Nimicuri Notabile

Inca un episod notabil s-a mai consumat ieri (adica vineri) la serviciu spre finalul programului, care e despre Nimicurile care tind sa defineasca societatea. Am mai scris uneori despre mucea ala, incadrat ca fizician acolo, care inca de la inceput era arogant spre cicalitor, un bagator in seama cu niste replici si avertizari inutile, nefondate spre absurde. Specimen care de la un timp a devenit agasant. Ma instiintase (desi nu cred ca sarcina ii revenea lui) despre faptul ca noi (cei de la birou si din intreprindere, in general) nu avem femeie de serviciu care sa ne curete incaperile si nici atelierele, probabil, unde e cazul. Si ca noi ne curatam singuri spatiile, avind finalul zilei de vineri alocat acestei actiuni. Asa, si-mi aminteste iar ceva de genul: “vezi ca e vineri, tre' sa dam cu matura, e rindul tau”. La care eu, avind ceva treaba, ii zic ca o sa dau luni. El: “ce...?!” mai infundat dupa care nu mai zice nimic. Dupa un alt minut sau doua, il intreb eu pe el, deoarece sesizam in mintea mea o discordanta logica, il intreb. facind un usor semn din cap spre fata (camera sefilor), “lor cine le matura?!”. La care el beleste ochii, nu intelege; ii mai zic o data... dupa care, in pupincuristul de el se aprinde devotamentul pentru sefi. “Ei isi fac singuri sau cheama femeia de serviciu (pai, ori una, ori alta!, hotaraste-te, boule)". Continua: “Crezi ca dl. B nu da cu mopul?!”. Ba da, cred, poate asa ca Udrea o da! In aproape doua luni de cind sint acolo, mai vad si eu si aud ce se intimpla in jur. Nu, nu i-am vazut niciodata pe vreunul dintre cei doi sefi din sectie curatindu-si incaperea (cu matura si/sau cu mopul). Rezulta ca ori nu ei isi fac curat si/sau maturarea nu e la toti saptaminala. Repet, asta nu-i o critica din partea mea, doar o constatare a frinturilor logice si a dublelor masuri existente pe acolo. In fine, mai zice el ceva de incheiere care abia aici ma enerveaza, pe un ton mai ridicat si cu semnul exclamarii: “hai, da cu matura!” Deci putoiul asta avea impresia ca e indreptatit sa-mi dea ordine. Ma abtin iar 1..2 minute, intorcindu-ma la mine la masa pentru a-mi continua ce faceam acolo, dar n-am mai putut. Inca mai erau vreo 30 minute pina la plecare. Mi-am impaturat doua hirtii si le-am bagat in gentuta. Dupa care, pe un ton absolut decent, ii spun (ii reamintesc) pulifriciului ca eu o sa matur acolo cind voi considera ca e necesar s-o fac. Cu mopul nu se pune problema sa frec (noi avind un linoleu vechi de citeva zeci de ani, jerpelit ci rasfrint la margini, curbat in sus, la imbinarea dintre fisii, oferindu-i protectie prafui si posibilitatea de a se dosi bine acolo, sedimentindu-se in straturi de jeg, pe care mai mult le-am hrani, udindu-le). Ii mai fac observatia ca el nu e in postura sa-mi dea mie ordine. Altfel, daca va continua, o sa-l ignor. El inca sustinea ca e in masura sa-mi dea ordine, fiindca e mai vechi acolo (cu vreo 5 luni), apoi deturneaza discutia la bunul simt, practic spunindu-mi ca eu sint nesimtit pentru ca ma spal pe dinti dupa masa, in sala aceea, de fata cu ei (alte 3 persoane). Ca n-a mai vazut pe nimeni la firme sa procedeze astfel. Ca spalatul pe dinti e un act de igiena personala si e inadmisibil sa scuip acolo in chiuveta, sa borasc cind el maninca alaturi. Ca insusi doctorul spune ca nu e bine sa te speli decit de cel mult doua ori pe zi. N-o sa analizez vorbele lui, mentionez doar ca e o diferenta mare de fonetica si conotatii intre a te clati discret in gura, respectiv spusese lui. Ii mai zic ca modul interpretativ e strict problema lui, iar chestiunea tine de optiunea personala. Factual, spalatul pe dinti e exact ca si spapatul pe miini, doar ca dureaza un pic mai mult. A, stai ca a mai zis ceva, o referire deja tipica lui, ceva de genul ca se vede ca n-am prietena, ca dupa fiecare sarut, as da fuga sa ma spal pe dinti (si nu m-ar suporta aia din cauza asta)!! O analogie absolut monumentala!

In contrareplica, fara vreo intentie de a reprosa ceva cuiva, i-am dat eu un exemplu al lipsei bun-simtului, pe considerente factuale, asa, numai sa-l instiintez, ce va intelege sau daca ii va folosi in vreun fel, e treaba lui. Adica i-am zis ca e de PORC ca in timpul programului de lucru (nu in pauza), cind cineva e la birou si presteaza o sarcina de serviciu, alti angajati sa-l invaluie cu muzica de la radio si cu un taifas zgomotos extraprofesional. Nici o clipa n-am folosit cuvintele “a studia” sau “a invata” cum imi rastalmacea el, incercind sa denatureze. Si nici macar aici n-o sa detaliez semnificatiile “sarcinii de serviciu”, daramite sa polemizez vreodata cu el. La fel cum e adevarat ca nu tot timpul (intre care nici ieri) nu ma aflam in sarcini de serviciu, dar sigur ma aflasem altadata, si la fel de sigur n-aveam tot timpul dintr-acelea de “scolarizare”.

- Oare acestui papagal, cu halul de pseudo-argumentatie (pure preconceptii) pe care mi-o evoca nu i-o fi rusine sa se auto-intituleze “FIZICIAN”?

A mai zis ceva spre final, protectiv si invirtosat, ca o sa vina fata aia (fiziciana, care tot amina de pe luni pe joi la prinz, pe lunea viitoare si tot asa), ca o sa vina si sigur n-o sa-i placa ca ma spal eu pe dinti. Adeseori, el era in surexcitare ca vin fete noi, fiziciene. Eu i-am zis, desigur, in final ca nu ma intereseaza reprosurile sale aberante, si sa se adreseze mai departe unde o sti. El incepea sa vorbeasca la plural, sa-si atraga sustinere, sa-mi plaseze mie problema pe care el o iscase, sa-mi spuna ca daca nu-mi convine, o sa-mi caute (ei) sa ma mute in alta parte. Atit intelege si de atit e capabila aceasta japita umanoida, matache sau mitache, cum l-o chema, fizician care vorbeste rapid si fara relief, “bîlbărăc, bîlbîrîc” si a terminat fraza. N-ar fi nici un fel de surpriza ca si la astia sa primeze dreptatea populara sau de circiuma, dar in situatii de astea, n-ai cum sa taci in fata unui papitoi cu alura de turnator, care n-o fi facut altceva in viata, decit sa trozneasca o aeroterma veche, mamut, nemteasca, pentru a-i reduce functionarea zgomotoasa.

Si eu i-am mai zis ca nu-s adeptul actiunilor inutile, sigur nu-s un om al vredniciei de fatada. Precis va merge sa minta, sa manipuleze pe la sefi (ca nu vreau sa matur si sint scirbos), dar bucuros le-oi duce toate... cum se spune.

Eu cind am ajuns la inceput acolo, am luat in calcul configuratia salii (existenta chiuvetei in spate), cit si atmosfera, adica tot, si am estimat ca imi pot permite o spalare pe dinti care sa dureze cel mult 5 min, in timpul pauzei. Poate ca intr-un altfel de birou cochet, care de obicei nici n-au chiuvete, as fi reconsiderat situatia.

Mereu gresesc ca nu raspund mai transant. Daca va mai fi nevoie luni, o sa-i spun clar acestui papitoi fandosit sa-si mature singur daca are mereu praf in nas si putori sau ce dracu o mai avea. Eu o sa matur numai cind e nevoie, adica atunci cind voi consirera ca procedeul maturarii va ameliora starea incaperii. Iar instrumentul ala pe care-l avem, un T-u din lemn cu peri la capat nu-i o matura, ci e un cacat rigid cu care nu poti curata intre obstacole. O bataie de joc.

- Prostovane, halul in care se afla pardoseala acelei sali arata dispret pentru conditia ta umana (cita o fi) si profesionala. Teoretic vorbind, in cazul tau. N-am remarcat exact starea linoleului din camera sefilor, sa emit vreun fel de nuantare pe detalii. Nici nu mi-a sarit in ochi, cum e la noi.

- In fine, oare unor asemenea puberi intirziati (cit si unor libidinosi virsnici existenti pe acolo), care mai stau in timpul programului de lucru pe net si savureaza gagici de pe “Insta”, nu le-o trece prin gind sa se auto-incadreze la “obsedati sexual”?

In concluzie, o analogie la care se sumarizeaza scinteia episodului de vineri:

E ca si cind cineva ti-ar pune o farfurie sub nas, cu un cacat in ea, si-ti cere sa cureti frumos cacatul acela. Exact asa e, pastrind proportiile. 

Restul, de ce nimicul e notabil, pot fi facute paralele la alte contexte ale societatii. Cu potentiali limbrici masculini sau feminini ce au relatii spre structurile de decizie, lasindu-se cu eventuale consecinte pe mai multe planuri.