la Fundamente

In ultima luna si jumatate, chinuindu-ma pe aici sa beneficiez de accesul teoretic la un PC, am ajuns sa apreciez mai mult rolul unei mese, in sens de birou. Incepi sa apreciezi ceva abia atunci cind nu mai ai acel ceva... suna a cliseu ca forma, dar e foarte valabil si cu o mare varietate de particularitati pe fond.
Nu mai am actiuni astrometrice, si chiar si asa intrevedeam un parcurs mai diferit al tematicilor abordate in softurile de proiectare. Dar daca vrei sa ajungi un "lucrator in SolidWork" trebuie ca soft-ul respectiv sa-ti devina un mod de viata, o prelungire a gindirii tale, un balon de stocare a ideilor tehnice. Abia atunci ai sanse sa fii veridic pe fond in lumea moderna.
Nu stiu care o mai fi treaba pe acasa, cum m-oi simti, cum o fi vremea, dar as vrea tare mult sa ma intorc inainte de anul nou cu aceasta masa portabila materializata. Pentru ajustari mai facile, i-am intocmit un programel si-n MathCad... cautind deci metode mai eficiente si sanatoase (cum le spun eu) de abordare. Sigur ca mai ramin amanunte practice nepotrivite cu modelul matematic, fie neprevazute, aleatoare sau prea complicate pentru o reproducere fidela a lor si cu eforturi cognitiv si de timp rezonalile.

La precedenta intoarcere acasa, de la inceputul lunii, mi-am mai adus aici ceva documentatie de baza, in forma succinta, pe care insa o disecasem la vremea ei. Voiam sa verific tensiunile si deformatiile unor bare, cind oi ajunge sa le transpun in SW. Deasemenea, lanturile de dimensiuni, pe care le "fumam" la Tolerante prin 2004, si manuscrisul proiectului nr.2 de la Sabrina. Ce vremuri...

In fine, traversind o perioara mai rotund aniversara, i-am vizitat si eu pe Eroii Revolutiei, care vesnic vor fi asimilati cu trecerea noastra la democratie... sa nu-i spun neaparat capitalism, sa nu capete si ei conotatii cel putin indoielnice.

 

Nimicuri Notabile

Inca un episod notabil s-a mai consumat ieri (adica vineri) la serviciu spre finalul programului, care e despre Nimicurile care tind sa defineasca societatea. Am mai scris uneori despre mucea ala, incadrat ca fizician acolo, care inca de la inceput era arogant spre cicalitor, un bagator in seama cu niste replici si avertizari inutile, nefondate spre absurde. Specimen care de la un timp a devenit agasant. Ma instiintase (desi nu cred ca sarcina ii revenea lui) despre faptul ca noi (cei de la birou si din intreprindere, in general) nu avem femeie de serviciu care sa ne curete incaperile si nici atelierele, probabil, unde e cazul. Si ca noi ne curatam singuri spatiile, avind finalul zilei de vineri alocat acestei actiuni. Asa, si-mi aminteste iar ceva de genul: “vezi ca e vineri, tre' sa dam cu matura, e rindul tau”. La care eu, avind ceva treaba, ii zic ca o sa dau luni. El: “ce...?!” mai infundat dupa care nu mai zice nimic. Dupa un alt minut sau doua, il intreb eu pe el, deoarece sesizam in mintea mea o discordanta logica, il intreb. facind un usor semn din cap spre fata (camera sefilor), “lor cine le matura?!”. La care el beleste ochii, nu intelege; ii mai zic o data... dupa care, in pupincuristul de el se aprinde devotamentul pentru sefi. “Ei isi fac singuri sau cheama femeia de serviciu (pai, ori una, ori alta!, hotaraste-te, boule)". Continua: “Crezi ca dl. B nu da cu mopul?!”. Ba da, cred, poate asa ca Udrea o da! In aproape doua luni de cind sint acolo, mai vad si eu si aud ce se intimpla in jur. Nu, nu i-am vazut niciodata pe vreunul dintre cei doi sefi din sectie curatindu-si incaperea (cu matura si/sau cu mopul). Rezulta ca ori nu ei isi fac curat si/sau maturarea nu e la toti saptaminala. Repet, asta nu-i o critica din partea mea, doar o constatare a frinturilor logice si a dublelor masuri existente pe acolo. In fine, mai zice el ceva de incheiere care abia aici ma enerveaza, pe un ton mai ridicat si cu semnul exclamarii: “hai, da cu matura!” Deci putoiul asta avea impresia ca e indreptatit sa-mi dea ordine. Ma abtin iar 1..2 minute, intorcindu-ma la mine la masa pentru a-mi continua ce faceam acolo, dar n-am mai putut. Inca mai erau vreo 30 minute pina la plecare. Mi-am impaturat doua hirtii si le-am bagat in gentuta. Dupa care, pe un ton absolut decent, ii spun (ii reamintesc) pulifriciului ca eu o sa matur acolo cind voi considera ca e necesar s-o fac. Cu mopul nu se pune problema sa frec (noi avind un linoleu vechi de citeva zeci de ani, jerpelit ci rasfrint la margini, curbat in sus, la imbinarea dintre fisii, oferindu-i protectie prafui si posibilitatea de a se dosi bine acolo, sedimentindu-se in straturi de jeg, pe care mai mult le-am hrani, udindu-le). Ii mai fac observatia ca el nu e in postura sa-mi dea mie ordine. Altfel, daca va continua, o sa-l ignor. El inca sustinea ca e in masura sa-mi dea ordine, fiindca e mai vechi acolo (cu vreo 5 luni), apoi deturneaza discutia la bunul simt, practic spunindu-mi ca eu sint nesimtit pentru ca ma spal pe dinti dupa masa, in sala aceea, de fata cu ei (alte 3 persoane). Ca n-a mai vazut pe nimeni la firme sa procedeze astfel. Ca spalatul pe dinti e un act de igiena personala si e inadmisibil sa scuip acolo in chiuveta, sa borasc cind el maninca alaturi. Ca insusi doctorul spune ca nu e bine sa te speli decit de cel mult doua ori pe zi. N-o sa analizez vorbele lui, mentionez doar ca e o diferenta mare de fonetica si conotatii intre a te clati discret in gura, respectiv spusese lui. Ii mai zic ca modul interpretativ e strict problema lui, iar chestiunea tine de optiunea personala. Factual, spalatul pe dinti e exact ca si spapatul pe miini, doar ca dureaza un pic mai mult. A, stai ca a mai zis ceva, o referire deja tipica lui, ceva de genul ca se vede ca n-am prietena, ca dupa fiecare sarut, as da fuga sa ma spal pe dinti (si nu m-ar suporta aia din cauza asta)!! O analogie absolut monumentala!

In contrareplica, fara vreo intentie de a reprosa ceva cuiva, i-am dat eu un exemplu al lipsei bun-simtului, pe considerente factuale, asa, numai sa-l instiintez, ce va intelege sau daca ii va folosi in vreun fel, e treaba lui. Adica i-am zis ca e de PORC ca in timpul programului de lucru (nu in pauza), cind cineva e la birou si presteaza o sarcina de serviciu, alti angajati sa-l invaluie cu muzica de la radio si cu un taifas zgomotos extraprofesional. Nici o clipa n-am folosit cuvintele “a studia” sau “a invata” cum imi rastalmacea el, incercind sa denatureze. Si nici macar aici n-o sa detaliez semnificatiile “sarcinii de serviciu”, daramite sa polemizez vreodata cu el. La fel cum e adevarat ca nu tot timpul (intre care nici ieri) nu ma aflam in sarcini de serviciu, dar sigur ma aflasem altadata, si la fel de sigur n-aveam tot timpul dintr-acelea de “scolarizare”.

- Oare acestui papagal, cu halul de pseudo-argumentatie (pure preconceptii) pe care mi-o evoca nu i-o fi rusine sa se auto-intituleze “FIZICIAN”?

A mai zis ceva spre final, protectiv si invirtosat, ca o sa vina fata aia (fiziciana, care tot amina de pe luni pe joi la prinz, pe lunea viitoare si tot asa), ca o sa vina si sigur n-o sa-i placa ca ma spal eu pe dinti. Adeseori, el era in surexcitare ca vin fete noi, fiziciene. Eu i-am zis, desigur, in final ca nu ma intereseaza reprosurile sale aberante, si sa se adreseze mai departe unde o sti. El incepea sa vorbeasca la plural, sa-si atraga sustinere, sa-mi plaseze mie problema pe care el o iscase, sa-mi spuna ca daca nu-mi convine, o sa-mi caute (ei) sa ma mute in alta parte. Atit intelege si de atit e capabila aceasta japita umanoida, matache sau mitache, cum l-o chema, fizician care vorbeste rapid si fara relief, “bîlbărăc, bîlbîrîc” si a terminat fraza. N-ar fi nici un fel de surpriza ca si la astia sa primeze dreptatea populara sau de circiuma, dar in situatii de astea, n-ai cum sa taci in fata unui papitoi cu alura de turnator, care n-o fi facut altceva in viata, decit sa trozneasca o aeroterma veche, mamut, nemteasca, pentru a-i reduce functionarea zgomotoasa.

Si eu i-am mai zis ca nu-s adeptul actiunilor inutile, sigur nu-s un om al vredniciei de fatada. Precis va merge sa minta, sa manipuleze pe la sefi (ca nu vreau sa matur si sint scirbos), dar bucuros le-oi duce toate... cum se spune.

Eu cind am ajuns la inceput acolo, am luat in calcul configuratia salii (existenta chiuvetei in spate), cit si atmosfera, adica tot, si am estimat ca imi pot permite o spalare pe dinti care sa dureze cel mult 5 min, in timpul pauzei. Poate ca intr-un altfel de birou cochet, care de obicei nici n-au chiuvete, as fi reconsiderat situatia.

Mereu gresesc ca nu raspund mai transant. Daca va mai fi nevoie luni, o sa-i spun clar acestui papitoi fandosit sa-si mature singur daca are mereu praf in nas si putori sau ce dracu o mai avea. Eu o sa matur numai cind e nevoie, adica atunci cind voi consirera ca procedeul maturarii va ameliora starea incaperii. Iar instrumentul ala pe care-l avem, un T-u din lemn cu peri la capat nu-i o matura, ci e un cacat rigid cu care nu poti curata intre obstacole. O bataie de joc.

- Prostovane, halul in care se afla pardoseala acelei sali arata dispret pentru conditia ta umana (cita o fi) si profesionala. Teoretic vorbind, in cazul tau. N-am remarcat exact starea linoleului din camera sefilor, sa emit vreun fel de nuantare pe detalii. Nici nu mi-a sarit in ochi, cum e la noi.

- In fine, oare unor asemenea puberi intirziati (cit si unor libidinosi virsnici existenti pe acolo), care mai stau in timpul programului de lucru pe net si savureaza gagici de pe “Insta”, nu le-o trece prin gind sa se auto-incadreze la “obsedati sexual”?

In concluzie, o analogie la care se sumarizeaza scinteia episodului de vineri:

E ca si cind cineva ti-ar pune o farfurie sub nas, cu un cacat in ea, si-ti cere sa cureti frumos cacatul acela. Exact asa e, pastrind proportiile. 

Restul, de ce nimicul e notabil, pot fi facute paralele la alte contexte ale societatii. Cu potentiali limbrici masculini sau feminini ce au relatii spre structurile de decizie, lasindu-se cu eventuale consecinte pe mai multe planuri.

Acasa... dar care casa?!

Da, tocmai am schimbat brusc decorul. Dincolo am resimtit o enorma nostalgie in cabina mea in care pina nu demult polisam oglinzile DK de mare precizie. Locul in care formarea mea umana si profesionala presupunea o vedere de ansamblu, o implicare totala, spre deosebire de cea impartasita la fabrica, strict fragmentata. Eu proiectam sistemele de oglinzi si componentele in general, apoi ma ocupam de procurarea materialelor, stabilirea proceselor tehnologice, debitarea, slefuirea si polisarea, urmate de controlul optic final. Eu ma ocupam si de marketing si vinzare dupa caz, ambalare si expediere. De tot, ceea ce implica o anume profunzime si dedicatie.
Am adus-o si pe Rosiuta aici, ceea ce mai aveam din ea. Draga mea Rosiuta!

 
Cind am fost la inceputul lunii trecute la Craiova, in weekend-ul 2..3-11,  am uitat acolo o placinta, iar acum i-am consemnat starea. N-am aruncat-o, ci am lasat-o in acelasi loc, in aceleasi conditii. Probabil de Craciun oi mai ajunge acolo, sa-i verific din nou stadiul de mumificare accelerata.

Mi-am adus, desigur, si compot de Rosiute, facut de mine asta-vara... adica in alte vremuri.