E clar ca e un defect sa fii singurul "intrus" care sa stie notiuni elementare, precum "ce-i aia dioptrie?", intr-o colectivizare a proiectiei optico-mecanice. Apoi ne miram de starea natiei noastre, si devenim românoși. Dar sa lasam acum pilele si securismele de o parte, intrucit avem altceva mai important. La Tavi's Optical e mediu privat, e pe baza de competente, dedicatie si rezultate. Aici facem lucruri care sa conteze, nu cutii, cutiute, blistăruțe, căcătuțe... hirtii si hirtogaraie! Nu. Alea le lasam pentru ucenicii care nu stiu notiuni elementare de trigonometrie. Adica, pot sa-mi angajez si un gîscan pentru de alea.
Gama de triplete Taylor in care am intrat reprezinta un studiu al solutiilor similare... un termen familiar pentru cine a invatat sa proiecteze in fecultete.
Urmatoarea achizitie a fost un Diarectim, la fel, cu focala de 250mm. Are la origine un proiect optic Meyer, dar versiunea asta e mai noua, poate chiar spre anii '80. Lentilele fiind in stare impecabila, doar ca tehnologic, 1 si 3 nu mai au margini inegrite, iar lentila 3 are o mare planare pe partea R3, cu rol de diafragma de cimp. Mai vazusem imagini cu versiuni mai vechi, care aveau inscriptionata si firma Meyer-Optik, iar acea diafragma era asigurata prin geometria distantorului tubular dintre L2 si L3. obiectivul asta are sfericitate reziduala mai mica decit Orikar, sticla lentilelor convergente fiind cel mai probabil SK16. La Orikar e ceva mai slaba, in jur de SK4 o estimez. Partea mecanica e mai simplificata, toate lentilele fiind de diametru egal, dar tot are unele probleme de aliniere. Inca nu le-am investigat serios, pentru optimizare si corectii.
Partea proasta a acestui obiectiv e ca are aberatie cromatica semnificativ mai mare, mai bine zis e sub-acroamtizat. Iar sfericitatea reziduala e deja bine echilibrata in urma diafragmarii la N5.6. Daca as vrea sa ameliorez acromatizarea, ar insemna sa-l supracorectez sferic. La proiectele vechi, prin acromatizare, curbele F-C se intersectau doar la virf, pentru deschiderea maxima, daca se intersectau. Deci nu prea are perspectiva in sensul dorit de mine.
Cam in acelasi timp, mi-am comandat inca un Orikar, din UK, evident ca nu ma puteam abtine. Asta e mai forjat la exterior, dar are lentilele in stare foarte buna, desi prezinta unele zgirieturi fine, vizibile in lumina puternica, prin efect al difractiei. Dar asupra imaginii is complet inofensive.
Si asta prezenta coma axiala in forma originala, si concluzionez ca principalul neajuns al acestor obiective foarte vechi era partea mecanica, care le trage in jos, cu tolerantele mai pierdute in care se executau componentele. E modelul cu inel frontal mai gros. Optic pare sa fie identic cu primul, dar mecanic as zice proiectele difera in unele zone inclusiv pe cotele nominale. Acromatizarea si sfericitatea reziduala erau mai apropiate de ceea ce am eu nevoie, adica am avut de tras de el mult mai putin, prin redistantari s1 si s2. Numarul de serie e mai mic. In sirul Zeiss, l-ar plasa inainte de 1926 - anul infiintarii firmei IKON... ceea ce nu e in regula. Nu cred sa fi existat brandul inaintea firmei. Cel mai nou ar putea data cam de prin '47, fabricat in facilitatile vestice, care incepusera renumerotarea de la 0 dupa razboi... desi am mai vazut alte obiective cu 5 cifre si focala exprimata in mm. Incerc sa mai intreb, sa ma mai interesez. De prin 49... s-au schimbat semnificativ la infatisare, focalele incepind sa fie exprimate in mm.
Mai avea deformatii la inelul lentilei 3, atit la filetul exterior, cit si la zona celui interior, de sustinere a monturii lentilei 2. M-am intrebuintat mult cu presarea, sa le indrept. Pe urma, filetul interior din celula avea conicitate, la inelul din spate, pt. L3 (incit acesta nu se infileta complet). Am avut de lucru, dar imi pare bine sa readuc la viata obiectivele astea.
Iar mai jos e o solutie de decapsulare a lentilei 2, noua piesa avind si rol de diafragma. Am atasat si curbele F-C de acromatizare:
Deoarece coma axiala continua sa persiste, a trebuit sa decapsulez lentila 2. Oricum imi propusesem sa merg mai departe cu acest a doilea Orikar... spre o solutie definitiva.
Astfel, am descoprit o problema de centrare la L2. Dar prin rotatia acesteia spre o pozitie convenabila, intrucit si grupul mecanic posterior se aseaza usor rasucit, a disparut acea coma, imaginea axiala fiind chiar foarte buna. Inca mai am unele ajustari de facut, si verificari prin masuratori pentru care inca n-am ustensilele necesare.
La Orikare sticla e buna in privinta bulelor, n-o fi fost chiar cutting edge la vremea respectiva... mai putin L1 de la cel de al doilea... care are niste bule, nu ca ar fi problematice, dar atesta ceva.
Una peste alta, imi place mult grandoarea si personalitatea Orikar-ului, felul in care isi intra in regimul optim de functionare la aplicarea ajustarilor. Pe cit posibil, incerc sa le mentin cit mai aproape de forma mecanica originala, doar in caz extrem, le-as reface cu totul celulele.
In paralel, am proiectat mai multe tipuri si variante de focalizatoare modulare. Poate oi reveni detaliat la subiect. Cel mai bun, daca mai trebuie lucruri bune pe lumea asta, ar fi unul in care am separat preluarea sarcinilor... cea radiala strict prin niste lagare cu garnituri antirictiune, cupla elicoidala urmind sa preia doar fortele axiale.
Asta e proiect nou.
In perioada asta, auzind o medodie destul de cool la radio, am cautat zilele trecute informatii suplimentare, sa vad cine o cinta. Ii mai retinusem o alta melodie ceva mai veche, a aceleiasi cintarete, numita Interstelar. Era chiar fetita de la un show de talente, de prin 2016, de la antena1, care a crescut acum. La VR ma mai uitam cind apucam... dar VR-ul, mai ziceam, s-a dovedit a fi in cimitir de talente. Secventa cu fetita aceea din 2016 o mai vazusem cindva... nu stiu daca pe net, pe YT sau la tv. Oricum s-a reprofilat pe muzica usoara, am vazut-o acum in inregistrari pe YT, cintind "live" intr-un studiou de radio... si cinta bine. N-are nevoie de supraprocesari ale vocii pentru videoclipurile oficiale.
RăspundețiȘtergereNu stiu ce dracu de oras e asta, de capitala a romanosilor... atit de greu se umbla pe trotuare, ca nu curata nimeni zapada. Azi dimineata am avut cea mai greoaie deplasare pe distanta mare. Mai avusesem altele prin 2020, mai intense, dar pe distante mai mici. Aproape ca mi-as lua o pauza miine, sa se mai termine dracu de la sine cu zapada... dar am totusi niste hirtii pe acolo, la serviciu, incepute... sa nu mi se spuna ca le abandonez pe drum. Nici bocanci nu mai am, doar niste adidasi fara gauri... noroc ca is destul de buni, sa nu intre apa in ei... ii luasem special pentru mediu apatos... acu citiva ani.
La delegatiile mele in Bucare, din 2018..'19, apoi la inceputul mutarii mele aici, pentru intrarea in serviciul actual, am vazut pe strada chiar mai multe persoane publice. Mai scriam la vremurie respective. Apoi luasem o pauza, dar s-a intimplat si ieri, simbata, sa-l vad pe B. Albulescu in parcul IOR. Era cu un copil destul de mic, de vreo 3 ani. N-am rabdare sa verific acum pe net, dar el tre' sa fi fost. Il mai vedeam si in novela noua de la antena... ruleaza acolo chiar doua novele, joi si vineri.
RăspundețiȘtergereAnul trecut, daca nu cumva in 2023, l-am vazut si pe amicul lor, pe scriitorul care activa pe forumul de casa (si ulterior a ajuns si in strainatare cu lucrarile sale). Mergea cu un telefon tableta in fata, prin acelasi parc, parea ca face vreun live... nu stiu daca el m-o fi observat, ca nu l-am oprit sa-i zic nimic... desi avusesem mai multe comunicari virtuale in vremurile alea cu forumul.