A Brave New World

Nevoile de preoptimizari ale sistemelor din 4 lentile m-au dus la dezvoltarea abilitatilor in acest sens, pentru obtinerea unor obiective cit mai apropiate de forma lor finala dezirabila. Astfel, prin gasirea unor metode mai bune de constringere a programului catre directia dorita, saptamina trecuta am reviziut si proiectul de triplet Taylor deja demarat, 7/420. Deoarece acest design e baza de plecare.

Apoi am constatat ca se putea face o ponderare chiar mai buna a aberatiior reziduale. In principal, o reducere mai drastica a astigmatislului, care e adevarat ca vine la pachet cu o usoara crestere a sfericitatii rezuduale si a spectrului secundar (din acromatizare). Nu detaliez acum, ci doar revin la fundamente:

Fiind reintors la aceasta etapa, mi-am indreptat atentia la clasicul nostru Epiclar, 3.5/430. Nu doar sa-l reconstitui, ci sa-l verific... iar ceea ce a iesit e un pic cam mult... si nu ma refer la cei citiva milimetri in plus umflati la preoptimizare.

In original, e scapat nu doar astigmatismul, ci si sfericitatea reziduala (in valoare absoluta), cit si coma! Sigur, anii '60 erau alte vremuri, dar e doar un triplet. Nu stiu daca conceptia dateaza de atunci ori o fi fost preluata din perioada interbelica, poate chiar vreo "licenta" din incalzirea lui Dennis Taylor from Cooke co. Cred totusi ca fiziceanul care il semnase, ar fi trebuit sa se concentreze mai mult.

Am reusit sa mai gasesc niste patente de obiective de la afirsit de sec. 19, inceput de sec. 20... unele erau pe atunci cam proaste, chiar proaste cu spume, dar mai existau si altele atent proiectate, de la firme nemtesti de prestigiu: Goerz, Lietz, Zeiss. Gasisem altadata citeceva si din anii '50..'60, de la Meyer. Sovietice n-am gasit, nu ma pot pronunta.

Ma mai gindesc si la al meu, daca oi intrevedea vreo reconfigurare sau il consider ca o atestare a pionieratului meu in obiectivele foto.

Asadar, m-am oprit la focala de 500mm si deschiderea N6.7 (D75mm) pentru proiectul meu. Pornind de la tripletul cu sticle standard, apoi unele ceva mai dense... si, in avans, solutia maximum obtenibila, corectata si pentru cimp, a obiectivului cvadruplet din BK7/F2! O solutie care lucreaza cu o coma negativa apreciabila, periata manual pentru aducerea ei la o varianta finala. Una peste alta, designul e calificat in finala obiectivelor din 4 lentile, avind la baza o conceptie intre Sonnefeld si Ernostar. Cu o acromatizare completa, evident, pentru zilele noastre.   

Sfericitatea reziduala e ceva mai mica paraxial, dar spotul se degradeaza ceva mai mult la periferia cimpului. Adica, se poate chiar un pic mai bine, cu o raza R8=~150mm; aici am limitat-o tehnologic la 157.8, implicit folosirea calibrului pt. R1 de la tripletul Taylor.

Acum, trecind pe latura profesionala, pe la sfirsitul lunii august, a plecat de la noi cineva care primise un gen de proiecte care permiteau o anumita libertate de proiectare. Iar eu, care am si un background de studii in inginerie mecanica, tot speram insetat sa primesc la rindul meu acel gen de teme, prin care sa-mi folosesc creativitatea si priceperea, sa preiau macar acum firul acelor produse. Ehhh, dar nici vorba!

S-a produs ceva absolut FABULOS zilele astea. Imi amintesc cit tam-tam era la transferul meu in proiectare, citeva luni de zile a durat sa-mi faca dracului unitatea calculatorului, si vreo 6 pina sa-mi instaleze SW-ul, moment din care m-au scos de pe reteaua proiectantilor, sa nu cumva sa am acces la celelalte fisiere, lucrate de altii (cu secretizare). Si in prezent sint tot la fel, nici acces la folosirea USB-ului n-am. Dar ce sa vezi? Este adus acum altul nou-nout, direct la calculatorul de unde plecase respectivul in august, cu acces la reteaua proiectantilor si la fisierele din acel calculator (lucrate de fostul coleg), cu acel SolidWork 2024 (cumplet, cu simulari si ecuatii functionale), nu 2015 (paradit), si avind deci acces la proiectele militare de pretutindeni, presupuse a fi secrete!!

Absolut FABULOS! 

Sigur ca eu sint omul nimanui pe acolo, iar speranta catre proiectare mi-a scazut la 0. Poate oi avea vreo sansa numai daca s-o privatiza vreodata fabrica, si oi mai prinde momentul ala pe acolo... sa aprecieze dracu cineva COMPETENTA. Nu sa te traga inapoi daca stii prea multe, sa te traga pe linie moarta, sa-ti iesi din ritm, sa-ti peirzi exercitiul!     

Mai vorbeam cu cineva despre inteligenta artificiala... care va duce catre eliminarea muncilor mai intelectuale, sa le spun, prestate de catre absolventii de facultati. Sigur ca SF-ul zilei de ieri, cu roboti care dezvolta constiinta si reaua credinta nu se va adeveri niciodata, dar, in opinia mea, aici se depasese o limita. Fenomenul e pe o scara foarte ampla, cu implicatii majore. La fel imi vin in minte alte doua exemple, din anturajul meu ocupational:

1. Felul in care astrofotografii au venit cu gaselnita "derotirii" reliefului planetar, pentru lungirea ferestrei de captura video si stackuire ulterioara a cadrelor, pt. intarirea delaliilor. Acea fereastra ar fi de ~2 minute la Jupiter, pe care ei o lungesc la 10, 15, poate 20 minute! Urmata de manipulari intense digitale in post procesare. 

2. Sticlele astea opticiene, care se abat mult de la linia Abbe... au proprietati deosebite pe hirtie, dar practic is foarte moi, instabile, sensibile la factorii chimici.

Nici astea nu-s pentru mine, fiindca se depasesete o limita admisibila.

 

O sa intru mai detaliat in subiectul cvadrupletelor foto, iar ca idee, inginerul intotdeauna trebuie sa aiba o vedere larg deschisa... nu sa mearga pe o cale unica si batatorita... ca "gata, a gasit metoda, solutia, raspunsul". Cu atit mai mult, pe un teren fertil, poate gasi inovatii si solutii mai bune. 

"Better than most..."

1. Era gata sa-mi scape anul asta fara a face nici o captura astrometrica... pina weekend-ul trecut, cind am mers acasa special cu misiunea de a obtine ceva imagini planetare, la Saturn si chiar la Jupiter. Sezonul acestor planete fiind impins spre iarna, cind pentru mine devine imposibil.

Fereastra cu turbulenta acceptabila a fost doar la inceputul serii, dupa amurg, conform unui tipar binecunoscut. Existind chiar momente de mare claritate. Mai tirziu, la Jupiter, atmosfera devenind inutilizabila. Uneori se remediaza in toiul noptii, dar asta mai probabil iarna, pe ger crincen... asa cum am unele amintiri observationale la Marte, de la opozitia din 2010, prin batrinul DK D158mm.

Totusi... mi-am indeplinit principala misiune a weekend-ului.

 

2. Ca o deturnare a muncii de proiectare incepute pe la sfirsit de septembrie, pentru un obiectiv cvadruplet, fotografic, am ajuns din nou la sistemul dialyte, care se preteaza la o luneta mai mare, si pentru care mai facusem niste versiuni proprii in urma cu vreo 3 ani. Am mers un pic si in directia asta, cu preoptimizari automate... O sa-i fac loc aici, ca idee. Prin comparatie cu un Fraunhofer clasic, prezinta o acromatizare mai buna si un cimp mai consistent. Ambele D150mm, F/10, cimp foto full-framer (24x36mm). Am folosit si un flint mai special in dubletul central. Cind l-oi lua la puricat prin ajustari manuale, oi evalua daca merita sau nu construit in forma asta.

 

Sint bucuros ca ieri am ajuns la o varianta finala si convenabila de Taylor cu L1 splitata, din cele mai uzuale si ieftine sticle opticiene. N-as fi crezut ca se poate ajunge la acel grad de corectie cu sticlele date! O sa detaliez la vremea potrivita.

PS [8-11-24]: Ar fi fost prea frumos ca sa fie adevarat, un obiectiv asa bun doar din BK7 si F2, cu 4 lentile, sugerat la 1930 de catre Sonnefeld si perfectat acum de mine. In optica, nu exista chiar asa solutii miraculoase. Sistemul avea, de fapt, curbura de cimp, omisa din cauze necunoscute de fisierul OSLO. Mai depistasem niste probleme de redare a astigmatismului si inainte de inceperea efectiva a tripletului Taylor 7/420, pe care le corectasem, iar acum din nou, un alt fisier mi-a dat peste cap si designul Taylor, deja slefuit, ma pusese pe jar zilele trecute, dar noroc ca a fost o alerta falsa. Ala e bun. Inca mai trag si de Sonnefeld, sa vad maximum ce pot obtine... ceva, ceva iese, si la cimp plat, dar nu suficient de bun. /PS

 

3. Iar acum, profesional, sa atingem un pic subiectul proiectarii asamblarilor prin pana paralela... cu capete semirotunde - care, de fapt nu se justifica, ci doar probleme ridica in urma excentricitatii rezultate la capete, in urma frezarii semirotunde! Incit sa stea montatorul sa pileasca la ele. Lungimea locasului prevazut in exemplul dat e egala cu cea a penei!! Iarasi, ceva stupefiant.... intrucit, conform standardelor de tolerante pentru cotele netolerate, poate aparea chiar si o stringere longitudinala de 0.3mm!! Ceea ce e aberant, normal.

Deci, pe exemplul dat, se incepe cu o stringere enorma a penei in arbore (55 microni la b=4mm) si se continua cu un joc mare al acesteia in butuc. Situatie care nu se regaseste in standardul din '81... mai nou decit conceptia initiala. As zice ca stringerea e indicata in arbore, cu ajustaj alunecator in butuc.

  

Sigur ca forma originala a exemplului dat, cit si eventuale malformatii aparute de-a lungul timpului la aceasta banala asamblare nu le cunosc si nici nu ma intereseaza. Nici politica din jurul aprobarii unor corectii firesti nu ma intereseaza... deoarece eu sint inginer, care analizeaza si vine cu solutii tehnic corecte si/sau mai bune. Inginerul nu bate toba pe o unica solutie, ci intotdeauna are viziunea deschisa si altor variante. Nu pretind ca as sti totul pe deplin, dar inteleg lucrurile astea mai mult decit majoritatea.