vineri, 29 iulie 2022

The Aftermath?

In timpul calatoriei spre casa, de vinerea trecuta, am aflat telefonic ca "inginerul cu mitele" tocmai murise... dupa ce se cam chinuise in ultimele luni. Imi era, cum s-ar spune, ca un tata vitreg. Uneori imi parea un pic mai dificil, dar m-a ajutat mult, ba chiar in anii dinainte sa obtin serviciul asta in Bucuresti, imi zicea ca o sa am din partea lui sustinerea mutarii, doar ca o conditie esentiala ar fi tocmai sa am un serviciu. O sustinere mai mult in sensul vinzarii, ca alte solutii un prea existau... insa pina la urma n-a fost posibila concretizarea acestei sustineri. Din directia lor nu aflasem absolut nimic, ci de la matusa de 91 de ani, de acasa, am aflat vestea. Eh, asa e la noi. Desi "lumina" i se stinsese de mai multi ani, prin atitudinea sa reprezenta o definitie a tenacitatii. Probabil ar mai fi avut de construit pe la el acasa... Avind sub 70 de ani, te-ai fi asteptat sa-si revina, ca si-n alte dati... dar diabetul e foarte distructiv, creaza tot felul de complicatii, insuficiente si un declin permanent. Nu stiu daca in ultima vreme o fi crezut despre mine ca ma dezic de oamenii degradati fizic peste o limita sau daca ar mai fi vrut sa vorbeasca ceva cu mine... si nici nu voi mai afla lucrurile astea niciodata.
Am mai auzit ca la inmormintare era o doamna "misterioasa", mereu in preajma sicriului, vizibil afectata, pe care n-a recunoscut-o nimeni. Folosindu-mi ochii mintii, cred ca stiu eu cine era... elementul comun fiind facultatea.

Am intrat in concediul din aprilie cu 3 obiective, dintre care unul principal. Pe cit de mult ma bucuram la procurarea treptata a placilor pentru obiectivele D100mm, pe atit constientizam volumul mare al lucrului brut de degrosare, necesar doar pentru a aduce acele placi in statadiul de discuri plan-paralele, la grosimea necesara. Asta a fost principalul obiectiv si doream sa bifez macar 1 din 3. 
Ritmul a fost intens, am procesat toate placile de care mai dispuneam (inclusiv citeva crownuri), ba chiar am reusit spre final sa introduc in slefuire toate flinturile pentru versiunea 2 a obiectivului D100mm (adica F1460mm), incepind cu R4.  


Al doilea obiectiv a fost rezolvarea perforatiei centrale a oglinzii primare D135mm, pentru a o aduce in conformitate cu proiectul mecanic mai nou, la care segmentul cilindric al tubulaturii contra luminii parazite va fi din teava standard din aluminiu, la fi 25mm.

Ma refer la proiectul asta din SolidWork, in forma ansamblului complet:


A 3-a tinta ar fi fost sa fac conectarea monturii obiectivului la tub, prin acea flansa de legatura, avind aceste piese realizate inca din toamna anului trecut. As fi avut timp chiar si pentru aceasta, dar fiindca persista o oarecare indecizie in mintea mea, cu privire la marimea suruburior, am zis sa nu grabesc actiunea. In special pentru prinderea monturii la flansa, inclinam pentru suruburi M5, dar n-aveam un astfel de tarod.
In fine, tot din timpul sederii mele la Craiova in acel concediu, merita mentionata achizitia unui subler digital Insize, de 150mm, dupa ce in martie returnasem doua de 200, aceeasi marca. Ba chiar constatasem ca au certificate de verificare fictive! Acum insa am avut mai mult noroc. La un pret foarte rezonabil, vreo 180 lei sau pina-n 190, nu-mi amintesc exact, plus transportul, 20. 
                                              

Si instrumentele astea-s ca niste bijuterii pentru mine. La 50mm, indica chiar bine, la 100, are o sutime in plus, iar la 150 pare sa revina usor cu "- " pe ultimii 50mm, sa indice bine.

Apoi, in perioada mai - sfirsit de iulie, cred ca mumai vreo doua weekend-uri am ramas atirnat pe aici... in rest, am vazut si simtit pe viu concretizarea activitatii mele, pe care o voi acoperi partial mai mult in imagini. Luneta o voi prezenta intr-un subiect separat, cind va fi cazul.
                                            

Dupa degrosarea lentilelor pentru obiectivele F1460mm, intentionam sa merg mai departe cu slefuirea fina si finalizarea altor doua obiective D100mm, din prima categorie, acelea cu flintul mai dens, F1200mm, dar interesul meu a pendulat spre celelalte (F1460mm), dintre care se vede o mostra mai jos:

Eram foarte curios sa vad si corectia oferita de flinturile astea... dupa care am luat de la 0 realizarea altor unelte de slefuire (pe unele, dupa finalizarea lotului H-ZF6, le-as fi putut readapta). A trebuit sa mai merg la periferie, in P.Leordeni, unde cei de la Cristl Brad aveau geamurile de 12mm, din care mi-am luat doua placi. Actiuni de care aveam mare nevoie, pentru schimbari in bine fata de sezonul de iarna. 
 

Ba chiar avind un moment mai favorabil intr-o fereastra de timp potrivita, mi-am deturnat activitatea pentru a mai face o serie de gem, care a iesit de foarte buna calitate. Visinele le-am selectat cit am putut de bine la recoltare, dar au ramas cam putine... si am scos totusi la limita 4 borcane, cit voiam. Dupa vreo ora de la terminare, a trebuit sa merg la gara, sa ma pun la tren. In conditiile astea chinuite, e mare lucru ca am mai reusit sa-mi fac gem. Actiune intinsa aproape de limita... ca in multe weekenduri din perioada asta. 

Mereu am mers pe ideea de a face cit pot, sa nu am regrete mai tirziu in privinta asta. Mereu m-am zbatut sa ramin in grafic pentru polisarea (finalizarea) a inca doua obiective (D100mm) pentru 2022. Mai precis, pentru concediu pe luna august pe care tocmai l-am obtinut (cu doua saptamini fara plata)... doar ca si mintea mi s-a incarcat cu multe reziduuri si tre' s-o curat, pentru a fi apt.

duminică, 17 iulie 2022

A fost odata...

 A fost odata un inginer, si optician, si lucrator in SolidWork, mai plapind asa si autist din nastere, pe nume Tavi Florian, care o iubea pe Rosiuta.
 

Nici nu poate fi mai tragic ca un schizofrenic, dupa ani si ani, sa continue sa-mi decida soarta! Nu sint departe de momentul la care mutarea mea sa devina complet iluzorie, pe fondul demotivarii direct proportionale cu virsta si al efortului necesar mereu crescator, in inflatie si asta. Ceea ce e foarte rau.
Sigur ca ceea ce scriam in calitatea mea de cronicar reprezenta si un strigat de ajutor, cind acesta n-are cum sa vina pe cai interne. Dincolo de aspecte familiale traumatizante, nici macar plimbarile mele pe mahalua Craiovei, din 2014..2017, nu-s faze pe care sa le uit usor... sa ajung eu sa inspectez zone precum Bariera Vilcii, pe stradute inguste si prafuite, de unde sa vad cladirea garii spre sud!! WAW! Cu indivizi dubiosi atirnati pe alocuri la strada... in lipsa circiumelor care sa-i gazduiasca! Nu-i deloc un sentiment bun! Asta pentru ca impresia conturata in viziunea celorlalti coproprietari ai casei (ultracentrale), teoretic apropiatii tai (intre care nici nu mai fac diferentieri), era ca mutarea ar fi fost doar un moft al meu (nu o necesitate vitala) si ca as putea sta perfect in regula acolo, cu delimitarile "de rigoare" (care numai "de rigoare" n-ar fi fost). Sigur, eventualul ajutor poate fi de diverse tipuri, in mai multe directii, dar foarte improbabil intr-o lume pedominata de jigodii. Ideea e ca doar astfel exista o sansa. Altfel, tinind totul sub capac, nu. Plus nevoia fireasca de comunicare si altele identificabile sau nu prin intelectul potentialului cititor. Mai departe, oi vedea ce mai pot eu face, tre' sa demarez ceva institutional in concediu, ca nu mai e timp taraganat aiurea.
Da... am ramas aici weekendul asta, conform planului initial si am mai mers prin tirgul de vechituri din Vitan. Au scumpit intrarea la 5 lei... dar spre surprinderea mea, mi-am gasit ceva. Mi-am facut cadou un aparat foto reflex, Petri, pe film tip 135. E in stare buna, chiar foarte buna obiectivul, la doar 50 lei. Probabil ar mai fi mers negociat (in jos), dar m-am simtit si eu ca nu-i cazul. Compania producatoare era japoneza, infiintata la 1907, cu schimbarea numelui in 1962 si devenita falimentara prin 1978... cind a fost cumparata de o alta firma. Modelul asta a fost lansat in 1974, fabricat de compania originala pina prin 1977. Cred ca asta care a intrat in posesia mea dateaza din '76..'77. Nu-i o firma foarte renumita, desi stiam de aceste aparate din vechile reviste Tehnium sau din cartile foto pe care le adunasem in timp. Ajuns la camaruta, l-am sters cu spirt, l-am mai curatat. E perfect finctional, totodata o piesa de colectie. Mai am sa-i gasesc o baterie, sa-i verific exponometru. Nici nu-mi trebuie alte automatizari care sa diminueze aportul omului intr-o activitate artistica. Tinindu-l la git si-n miini, imi da si asta o oarecare stare de bine... stari care devin pretioase. E un aparat din perioada in care lucrurile se faceau asa cum trebuie.
 

luni, 11 iulie 2022

Gaura de Vierme

Zilele astea m-am trezit cam teapan... dar noroc ca am la indemina "gaura de vierme", cu intrare pe colt, unde e metrou Titan. Doar ca tre' sa ai grija sa nu-ti ratezi iesirea, fiindca traseele astea concentrice te pot arunca departe si imprevizibil in timp si spatiu. Mai avusesem  o experienta de genul asta si acasa, in urma cu vreo 12..15 ani, in parcul Romnescu, cind voiam sa ma intorc de la hipodrom, spre N (iesirea prin cimitir)... dar am iesit la dracu, incit a trebuit sa ma intorc o gramada pe o linie exterioara.
De vreo saptamina incoace, vin la noi la fabrica citiva studenti pentru practica. In special la inceput, cei de aici (de la tehnologie) i-au preluat, sa se ocupe de ei, sa le arate si cum se face programarea pe masina, sa-i instruiasca macar acum. Ceea ce e de bine. Mai departe, nu se stie daca acei viitori ingineri vor reveni "in meserie".
O faza interesanta a fost ieri, alalta-ieri, apropo de mediul de la serviciu si practica studentilor. Unul dintre tehnologii batrini merge sa le expuna o problema, crezind ca ei ar fi pe specializarea Optica (de fapt, erau la mecanica fina). N-am inteles exact intrebarea, deoarece expunerea era mai lunga decit intrebarea, dar era vorba de conturul sferic al atmosferei si efectul lenticular pe care aceasta l-ar avea in propagarea luminii. Cum s-ar calcula... chestii de inginerie practica. Respectivii studenti n-au stiut sa dea un raspuns... ca "ar fi ceva formula... ca asa si pe dincolo". Dar aici nu-i vorba despre asta, despre cit si cum ar trebui sa stie studentii. Tehnologul statea in deschiderea din glasvand (spre peretele de la usa, opus celui cu geamurile, unde stau eu) si li se adresa lor (care se aflau in cealalta incapere, alipita). Eu nu m-am bagat in seama sa-i dau raspunsuri... ca, de fapt, lentila e un menisc cu raze concentrice, iar "indoirea" luminii e cauzata doar de variatia indicelui de refractie atmosferica, pe masura rarefierii acesteia. Efectul lenticular ar fi divergent si de asta vedem practic Soarele si cind coboara fizic sub orizont. Calcule diferentiale nu stiu nici eu sa fac, insa cel mai important e sa intelegi fenomenele, sa ai o schema de calcul, Deci dincolo de nevoia studiilor, aici e vorba de facerea lucrurilor cu pasiune... de-a lungul timpului si a activitatilor mele personale, am ajuns oarecum la fenomenele astea.
Ieri m-am lamurit in privinta statutului pe care il are un flacau mai imensat asa... care mai venise la noi (la tehnologi), in urma cu vreo luna si ceva, sa le arate ceva colegilor dedicati (din domeniul armamentului, nu vazusem exact) ceva ce "proiectase el". Atunci nu stiam exact in ce calitate venise (si nu aflasem nici de la colegii tineri, nici ei nu stiau)... sa fi venit la fabrica pentru a propune spre executie vreun proiect personal sau din partea altei firme?! Nu intelesesem. Dupa care l-am mai vazut de dimineata pe afara, in compania celorlalti colegi tehnologi tineri... si aveam impresia ca s-ar fi angajat undeva in sectie, la masinile CNC. Dar nu, nici vorba! Am aflat ieri ca l-au angajat si pe asta, recent, tot pe sub nasul meu, la proiectarea mecanica... unde m-am tot chinuit atita sa acced, sa profesez si eu ceea ce-mi place, ce am studiat oficial si continuu in particular sa tin pasul, chiar sa ma dezvolt. Lucru care m-a afectat din nou, mai ales la virsta mea, unde, in piata muncii, privatul iti cere automat sa ai experienta, pe care de unde dracu s-o dobindesti?! In fabricile de stat ar fi, cred, unica posibilitate plauzibila. Dar iata ca sansele li se dau tot astora tineri, pe care i-ar angaja si privatii, tu fiind astfel vaduvit definitiv... si nu mai descriu particularitatile mele. Fie ca vrei sau nu, in cimpul muncii te poti intersecta cu forme de viata absolut detestabile, care sa-ti nege posibilitatea de a profesa, care implicit sa-ti decida soarta... N-o sa irosesc ginduri de bine catre fosta sefa de la ST, ci o sa ma limitez la urarea crestineasca: "asa sa-ti ajute Dumnezau!" . Tot sub sefia acelei individe se afla si proiectarea optica (unde chiar nu se lipeste nimeni mai tinar). Oricum, toti tinerii pe care-i angajeaza is specializati in "plecare". Chiar si-n conditiile astea, eu n-as avea probleme in a comunica profesional cu respectiva, doar ca nimeni de rang mai inalt n-o sa ia vreo decizie peste vointa ei. Din pacate, aici gaurile sint rezervate altora... pe criterii discutabile spre incorecte. Nu ca as avea eu nevoie de favoruri, doar ca acestea fiind alocate altora, te vor vaduvi pe tine.
Cred ca am mai scris despre cum mi s-au amputat multe vise, odata cu trecerea anilor, dar mai recent mi s-a agravat foarte mult problema locativa (si-n contextul crizei care sta sa loveasca piata imobiliara), iar pe parte profesionala, abia de acum, toate cumulate, risca sa-mi genereze niste frustrari majore. Dupa concediul din august, o sa-mi devina prioritara problema activitatii profesionale. Ar mai exista conceptul de “freelancer”... sa vad daca mi s-ar aplica, daca as putea obtine ceva sarcini platite. Chiar asa mult oi fi cerut profesional? Ca vreau si eu sa fiu "lucrator in SolidWork"?!
(7.07.2022)

Add (10.07.2022, orele 22): Mergind si weekend-ul asta acasa, azi mi-am revazut o parte dintre schitele din cele mai vechi timpuri, din care am extras citeva. Din pacate, nu exista vreun orificiu cunoscut al calatoriilor in trecut. 
Ingineria e un stil de viata, e un mod de a fi...



Nu exista nici un motiv pentru care eu sa nu fiu la proiectare. Iar astia nu ma apreciaza deloc, m-au aruncat in depresie si resemnare!
O regula de bun simt (daca s-ar putea numi asa) si general valabila in cazul acelora care obtin functii de conducere pe criterii discutabile sau chiar printr-o gaura de vierme, ar fi sa sa limiteze la a se bucura pentru ei insisi de beneficii. Nu sa incerce sa-ti dea tie in cap, doar asa, pentru ca te-ai apropia la 10 metri de ei, dar, din "precautie", ei te prefera sa ramii tot la 100 de metri!
La contactul cu astfel de creaturi (exclud aici mediul privat), care practic iti neaga dreptul la viata, iti dai seama ca tot ceea ce stiai despre ideea de afirmare, promovare si evolutie ca fiind norme de functionare corecte, sint, de fapt, gresite. Toata paradigma in care te aflai e gresita!

Deci, gaurile de vierme pot avea efecte considerabile si diversificate in vietile oamenilor, inclusiv sa-i transforme pe unii in viermi.

Lucrul la Obiectivul cel Mare a inceput!

Inca din urma cu multi ani, de cind activam pe platforma besinilor "democratice" de la FB, am avut mai multe abordari ale subiectu...