Steguletele aprinse

Cind ma intorceam ieri de acasa, de la muncile sezoniere ale inginerului, am mai vazut in conserva de tren o fata calumea, cu care as fi facut dragoste. Stai, uitasem de fapt, ca ma astepta si pe mine la acasuta din Bucuresti, iubîta mea, ca pe tot omu'. Da...

Sa revin, era una blonduta, avea un pic de "relief" pe obraji, dar era calumea, si cu minutele mai subtiri. Potrivita ca alura si statura. Iar ca virsta, era cam la 30 de ani. Cred ca o lucra si asta prin Bucuresti. Statea initial in apropierea mea, dar pe cealalta coloana de scaune, eu fiind spre culoar, ea tot spre culoar, trebuind sa sucesc capul vreo 110 grade. Ea era impreuna cu alta, iar de la Caracal, a urcat o alta doamna mai plinuta, venind acolo sa-si revendice locul respectiv. Situatie in care, vine tocmai fata asta de care ziceam la mine, ca "buna ziua"... si daca n-as vrea eu sa stau dincolo, ca ele-s impreuna. I-am zis ca m-am obisnuit aici, si ca sa stea aici (linga mine, la geam), mutind eu mai deoparte biletelul ala cu "rezervat". Ea fiind inca in picioare, o intreaba pe amica ei daca nu ar vrea cumva ea sa stea aici... in fine, se aseaza ea, pe care o doream linga mine. Timp de aproape 3 ore, pina spre finalul calatoriei, am avut o senzatie mai deosebita... avind-o pe fata asta asa aproape, dar totusi asa departe. De fapt, locul ala linga mine, cred ca ea il avea rezervat pe bilet.

Asa, iar pe parcursul asta chinuitor de lung altfel, ma mai ridicam sa ma misc un pic... ma mai uitam si in lungul culoarelor, intr-o parte sau alta, iar din partea prin care intrasem in tren, fiind totodata si sectorul din care venise fata asta, mai vad unele mutre lungi, belite la mine. Ma refer in special la un muist de asta cu muta de bou, linga care statea totusi o fata, probabil iubîta lui (am impresia ca le mai vazusem figurile in trenurile astea)... si asta afisind o figura belita la mine la un moment dat, se uita ca la un stricat... ce chestie! Pina catre finalul ala de drum, de care ziceam, spoit un pic de aceste jivine facute proaste gramada, handicapate emotional, ipocrite... si in tot felul degradant uman, dar perfect “capabile” de altfel... sa “previna” treburi nasoale!

Fiind iesita si fata pe culoar, spre amica ei, la un moment dat, o vad mai cu coada ochiului cum se duce in colo... catre boul ala. Nu m-am intors mai mult sa vad ce si cum, fiindca am citit exact situatia (un singur motiv ar fi avut); de fapt, ii facuse ala vreun semn, s-o cheme, s-o “instiinteze”... “ca vezi, ai grija ca e obsedatul ala sexual, si te fotografiaza”. Ceva ziceri strict in termenii astia, in care percep situatia aceste jeguri proaste cu spume, care asista fara nici un drept la drama omului. In conceptia acestor specimene, eu nici n-as avea dreptul sa ma uit dupa fete, fie ele chiar mai “pustioaice” decit asta! “Instiintarea” pornea, de fapt, de la proasta aia, care se chinuia si ea sa bage capul in poza... parca o vad sub forma unei otrave, devenite baba-cloanta... ca vai, ce se "intimpla" acolo?! Nimic nu se "intimpla", fiindca unde se intimpla ceva, acolo lipsiti, ca e vai de capul vostru de prostovani facuti gramada!

 

Sigur ca daca specimene de astea mi-ar mai isca vreo discutie, in cazul in care aceasta ar putea fi rationala, replici pretinente ar fi de genul: Prezinta-te, mai idiotule, inainte sa mi te adresezi! Cu ce drept asistati voi la drama omului?! Auzi, dar voi sinteti impreuna? Faceti sex? Va mingiati, va sarutati? Atunci, cum aveti TUPEUL sa faceti la mine mutrele astea?!

S-au gasit bine sa se procreeze astia. Mai bine sa va faceti niste iconite cu “Tavi Florian”, iar cind va aflati in patul conjugal, luati pauze bruste, inopinate, reflexive, precaute si sa-i bagati nasurile-n cur! Apoi sa cascati gurile... Asta e treaba voastra.

Acum, nu stiu exact ce impresie o fi avut fata mea pe tema asta, n-a zis nimic. Inca a mai venit si a mai stat pe locul respectiv, restul drumului, care era linga mine. Ma gindisem s-o vad mai bine si la coborire, eventual pe la metru. Doar ca am renuntat... nu-i vorba de “ampitii” prostesti, ci mi-am zis ca poate are anumite "stegulete aprinse" si nu-i cazul sa i le alimentez... ca “o urmareste dracu” sa-i faca ceva. As fi putut si sa-i zic la final ceva de genul (eu am iesit primul din scaune): “imi pare rau ca te-am despartit de amica ta, adevarul e ca am vrut sa stau linga tine”. Nu invers “tu sa stai linga mine”, ca sa nu-i fi deschis portite pentru eventuale replici intepate. Nu-i stiu starea de spirit. Evident ca nu i-am zis nimic. Pe vremuri, de prin liceu, sau chiar din scoala generala pina in facultate, se mai uitau si la mine gagicile... acum nu. Se uita doar prostime de asta cu spume... straina de multe aspecte si implicatii ale vietii si pentru care orice explicatii ar fi inutile. Mie nu-mi place sa scriu “sensibilicosenii”, n-o sa mai descriu eu despre mine niste trasaturi ale autistilor... la concret insa, totul rezulta din fapte.

Mai vad si aud despre batrintete. Desi inca sint si ma simt “in good shape”... dar vai si amar la gindul prea aprofundat in directia asta.

Asa... pina acum m-am ocupat de “cariera mea”... iar acum... 

 

Parca mai semnalasem unele anomalii chiar si din registrul muzical, in "judecata standard" (la artisti celebri, precum Sting si Lady Gaga).  Recent am mai auzit la ceva reclama tv, o flescaiala, dar sa zic ca ar fi ceva, cum cinta una de genul: “te iubesc, dar n-o sa-ti spun”! Pe criterii comerciale, intr-adevar, o voce de fata se potriveste mai bine... dar invers si nemuzical, nu se accepta? Asa e specia, in majoritatea ei, ce sa mai zic.

Shit happens...

Reamintesc felul in care m-au taraganat in formalitatile astea, cu ambalajele. Preluasem un model similar existent, doar ca la mine nu mai era bine. Faza la care auzeam ca zgomot de fond, ca “vai, nu stie ambalarea”. Apoi mi se cere sa fac un ambalaj modern, din plastic. Il fac, ei iar se sucesc, ca stai, ca nu-i rentabil... intr-adevar, produsele fiind cele mai simple posibile si de nisa. Trec la varianta cartonului, imi caut date pe acolo, la modul chinuit pe internet. Mai abordez lucruri noi in operarea cu solidwork (ceea ce imi pare bine)... ma corectez chiar pe mine insumi, gindind totul in detaliu si in privinta hirtiilor care trebuie sa intre in cutiute, deci nimic lasat la voia intimplarii, pentru ca inginerul gindeste toate aspectele si-n dunga. Am facut totul calumea, proiectind inclusiv impaturirea hirtiilor. Prezint iarasi cele doua variante spre verificare, unde mi se indica sa anulez varianta cartonului, si ceva modificari la cea in blister (sa aiba si asta eticheta cu bifarea tipo-dimensiunii pe vers), pentru a fi aprobata. Modific tot ce trebuia, pina in dimineata zilei de joi, saptamina trecuta... cind, ce sa vezi? Mi se cere “sa anulez” (adica sa scot) tot ceea ce facusem, prin gindirea si pe semnatura mea, ca proiectant!!

Un milimetru sa nu iesi din sinele batatorite de ei! La o adica, putea ramine macar varianta cu blisterul, chiar daca nu se aplica, n-ar fi stricat la nimic. La fel cum si alte proiecte ramin facute pentru orice eventualitate, si nelansate in executie. Doar ca nu trebuie sa ramina nimeni in scripte cu ceva mai special, facut de capul lui. Bine, sa ne intoarcem, atunci, la acelasi cacat!!

Fie vorba intre noi, decit sa ma enervez, parca imi vine sa rid si cu curul... cind aud cum incearca sa-i antreneze pe altii in ale opticii si opto-mecanicii...

Da, o sa le mai afisez pe aici, poate le-or aprecia altii, mai invatam si sa proiectam.

Mai sint niste chestii interesante pe marginea proiectarii unor inele (urmatoarele pe lista “complexitatii”), pe care o sa le prezint alta data. Spun “pe marginea”, chiar la propriu, deoarece e foarte probabil sa ramina asa. Fara complicatii, o sa-mi asum doar rolul de desenator, iar atunci o sa progresam.

 

In paralel, zilele astea mi-am stors creierii la matematica sferometrului cu bile. Ceva care sa conteze, si nu copieri ca momirlanul de pe net (acum). Dar in cazul 3, se complica, l-am si abordat chiar in 4 variante. Varianta 1 pare sa fie cea mai aplicabila pina la urma, am ajuns la o ecuatie de gradul 3, pe care am verificat-o si-n mathcad, cu datele unui exemplu particular, si e corecta. Doar ca nu stiu sa o rezolv, tre' sa mai cercetez. Varianta 2, parca, a fost eronata, cu prea putine date prinse in ecuatii, care se reduc toate si nu-mi da nimic. V3, am avut ceva scapari, dar i se si complica forma. Tot de gradul 3, dar mai stufoasa decit v1. Iar v4 e o abordare prin ecuatiile cercurilor... n-am mai continuat-o, ca m-am cam saturat... si asta pare sa se complice mai mult decit v1.

Ar mai fi cazul 4, foarte util in practica, dar si foarte greu de rezolvat analitic. S-ar prefigura sistem de doua ecuatii de grad 3. Cind nu poti sti cu exactitate nici raza de asezare a bilelor, in schimb, ai perechea de discuri slefuite sferic si sagetile masurate. Profesional si elegant ar fi ca programul sa-ti returneze valoarea exacta. Desi se poate si prin tatonari valorice sa ajungi la indicatorii corecti. Iar daca iti faci placa suport a sferometrului prin strunjire, ii poti face un canal circular in V, de dispunere a bilelor, si astfel sa poti lua de buna, prin masuratoare, valoarea “h”.

 

 

Ingineria e o stiinta flexibila prin metodica ei, dar exacta prin rezultate. Cine n-a inteles asta, si are impresia ca o sa vina toti sa “proiecteze” la fel, nu ca este, ci a fost dintotdeauna depasit de situatie.

Mai aveam ceva extrem de simplu (un lant cu un pic mai mult de doua dimensiuni)... insa trebuie facut totul corect, incepind cu lucrurile simple. Altfel se ajunge la montarea cu joc a bateriei sistemului de iluminare la lunete... si devii celebru!

 

 

Deci, inginerul niciodata nu scoate date din burta, ca or da mai bine asa sau pe dincolo, ci pe baza de justificari! Asa invatam sa proiectam.