As fi vrut sa pot scrie acum un mesaj mai glorios despre "proiectul vietii", dar nu-i cazul.
In a doua jumatate a lunii Iulie a aparut, din fluxul asta atit de constipat al anunturilor, unul relativ convenabil pentru mine... credeam ca am dat lovitura (desi e cam departe de metrou). Dupa toate eforturile mele de prin ianuarie 2022 incoace. Pretul afisat 27000 euro, negociabil. Camera era pretinsa a fi renovata, iar eu am ofertat in sensul asta, 26.5k, gindindu-ma ca 26k s-ar putea sa mai ofere si altcineva... eu fiind si pe fondul expirarii buletinului, pe care mi l-am ridicat in jurul datei de 8..9 august. Pe urma m-au intirziat proprietarii cu facerea actelor, astfel incit abia in 30 august am facut contractul... intrind astfel in posesia unei camarute a mele, o prima locuinta proprie la virsta asta... cu un retard de cel putin 20 de ani. Ei avusesera ceva divergente in familia lor, referitor la vinzare.
Apoi am trecut la planuri concrete si stringerea sculelor pentru a renova cu mina mea. N-o sa scriu mai mult in directia asta, pentru ca nu despre asta e vorba.
Pina cind a inceput sa iasa la iveala infectia... mai intii la baie, unde tavanul si partea superioara a peretilor erau initial placate cu polistiren ornamental, apoi la bucataie... garsoniera fiind in fapt o vagauna, cosmetizata superficial.
Sigur ca orice izolatie ajuta un pic la o baie neincalzita, nu ma gindisem neaparat la ceva de rau. Speram doar sa fie bine... ceea ce nu fusese suficient. Cum sint eu mai mototol din nastere, naiv care mizeaza prea mult pe buna cuviinta oamenilor si ajuns la o disperare imensa de a scapa de sederea in chirie la Bogdan, in cocina asta... am ajuns de m-au pacalit porcii astia din familia Diaconescu, fostii proprietari care detineau garsoniera din 2010. Au mintit, jigodiile dracu, in fata notarului, in acte oficiale, cu privire la lipsa viciilor ascunse. Clauza respectiva e si scrisa, a fost si intrebata verbal, intr-o procedura standard... la care "doamna" raspundea rapid si apasat ca "nu" (n-are vicii ascunse). O exagerare diametral opusa, intocmai tiparelor psihologice.
Imediat ce am aflat, am incercat sa-i contactez, sa le descriu problema, variantele si sa incerc sa aflu daca ar exista vreo posibilitate de intelegere amiabila. Mai intii pe e-mail, unde nu mi-a raspuns nimic fiu-so. Iar dupa o saptamina am inceput interactiunea telefonica. Parea sa gasesc intelegerea la al batrin, dar excrocii astia din fam. Diaconescu, numai si numai minciuni mi-au livrat, inca de la inceput. Iar acum au recurs la o victimizare de un patetism gretos... incercind doar sa taraganeze situatia, sa ma duca cu vorbele, se fereau ca de foc de intelegerile notariale, oficiale... semn ca n-aveau nici o intentie de a-mi restitui ceva din banii aia dati aiurea. Eu as fi acceptat restituirea unei sume minime de 7000 lei, pe care o acceptase si fiu-so (autor al anuntului), la ultima convorbire telefonica cu el. In fine, eram pe cale sa facem intelegerea, pina cind la ultima intrevedere, in fata notariatului, a venit si fiul, cu o atitudine tiganeasca, de repetare obsesiva ca "pentru ce 7000 de lei?!" plus alte aberatii, ca "de ce il santajez pe taica-so cu justitia?"... cind eu practic... ii cerusem lui voie sa-l sun pe taica-so pentru formalitatile notariale! Niste reactii ale lui care tin de schizofrenie! Din intimplare, e si tigan, sa fie pachetul complet... adoptat... stie-i dracu, nici nu mai conteaza, doar ca sotii Diaconescu si-au gasit fiu pe masura lor. Numai minciuni pe ei. Tot in ziua semnarii contractului, au pretins ca nu avusesera chiriasi acolo, fapt rasturnat in perioada recenta, chiar din gura lu tac-so, care victimizindu-se, imi spunea ca e cu tubul de oxigen la capul patului. Fiul pretindea ca talal e pensionar, si ca nu-i poate cere din putinii bani de medicamente pentru despagubirea de as fi vrut-o eu, dupa care batrinul imi zicea ca-i la serviciu. In fine, nu doar excroci, dar si rizibili. Bineinteles, pretindeau la modul absolut neverosimil ca nu stiau despre inundatiile pe care le suferise garsonera de la vecinul de sus, desi era notorie pentru administratorul blocului (care-i instalator, si-i ofertase fiului numai 22k, cu motivul ca stia ce fusese acolo).
O crede tiganul ca reparatiile astea ti le face cineva pe 3 lei? Poate meseriasi de aia care cosmetizasera bucataria cu glet peste infectia aia. Ori o crede ca daca pentru chiriasi e in regula cu igrasia aia sub pojghita de var, atunci o fi in regula pentru toata lumea?!
Sa-mi fi zis nemernicii de la inceput: "ba, te-ai pacalit, asta e, nu ne mai suna". Si incetam instant cu orice telefon.
Singurul lucru bun e ca au incetat inundatiile alea, sus fiind renovat in prezent. Am adus zilele trecute acolo pe cineva de la o firma de expertize tehnice... care a zis totusi ca el nu crede ca e afectata rezistenta placii in zona tavanului de la baie... contrar impresiilor mele, ceea ce m-a mai linistit. Doar ca igrasia ramine si-n tencuiala.
In fine, e grea de tot si crincena lupta pentru a nu mai sta in chirie in cocina lu' Bogdan... e cea mai proasta situatie... sa continuu sa stau aici, sa-mi vina facturi si de dincolo. Paradoxul e ca pe masura ce lucrez mai mult acolo, cu atit ma indepartez de finalizare. Initial mergeam pe ideea de a pastra parchetul, nu mai detaliez, dar o sa-l scot peste cap la momentul potrivit.
Pe mine m-a pacalit viata inca din nastere... iar acum m-au procopsit si nenorocitii astia. Dar o sa ma adresez justitiei, pe incadrare penala, art. 326 (falsul in declaratii) din noul cod penal si art. 243 (insisirea de foloase necuvenite), sub prezumtia prea-fericita pentru ei, ca i-ar credea vreun copil de cresa ca nu stiau ce vind acolo. Acuma mai depinde si sa nu ajunga demersul meu la vreun procuror rupt in cur de interes pentru problemele cetatenilor.
Mai sper ca daca exista vreun Dumnezau pe undeva, o sa stie el ce sa faca cu astfel de putori ticaloase, care sa nu mai infecteze lumea asta.
Ma mai consolez macar si ca am vedere spre sud, e insorita, luminata, vad Luna si planetele
Merge ca dracu de lent lucrul la garsoniera. Daca nu oi reusi sa ma mut acolo anul asta, atunci chiar va fi o infringere destul de grea pentru mine... toate adunate ar concluziona cea mai proasta varianta posibila, cu sederea in cocina asta la chirie, garsoniera mea fiind blocata acolo, dar nu si facturile aferente ei, plus alte aspecte pe care nu le mai detaliez. Oi fi visat prea departe la un rahat de garsoniera confort 3, amenajata dupa necesitatile mele... mai bine sa stau dracu in cacatu' asta la Bogdan, cu gindaci, pisati scursi pe polita din baie, de la vecinu de sus, fara apa calda la bucatarie, dar cu chirie marita... nu-i asa?
RăspundețiȘtergereE adevarat si ca majoritatea banilor din bugetul pentru cumpararea garsonierei nu erau cistigati de mine, de asta i-am dat asa usor tiganilor, si-n context de mare disperare. Altfel, daca ar fi fost bani truditi, mult mai greu i-as fi dat. I-am dat sa-i ajut pe tiganii aia tineri tepari, sa-si croiasca ei drumul in viata!
Mereu imi lipsesc anumite cacatisuri la lucrul de renovare... si tre' sa fiu tot pe drumuri intre Dedeman si LM. Nu-mi mai ajunge timpul fizic. Azi am luat tramvaiul 19 din intersectie de la titan, care sa ma duca direct la LM, la iesirea de la serviciu, incercind sa salvez astfel timp si sa mai evit ceva oboseala... doar ca l-am asteptat jumatate de ora!!! In zi lucratoare si dupaamiaza! Mai aveam o singura calatorie pe cardul ala STB, si nevoie de doua drumuri. Am hotarit la ducere sa nu-l validez... in presiunea si scremerile astea continue cu care ma confrunt... si m-a prins controlorul acum, tocmai pe mine, dupa care a coborit. I-am platit 80 de lei in versiunea ieftina de sanctiune. Sint, asadar, destul de neajutorat. Dupa ce am ajuns in cocina asta, dezbracindu-ma si spalindu-ma... eram destul de devastat cu amalgamul asta de ginduri... imi aminteam si faza dintr-o seara tot asa... de toamna tirzie din 2000, cind ma intorceam de la ceva laborator tinut la electrotehnica si ma prinsese controlul in tramvai la Craiova.
Saptaminile trecute, in disperare cu lucrul, am apelat pentru scoaterea mozaicului de la bucatarie, la “gospodarul blocului” de aici, unde stau la chirie... mi-a cerut enorm, 500 de lei pentru o ora de lucru, care includea si cararea citorva saci de moloz... doar ca a si luat superficial din sapa aia de sub mozaic, care e foarte groasa, reminind suprafata afinata, instabila. Am mai scos eu dupa aia cit era nevoie, apoi l-am intrebat intr-o zi ulterioara daca ar accepta in acelasi pret sa ma scape de inca 4 saci. A zis ca da. Iar cind a venit, tot cu fiu-so sa-l ajute, el s-a dus glont la baie... sa vada ce-i pe acolo, pe la tevi, se facea ca nu intelegea, intreba si au reusit sa ma pacaleasca, sa intru in jocul lor. Citeva secunde l-am scapat din vedere pe fiu-so... dupa care, zilele viitoare, am constatat ca-mi disparusera doua burghie lungi pentru beton, pe care abia le cumparasem... adica le facusera ei sa dispara! Tot tigani is si astia... de 3 ani si ceva ne mai vedeam pe aici... dar nu credeam ca-i in halul asta nea' Nicu.
De asta, nu gresesc prea mult cind le urez sa-i MINCE MOARTEA pe toti cacanarii si jegurile astea umanoide!
PS: Si la fabrica sint tot fara programul de proiectare, numai cacaturi imi dau... o munca de sisif acum, de scormonit repetitiv in niste hirtii vechi de zeci de ani, dupa ce le demonstrasem ce pot face... de parca si-ar bate joc de mine. Numai promisiuni neacoperite. Un dezinteres total... cind se considera ca lucrurile merg “just fine”. Oi mai descrie, nu mai am timp acum. Am inceput azi sa fac pe calculator o baza de date, sa pot face sinteza respectiva mai profesional si eficient... nu sa ma arunce in 3 dosare de odata... care chiar imi depaseau limitele psihice si de spatiu.
Peste atitea obstacole care existau, se mai adauga o problema... cu specimenul care locuieste deasupra mea, in blocul unde mi-am luat garsoniera... adica din urma cu vreo doua saptamini incepea sa se arate ca nu mai suporta zgomotele provenite de la mine, din renovarea pe care incerc s-o duc la capat. Adica orice fleac de zgomot a ajuns sa-l deranjeze seara... mai mult un ifos de-al lui. Si se manifesta prin batai agresive in podeala el. Ba chiar a vrut sa vina sa-mi bata in usa, dar cred ca l-a oprit altul, vecin de linga mine. Atit i-ar trebui, sa-mi strice usa... ca lucrurile ar degenera si nici eu n-as mai raspunde de faptele mele. Usa de la intrare fiind singurul obiect acceptabil din dotarea initiala a garsonierei. E adevarat ca lucrez acolo de aproape 3 luni, dar cu o medie de cel mult 3 ore/zi. Ei au impresia ca imi pot dicta cit anume trebuie sa dureze o renovare. Eu, in schimb, ma raportam doar la orele de liniste legale. M-am adresat si politiei telefonic, azi, incercind sa solicit o interventie preventiva... dar la cum e politia, sigur ca nu actioneaza. Cred ca o sa incerc sa mai imi iau concediu fara plata, sa pot lucra mai mult in prima parte a zilei, apoi citeva ore spre seara, mai de timpuriu incepute, incit sa termin pina la 8. E o perioada crincena.
RăspundețiȘtergereSau daca specimenul o fi cumva de ala care sta toata ziua in casa... chiar n-am ce sa-i mai fac. Mai pot sa cedez un pic si de la mine, spre exemplu sa-mi anulez si repriza de lucru din seara de dumineca... dar nu sa renunt la a-mi face acolo amenajarea pentru a putea trai.
ȘtergereE incredibil cu chiria asta la Bogdan... ce conditii suport. Parca am mai scris cum se manifesta vecinii de deasupra (am inteles de la alti locatari ca ar fi o femeie si o fata acolo), cum zdroncane noaptea... de ma scoala... zdupaie de parca ar rostogoli bolovani. In toiul noptii trecute, cind m-au sculat, imi dadeau impresia ca jucau joc de ala cu sarituri pe niste chenare, cum se faceau afara, pe asfalt. Si eu am batut in teava de vreo doua ori, dar nu m-am dus la usa lor, sa ma adresez. Numai persoane duse cu capul pot sa deranjeze in halul asta... si sa nu-si dea seama, repet: in toiul noptii.
Da, am reusit sa-mi mai iau concediu fara plata, 6 zile lucratoare. Sigur, daca as fi fost integrat acolo pe deplin, sa fi avut si eu SW-ul si sa fiu in exercitiul functiunii, probabil n-as mai fi cerut, ca mi-ar fi fost jena. Asa, in schimb, cind cele doua lucrari ale mele de la inceput, ingineresti, au ramas moarte, neaplicate, situatia era cam descurajanta, na, incit m-am pestrecut sa-mi pot valorifica timpul la problema asta existentiala, cu care m-am procopsit. Inca de la inceput, toate estimarile in lucrarile de renovare au fost prea optimiste si continua sa fie asa. Pot doar sa sper ca n-o sa ma opresc din lucru odata cu venirea iernii. Azi dupa-amiaza, au oprit caldura, boii astia de la termoficare, cind afara is temparaturi la limita inghetului... adica incepuse sa inghete cind m-am intors, pe la 20:30. Ori o fi vreo alta avarie. Am impresia ca nici apa calda nu mai vine.
RăspundețiȘtergereSimbata am fost si pina acasa, de unde m-am intors dumineca. O sa trimit miine inca un pachet cu doua obiective simplete. In Olanda. Mi-e mai usor de trimis, ca e in spatiul UE. Banii primiti, oricum, is chiar maruntis acum... dar asta e pasiunea mea. Incet, incet, aproape ca le-am epuizat si seriile astea de simplete lucrate in anii aia de glorie si de jale... 2018..2019. Mai am disponibil un singur set de simplete, pentru ultimul astfel de pachet.