marți, 29 august 2023

Until nothing is left on the table...

Da... pornisem pentru anul asta, ca scop principal la Tavi's Optical, cu ideea realizarii slefuirii fine pentru toate lentilele viitoarelor dublete tip Clark, D100mm, pe care o sa le fauresc la mine la uzina.
Incepusem prin Mai, cu crownurile (convergente)... a caror slefuire a durat si cel mai mult... culmea, intinzindu-se pina la inceputul concediului meu din august si nici atunci nu le aveam chiar gata, desi avusesem veniri consistente si chinuitoare (cu garniturile CFR, de "clasa a 3-a" vara) in weekend-uri.  
Astfel, m-am fortat destul de mult sa reintru in grafic...


Au urmat flinturile, pe cele de la prima versiune (F1200mm), finalizindu-de destul de rapid, tot in cele doua saptamini de concediu, din prima jumatate a lunii August. Pe urma grosul lotului de pentru echivalentul N-SF2.

Iar aici apare si inginerul, opticianul si omul de afaceri, care e pe cale sa devina si electrician, ca nu-i prea tirziu. Aflat la momentul meu favorit al zilei, la ceas de seara, in hala nr. 2. Ah, se pune ca am fost si la Mare?

Avind doua comenzi si trimitind apoi coletele, spre finalul concediului, mi-am revazut si simpletele. Pina la urma, cea mai facila, eficienta si placuta in utilizare e luneta D28mm, care sigur ca are un deficit de rezolutie fata de variantele mai "lungi", dar insusirile sale ii confera ceea ce spuneam. Cea de 2 metri e totusi cam neportabila in varianta mai rigida pe care o am facuta. As vrea totusi o apertura mai mare de 30mm, pastrind buna portabilitate... adica ma mai gindesc la o solutie constructiva pentru simpletul F1800mm, pe care o sa-l folosesc la deschiderea de 34mm. Maxim utila optic (de mare precizie) ar fi 36mm, dar intinsesem coeficientul ala cam mult... tot pe criterii comerciale. In definitiv, si D28-ul are coeficientul "x" la 1.6 practic, nu scazut la 1. 4 sau chiar sub. Si cele mari (F5500mm) sint atractive prin grandoarea lor, dar is si cu totul altceva... numai ca acasa nu mai am posibilitati (spatiu) sa le folosesc.


In fine... ar fi fost mai multe de zis. Azi fiind luni, 28.08, procesarea imaginilor am reusit s-o fac in timpul de weekend, acasa, unde am inceput si postarea, cu partea ei intrductiva. Dar venind cu trenul de seara, dumineca, CFR-ul mi-a spoit ziua, intirziind doua ore, ajungind la 1am in gara de nord (si pierzind de departe metroul). Noroc totusi ca m-a ajutat cineva cu venirea la Titan, prin gasirea traseului a doua autobuze de noaptea, ajungind la camaruta la 2:25.
Pe de alta parte, din experienta acumulata recent, imi dau seama ca o regula de aur ar fi nu sa fii burduf de stiinta, ci sa constientizezi ceea ce nu stii. Fiindca e cam aiurea sa ai impresia cu tarie ca stii cutare lucru, in timp ce insisti, de fapt, in greseala. Calculele unghiulare sint distincte in optica fata de cele liniare. Unghiurile sint dependente de spatiul obiect, doar daca te misti inainte si inapoi o sa varieze. In timp ce liniaritatea tine spatiul imagine, de distanta focala echivalenta. Daca ti se nazareste un plan focal intermediar intr-un sistem lenticular format din 3, 4... 7 lentile, asta nu inseamna ca de acolo pina la planul focal final, unde fizic ai avea un 20-j de cm, sa zic, ai avea definita focala echivalenta, s-o legi cumva de flinticul ala de 20-j de centimetri... nu, ci poate fi 3cm ori la fel de bine 3m!! Poate si aici intervine o "maretie" a opticii, la rindul ei invizibile pentru multi. Tre sa stii niste principii si ce anume se poate simplifica. Calculele gaussiene (unghiulare, liniare, de pozitie) cu gradele lor de aproximare in finctie de reductia sistemelor sint niste notiuni elementare si fundamentale... pe care le-am atins in proiectul meu "Calculul lunetelor" inceput din cele mai vechi timpuri (fiind dublate de experimente) si ajuns la o forma sa-i zic "finala" prin 2005. Studiu la care am mai facut referire. Tre' si aici un pic de precautie... altfel sau "bunaoara" (cum zicea cineva), in loc sa ajungi in copaci, poti sa ajungi prin scaieti!
 
Revenind, am reintrat eu in grafic, dar sper sa nu ma scoata iar de acolo un proiect care cred ca va aparea in curind. Un "proiect" la care o sa ma cac pe mine de "distractie" ce o sa fie. Mai multe la timpul potrivit. Sper sa nu... urmeaza sa trec la ultimul sortiment abrazival, cu oxidul W5 (si finalizare probabila in oct.).  
Mai scriam teme de atitudine mentala, cu facerile astea... sa faci cit poti, in niste limite de siguranta si sa ramii fara regrete... dar la un moment dat iti dai seama ca se putea, de fapt, si mai mult... extrema teoretica fiind umplerea fizica a timpului, cu niste deprinderi bine calculate in procesul asta al slefuirii si operatiile pe care le implica. De asta, regindind situatia, ajungeam la o vorba a americanului...

4 comentarii:

  1. As zice ca nu demult a fost o seara de dumineca a lunii Iulie, cind ma aflam in metrou, spre Dristor 2, la intoarcerea mea de acasa. Sigur ca eram cu vreo 40..50 de minute intirziere, intocmai mersului trenurilor CFR. Seara in care un alt calator dintr-un grup de vreo 3, aflati in incinta mea, uitindu-se pe telefonul tableta din dotare, ii spune altuia ca scorul era 4-2 pentru Alcaraz in setul 5 al finalei cu Nole Djokovic... si ca n-o sa mai cistige iar sirbul. Ajuns la camaruta (si la accesul la net), am aflat ca intr-adevar, n-a mai cistigat Nole. Pe urma ma gindeam ca mai e anul asta US Open-ul, ca ultim turneu major... si ar mai avea acolo o sansa in scrierea istoriei. Dar totusi, cam indepartat era, abia in Septembrie! Si uite ca a trecut rapid timpul... iar Nole si-a cistigat al 24-lea turneu major! Rusnacul din finala i-a facut un serviciu, invingindu-l pe acelasi Alcatraz in semifinala (printr-un joc, cred, foarte bun, aproape exceptional)... altfel, rezistenta din finala i-ar fi fost mai grea. In fine, au trecut citeva saptamini si de la finala US Open... intrucit n-am avut chef sa scriu atunci... cu “proiectul” asta la care am si de umblat mult si alte adversitati, nu neaparat lucrul in sine... de ma cac pe mine... Sper totusi sa-l finalizez, sa-mi fie mai bine dupa aia.
    In rest, prin cele doua teme principale cu care am aratat ca pot face niste chestii ingineresti, speram ca dupa 3 luni sa ajung sa cistig ceva mai mult profesional, dar la cum se obisnuieste in tarisoara, sa te lase tot pe margine... e clar si cu perspectiva veniturilor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Unde stau la chirie acum, din Iulie, e un specimen deasupra, care zdroncane mai tot timpul acolo, de parca ar rostogoli bolovani. Si noaptea tirziu, si dimineata devereme, adica in momentele relevante. Azi a inceput pe la 4 fara un sfert... nu mai pot dormi. Asa e... dincolo de conditiile groaznice de chirie. In plus, imi mai picura in nas, pe polita de la chiuveta din baie, de la scurgerea din podeaua de deasupra, de la boul ala. Astea-s conditii sa incaseze alalalt bou 700 lei pe chirie de la mine... ala care "nu, ca nu renoveaza", fiindca nu merita. Nici cu mia aia de euro n-o merita, cit pretindea el ca l-ar costa sa renoveze complet... in conditiile in care eu i-am platit din sederea mea (doar din chiria efectiva) cam 5080 de ieuro pina acum.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-au facut acolo unitatea calculatorului astfel incit sa nu pot folosi stick-uri pe USB! Imi luasem ieri pe stick si as fi vrut sa citesc niste articole, timpul fiindu-mi extrem de limitat in rest. As mai fi avut de descarcat si cartile pdf de OM&RM... carti ale inginerului mecanic. Dar in halul asta merg lucrurile cind se doreste progresul... si din nou o discriminare, intrucit doar mie mi-au restrictionat USB-ul in felul asta!

    RăspundețiȘtergere
  4. N-am mai scris atunci, la cald, dar in urma cu vreo luna am fost intr-un weekend acasa special pentru finalizarea slefuirii cu ultimul sortiment la ultima serie de lentile D100mm (flinturile echivalent N-SF2), implicit indeplinirea principalului scop in activitatile mele pe anul asta. Pentru asta, ca sa ma asigur ca am timp, m-am intors din nou cu trenul de seara (de la 19:34 si care ar trebui sa ajunga la 23 fara citeva minute). Dar sigur ca prin infectia CFR se intirzie acum mult, riscind sa pierd metroul. L-am prins totusi la limita, pe ultimul spre dristor1, cit si schimbul la dristor 2 spre titan, ultima garnitura. Prostovanii de gardieni habarnisti, in ambele parti, si la gara de nord si la dristor, m-au descurajat... zicindu-mi ca gata, a trecut. In fine, trenul asta l-am descoperit spre final de august, si m-am intors la Bucare de 4 ori cu el, scorul fiind 2:2 pentru prinderea/pierderea metroului.
    Tot azi, 25.10, s-au implinit 4 ani de cind am optat pe drumul asta, cu prima zi a angajarii mele la fabrica. Era intr-o zi de vineri. Venisem cu citeva zile inainte, parca miercuri, cind reusisem sa-mi inchiriez la indinanu'.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Lucrul la Obiectivul cel Mare a inceput!

Inca din urma cu multi ani, de cind activam pe platforma besinilor "democratice" de la FB, am avut mai multe abordari ale subiectu...