Au devenit istorie multe fapte care au precedat ziua de 10.02, cind, acasa fiind, am avut o senzatie aiurea sa impachetez urmatorul set de oglinzi DK D170mm si sa ma avint in necunoscut... urmind sa vad cum si unde as mai putea rezolva metalizarea lor, fiindca o epoca de 11 ani se incheiase in toamana anului trecut. Mai aveam de fapt doua seturi, dintre cele pe care voiam sa le stiu rezolvate. Deasemenea, tot pe 10-02, mi-am croit niste cartoane groase cu care am captusit geanta, in ideea achizitiei si transportului altor placi de sticla de la CB... caci repede a trecut timpul din sept.. oct 2017, cind ma aventurasem sa cuceresc lumea, in cautarea sticlei de 19mm grosime, mult necesara uzinei mele. Am luat si am dus acasa inclusiv sticla aceea, ba chiar si niste placi din dural la urmatorul drum, necesare proiecelor mele. Toate astea, solutionate, au devenit istorie pozitiva... care n-ar fi fost insa posibila fara niste aruncari cu capul inainte. Ieri m-am simtit deci usurat in anumite privinte. Astfel incit mi-am permis ca azi sa-mi cumpar o feteasca regala (blonduta), iar actualmente, dupa consumarea a circa o treime de cana (~85ml) sint ametitit.
Nimereala zilei de plecare acasa, in privinta datei calendaristice, ca n-a fost vineri, ci simbata restringea mult variantele, dar s-a mai nimerit o a doua valoare din 3, perfect pliata in logica unui context din trecutul mai indepartat, adica niste numere cu o anumita semnificatie pentru mine. Chiar 3 din 3 ar fi fost practic imposibil.
Asa cum spuneam, m-am intors ieri, in aceeasi zi, in primul rind pe criteriul amenintarii de vreme nasoala (razboinica) si in racire pentru dumineca. Dar surpriza pe care parca o presimteam avea sa fie relatara aseara la stiri, si anume interzicerea deplasarii persoanelor fizice pe strada, noaptea, in intervalul 22..6, cu intrare in vigoare de urmatoarea zi, adica de azi. Ceea ce implicit ar fi insemnat oprirea mai timpurie a mijloacelor de transport in comun... adica m-ar fi lasat boii astia ca pe un ciine ranit intr-o imensa asezare urbana, sa fi mers pina dimineata ca sa ajung acasa, la gazda. Chiar si asa, trenul plecase de la Craiova cu intirziere de 30 min, faceam spume, gindindu-ma ca o sa pierd restul legaturilor de transport. A mai recuperat totusi 10 minute din acea intirziere.
Brusc s-au trezit cu totii niste mici dictatori. Dar de ce mai porcilor, nu luati masuri in primul rind pentru izolarea categoriei cu risc maxim la virusul asta? Nu va e rusine, nu va simtiti ridicoli sa inchideti o tara intreaga, sa dati totul peste cap... spunind apoi ca copiii, tinerii si segmentul cel mai activ din populatie sint asimptomatici sau fac forme usoare ale bolii?! Distribuirea responsabilitatii tuturor e o forma de a nu si-o asuma nimeni, tipic comunist. Nu credeti, jegurilor, ca eu sau toti cei care ies pe starda o fac in mod asumat? Iar daca e sa se infecteze (de parca s-ar fi transformat voit in arme biologice), ei intre ei se infecteaza... si mai departe, care ce fel de batrini are acasa e din nou o asumare subinteleasa. Am obosit si mi-e scirba sa comentez mai mult. Am invatat doar ca viata asta "mizerabil de scurta" ar trebui valorificata pe cit posibil. Raspunderea e evident etajata pe nivele. Mi se pare inadmisibil ca virusul a iesit din China, apoi puhoaie de romani intrau in tara, fiind cica carantinati, dar numai asa, formal. I-au lasat sa se intoarca, fiindca asa e constitutional, dar constitutia asta, in starea de urgenta, se suspenda doar selectiv?! Acum, in ultima instanta, boii se apuca sa-i ingradeasca cu joarda pe cei care ies. Foarte sumbre vremuri mi se arata, pina la a ma lupta cu eventuali militieni care ar vrea sa ma opreasca din "vinturarile" mele in spatiul public (cum le-ar numi CTP-ul). Daca vor razboi, or sa aiba rezistenta.
Am auzit si eu cam tot ce se putea auzi si consider ca mi-am selectat date relevante, ma bazez pe statistica. Nu mi-e frica de virusul asta si nici n-o sa stau mereu cu teama ca o sa-l contactez, daca nu acum, stai ca se va mentine si vara, iar din toamna va reveni puternic in transmisivitate. In urma cu mai multi ani, intr-o toamna aparuse meningita, transmisa de tintari. De aia imi era frica. Si de altele, probabil, dar nu de asta, desi nu lucram cu certitudini, doar cu probabilitati.
Mi-am pastrat si pentru mine o oglinda DK, D170mm, din acea a doua serie, de 5. De rezerva, cum ar veni. Nealuminizata, in ideea folosirii ei intr-un viitor incert, daca si cind oi ajunge la casa mea, intr-o forma constructiva definitiva a telescopului DK. Acolo as vrea sa am o deschidere spre orizontul vestic, o priveliste a apusului solar.
Mereu si mereu ne afundam in necunoscut... daca am gasi barem drumul spre lumina!
Au ramas cam multe imagini dupa selectie, dar imi plac astea si nu m-am putut desparti de ele in a le afisa.
RăspundețiȘtergereIeri s-a nimerit cu mine in tren, inca de pe peron de la Craiova il vazusem, un specimen mai unicat... n-am mai vazut pe viu niciodata asemenea trepanati. Initial parea doar foarte cool asa, cu ceva muzica permanenta in creieri care il determina sa faca niste tremuriciuri, niste faze de smecher narcisist care se privea oglindit in geamuri. Pe urma si dupa ce am coborit, am mers in acelasi sens cu el cu metroul. Nu mai avea stare deloc, se agravase... cred ca era un drogat in sevraj. Scotea si niste sunete, gen scremeri, interjectii de lupta, mereu uitindu-se in geamul metroului. Era de groaza. Ba chiar a coborit la ER, mergind sa schimbe pentru Berceni. Am mers un pic mai departe spre mijlocul peronului. Chiar la venirea metroului, nu l-am mai vazut acolo, posibil sa fi disparut in alta parte.
Cărăuna afecteaza ce mai mult la creieri. Cica sa stau in casa pentru a preveni raspindirea epidemiei si infectarea altor persoane. Pai cum, intru un casele altora sa-i infectez sau cum?!
RăspundețiȘtergereE de nedescris scirba si revolta pe care mi le provoaca atitudinea grijulie a acestor jeguri de autoritati, cind pe mine m-au lasat sa ma prapadesc. Futu-va rasa voastra! Dati-mi sa proiectez, gunoaielor, ca de asta sint inginer mecanic absolvent cu 10! Sa-mi pot dezvolta si eu viata si sa am minime satisfactii profesionale.
E previzibila inchiderea fabricii, chestie de ordinul zilelor, iar indianu' la care stau in gazda nu vrea sa inghetam sau sa suspendam contractul, cu sigilare a camerei. Conditii in care m-au terminat iar gunoaiele astea, cu toata solidaritatea lor declarativa. Iar celelalte besini ma tot amina din vorbe in privinta golirii si renovarii unei camere de camin al fabricii, destinat angajatilor. Chiar de ar fi s-o aranjeze in timp util, ar fi goala de tot, fara frigider, fara nimic. Chiar fara frigider n-as putea sta. Ar trebui s-o si vad si sa aflu detalii, cit de "modica" ar fi chiria. Infime sanse sa mai pot ramine. Dar vorbesc despre solidaritate jigodiile astea care au case si apartamente, eu fiind din nou minoritar si nu mai contez.
A inceput sa-si dea drumu degetul meu, implinindu-se azi o saptamina decind l-am bulit. Ba chiar am si alergat azi de dimineata, pe calcii, e adevarat, dar tot o alergare adaptata situatiei a fost. In general, cind estimez ca e nevoie si-mi propun sa-mi creez marje de timp, nu-mi place sa alerg pe ultimele zeci de metri, cind vad efectiv metroul sau tramvaiul, ci mai din timp, anticipat, intr-o vedere imaginara a acestuia. Iar pe segmentele de mers, trag din principiu sa scot timp; citeodata mai "pierd" primul metrou spre Titan, la "mustata", insa nici nu-mi propuneam sa-l prind. Mai schioapat oarecum, dar si schiopatarea indusa e o forma de protectie a degetului.
RăspundețiȘtergereNici n-as avea cum sa privesc altfel isteria asta, decit cu seninatate. Altfel, as innebuni la creier...
Oare ce o mai face Rosiuta?
Voiam sa scriu la postarea trecuta despre unghiile mele cazute inca din cele mai vechi timpuri. Cam prin '84, '86 si '88 s-au produs primele 3, la degete diferite. Prima, la degetul mare de la mina stinga a fost cu complicatii, fiindca s-a infectat si m-a dus la spital. Tot la un deget de la mina stinga port o cicatrice care e practic de o data cu mine; pe la 5 ani m-am taiat adinc cind imi scapase cutitul din cioplirea unui lemn prin curte. O s-o port vesnic cu mine... faceam remarca asta cind eram in masina cu taica-meo, spre locatiile noastre de vacanta. Au trecut o GRAMADA de ani si de atunci. Astea-s situatii pe care nu le voi uita niciodata.
Ștergere^ Sau incidentul de la 1997, din Iulie, chiar de ziua mea (17.07), daca imi amintesc bine. Cind voiam sa-mi torn un polisor din smoala pentru o oglinda (a 4-a, D180mm) si ma chinuiam (conform prescriptiilor dintr-o carte) sa strecor smoala printr-o sita (desi nu era nevoie, fiind curata). Sita era fara rama, ar fi trebuit preincalzita, fiindca smoala s-a intarit suficient incit sa nu treaca. In schimb, s-a scurs, mi-a indoit sita din miini si mi-a cazut pe picior, partial pe papuc, dar si pe acelasi deget mare de la laba dreapta. Mi-am dat-o jos cit am putut de repede, dar ma arsese, apoi s-a facut treptat un basicoi impresionant pe deget. Pina urmatoarea zi, cind mi l-a taiat maica-mea cu foarfeca si a ramas tesutul expus. Atunci n-aveam nici o apasare, puteam sta la repaus, fara sa trebuiasca sa ma incalt si fara pansamente. Nu s-a infectat, iar dupa citeva zile a facut o usoara pojghita, dupa vreo saptamina devenind rezonabil de groasa. Piciorul pierduse antrenamentul, isi pierduse functiile si cind stateam mai mult in picioare (incercind sa continuu lucru la acea oglinda), se umfla. Umblam doar in calcii si cit mai putin, doar prin casa si incinta. Abia dupa vreo luna am incaltat pantofii. Si tin minte ca obisnuinta mersului normal (si a alergarii) nu mi-o recapatasem nici la inceputul lunii septembrie... cind inca mai schiopatam. Da... ce vremuri bune erau atunci...
ȘtergereParca am fi iar intr-un film cu prosti, apropo de batjocura asta cu declaratiile pe proprie raspundere daca vrei sa iesi din casa, in conditiile in care aceleasi autoritati au zis ca ar fi neconstitutional sa nu-i lase pe romanii de afara sa revina in tara. Au intrat puhoaie, puhoaie (izolati doar formal) si au raspindit infectia, facind un focar pe la Suceava, autoritatile fiind incapabile sa-i gestioneze. Iar acum prosteala asta cu declaratiie si etalarea armelor pe strada.
RăspundețiȘtergereCred ca i s-o fi suspendat serviciul doamnei mele blondute. S-ar putea ca la inceputul acestei saptamini s-o fi vazut pentru ultima data. Incepuse sa poarte masca. Chiar remarcam in metrou ce frumoasa era doamna blonduta. Doar vizual am vazut-o in zilele alea.
Asa aiurea ma simteam in timp ce impachetam inclusiv niste carti pe care le adusesem aici si n-am apucat sa le folosesc deloc! Cartea de Toletante a lui Vatafu, din fecultete, o alta carte de engleza... din care as mai fi vrut sa ma pun la punct pe parte gramaticala, ca doar, doar m-or primi besinile de la multinationale, acolo, intr-un mediu mai tinar. S-au naruit dracu toate, cel putin pe moment. Parca imi cade cerul in cap. Nu mai repet cu venirea primaverii si alte aspecte. Eu am simtit si atmosfera de la fabrica, care inca mai merge, dar starea de spirit a muncitorilor (avind o medie de virsta inaintata, spre pensionari chiar) e una complet opusa... multi vor sa-si ia concediu, sa plece la tara, sa se izoleze in buncare etc. Nu cred ca conducerea se va putea impotrivi prea mult acestei dorinte majoritare a masei muncitoare. Nu folosesc deloc peiorativ termenul asta, fiindca proiectantii si muncitorii sint cei care creaza cu adevarat ceva.
RăspundețiȘtergereMulte schimbari si cacaturi deprimante pentru mine, generate se situatie, insa si putine lucruri pozitive aparute, constituite in surse motivationale imense, conexe pasiunilor si nostalgiilor mele. Oi mai detalia poate alta data.
Boii astia de la stiri, inclusiv de la digi, tocmai o dadeau moarta pe sefa unei sectii de la spitalul Gerota, cu virsta de 30 si ceva. Pe urma au dezmintit cu un comunicat de la Arafat, desi respectiva e in stare critica, tinara si fara comorbiditati stiute. Iar porcul ala fost securist, care mintise, infectindu-i pe multi, ala cred ca a scapat. Au mai punctat evidenta statistica, bazata pe temei stiintific, dar si faptul ca biologia are inca multe taine, existind cazuri exceptionale... in privinta actiunii virusului si a modului de reactie al organismului.
Cei care pretind "săușăl distănsing" se izoleaza, dar fac mai mult sex, de fapt. Adica pe cei apropiati ii apropie si mai mult, iar pe cei izolati ii izoleaza si mai tare de restul. Cam asa merg lucrurile astea, din solidaritate, bineinteles. O face sex si Rosiuta.
ȘtergereCu atitea sacrificii am ajuns pe acasa si m-am intors iar in aceeasi zi. Nu mai aveam nimic de mincat acolo, nici pe nenorocitu' ala nu-l mai suport, dar ma oftic rau acum ca am irosit ocazia. Incepusem sa-mi fac ceva optical, dar am plecat fara sa termin, sa fi concluzionat ceea ce era. Ma gindeam un pic sa mai ramin, si totusi am plecat azi. Cite si mai cite situatii de cacat! Ar fi trebuit sa mai gasesc pe undeva mincare de cumparat, nu cred ca era asta o problema prea mare.
Am fost singurul pasager din cele 3 vagoane ale trenului 9010! Cel de la Cluj a venit la timp de data asta, sa faca legatura, plecind fara intirziere de la Craiova, dar boii dracu au facut intirziere din nimic, 15 minute, pina in Bucuresti, fara sa fi avut asteptari evidente neprogramate. Alta data, cind pleca la timp, chiar ajungea mai repede... insa tocmai acum, in starile de urgenta si ordonante militare au zis, fara nici o apasare, ca ar fi pacat sa nu intirzie.
Vai, ce ma oftic... cum am ajuns sa plec asa, in citeva ore. Deja intervine risipa de bani, daca as mai merge si weekend-ul urmator, sa-mi termin treaba respectiva.
Desi nu-s deloc credincios, daca ar fi sa zic ca exista un Dumnezau, as zice ca acum se arata cel mai mult, prin felul in care actioneaza acest virus si mesajul pe care-l transmite oamenilor activi, in putere, cum li se spune, si-n special de dreapta, apropo de reevaluarea batrinilor care "le decid soarta (la alegeri)", precum si de revizuirea curentului de gindire despre "selectia naturala".
RăspundețiȘtergereMa feresc si eu cit pot sa nu ma frec cu miinile de barele din transpoartele in comun, sa-i evit pe unii care horcaie si dufnesc la greu aer din ei cind vorbesc tare in grupuri de cel putin doua persoane. Iar pentru asta intorc pe cit posibil capul, chiar ma mut din preajma lor sau a curentilor de aer, dupa cum ii intuiesc ca se produc, incerc sa-mi controlez respiratia, fie lenta, fie sa dau afara aer imediat ce trec pe linga alti indivizi. Atit cit se poate.
Parca am si eu acum un gust mai ciudat in gura si sesizez uneori reaparitia unor junghiuri la inima, de care scapasem in urma cu mai multi ani (prin 2010) dupa ce m-am apucat sa fac miscare acasa, de antrenament inclusiv cardiac. Altceva, tuse sau la plamini nu simt. Ma indoiesc totusi ca simptomele astea or avea legatura cu virusul, sansele fiind totusi mici sa-l fi contactat de pe acum, dar la sitiatia data, fazele descrise imi trezesc un anumit interes.
Exista si altfel de explicatii pentru urmele de simptome descrise, nu trebuie trecut totul prin filtru isteriei, promovat intens la tv. Jiunghiurile sint posibil sa mai reapara pentru ca am lasat-o mai moale cu antrenamentul in lunile decind am venit aici, neavind aceleasi conditii ca acasa. Iar recent mi-am cumparat un gem, o dulceata de rosiute, care e mult mai dulce decit gemul cu care eram obisnuit... lucru care putea sa-mi produca gustul aiurea.
ȘtergereDe dimineata a reaparut doamna mea blonduta!
Nu stiu ce dracu are camera asta ca nu-mi prieste, adeseori sint cam ametit si vlaguit aici, dar odata iesit dimineata ma simt mai bine. Chiar si cind ma intorc de la serviciu, desi-s nemincat, am o alta simtire, nu genul asta la care ma refer. La inceput, cit inca n-aveam masa si scaun, starea de disconfort o puneam pe seama framintarii stomacului, chinuindu-ma sa stau la laptop, in jenunchi sau pe bidonul ala de apa, plus purorile remanente. Parca si zugraveala are ceva miros aparte, mai accentuat la inceput, pe care nu-l suportam. Cind maturam pe jos, iarasi se risciia o pojghita inaparenta emanindu-se o putoare. Astea s-au atenuat mult acum, dar nu-mi dau seama exact care or fi motivele. Sa fie doar lipsa miscarii? Aceeasi schimbare, in sensul imbunatatirii starii mele, o observam cind mergeam acasa, unde aveam spatii mai mari, mai ieseam si-n curte, la observator. E cam aiurea. Oare ce grad de intelegere ar putea avea besinile “solidare” conjunctural, care au contacti, fac sex si pledeaza pentru izolarea la domiciliu, dar care n-au tangente cu conditiile astea?!
ȘtergereTot nu-mi vine sa cred amploarea filmului cu timpiti in care sintem, bataia de joc a autoritatilor, una fara precedent de cind ma stiu, dar care e colectiva, la adresa maselor, a pulimii cel putin (upper-classul probabil mai eludeaza normele). Au intrat deja vreo 200000 romani intorsi din strainatate, apoi s-a vazut ce focare de infectie au creat si cum au raspindit moartea; urmeaza sa mai intre cam inca atitia pina de paste... deci e foarte clar cam ce prapad o sa genereze si astia, autoritatile nefiind capabile sa-i gestioneze... si totusi ne ingradesc pe restul cu tot felul de ordonante militare! Deocamdata aveam imprimanta la serviciu, se vinturau formate pentru prostiile alea de declaratii, dar daca o sa intinda dileala pina spre iunie... o sa vina timpul sa nu ma mai conformez, sa ma cert cu ei, poate mai mult, fiindca nu mai au nici un fel de autoritate asupra mea si n-au ce sa vrea de la mine sau de la restul maselor, in definitiv. Toate astea (cu izolarea acasa, facila si convenabila pentru unii), la care se adauga propaganda timpa a massmediei, cu abordari fragmentate inclusiv prin niste jurnalisti de incredere mai demult, tind sa explodeze si sa te revolte peste orice limita... REPET, stiindu-se deja ca o sa vina sutele de mii din exterior, printre care mii sau zeci de mii infectiati care sa genereze prapad!! Deci sa ne cream contextul epidemic, sa avem de cine sa ne izolam si sa ne aparam! Absolut incredibil.
ȘtergereOri sa fiu eu solidar cu toate gunoaiele (fie autoritati, fie jivine din societate) care ar fi vrut sa ma distruga la nivelul meu de individ, fiindca nu contam la nivel statistic, n-avea nimeni habar de mine.
As mai spera sa piarda astia alegerile de sa nu se mai vada, lingatorii in cur ai bancilor. Limbricii care vorbeau public ca daca va fi nevoie, o sa plafoneze preturile alimentelor (a hranei in general), dar cind vine sedinta de guvern, nu le mai plafoneaza... si chiar daca ar face-o, pare ca le va ingheta la nivelul prezentului respectiv (cind oricum ar fi marite), nu la cel din ultima zi de dinaintea instituirii starii de urgenta, cum ar fi normal.
FUTU-TI RASA MORTILOR TAI DE AUTORITATE!... iar spun astia la tv (pe repeat) despre infectari aduse din strainatate. PRIN "A GESTIONA" INTELEG A-I IZOLA COMPLET SI GARANTAT, NU SA AUD ULTERIOR LA TV CE FAC BOLOVANII AIA REVENITI!! DE PARCA CA M-AS LINISTI EU CA LE VETI DA AMENZI! (chiar si alea fiind formale in prima instanta, doar pe hirtie).
ȘtergereIar daca e ca cineva sa moara neasteptat de la virusul asta, nefiind in catogoriile de risc crescut, sa va intimpla nu pentru ca "s-a infectat (el)" sau ca "n-a respectat izolarea acasa", ci AUTORITATILE (mimetice) l-au omorit! De la cei mai inalti demnitari ai lumii pina la astia de romanica.
ȘtergereWeekend-ul tocmai incheiat l-am petrecut pentru prima data decind sint aici numai in camera. Cele doua zile au fost ca la puscarie, doar ca eu n-aveam curte in care sa ma recreez. Ma rog, o detentie mai pentru vipuri sau corupti, care cu siguranta au tv-u si net in camere. A trebuit sa limitez consumul de pita, sa-mi ajunga 3 zile, adica pina azi, luni.
RăspundețiȘtergereStarea unui oarecare disconfort fizic despre care mai scriam, cred ca se datoreaza in primul rind alimentatiei din timpul zilei si a regimului de dormire si stat noaptea. De dimineata m-am simtit mai bine. Iar in “dupamasa” asta am reusit sa dorm mai controlat, vreo doua ore si ceva, de pe la 18:30 aproape de ora 21, ca sa dorm propriu-zis de noaptea acu', de pe la 1:30. Incepusera sa-mi iasa pe nas covrigeii aia de Buzau, pe care-i mincam la serviciu, cu un mar. Incerc sa-mi iau biscuiti mai cu fibre sau chiar pita integrala... mai greu de gasit la auchan, si simtitor mai scumpa.
In camera de alaturi statea unul care atita tusea de ziceai ca se prapadeste, o fi avut plaminii terci. A plecat in saptamina instituirii starii de urgenta. Zilele astea a venit altul, asa mai pe la 30 de ani, in aceeasi camera. Si asta e tusalau de nu mai poate. S-o fi distrus pe santier... pare sa fie lucrator pe santier. Cind incepe sa tuseasca, zici ca moare, ca-si da duhul... ori in contextul asta e destul de horror.
Da... a cazut pina si ultima reduta din lantul meu direct de interactiune cu dinamismul societatii, adica metrourile. S-a intors totul cu curul in sus. Chiar doua zile consecutive, acestea mi-au creat neplaceri de dimineata, enervindu-ma peste limita. Ieri, am adormit seara pe la 18 si ceva pina la 00:00. Pe urma am mai intrat la treaba mea de la PC, pina spre ora 4:00... nimic iesit din comun, considerind in plus ca mi-as fi asigurat si necesarul de somn pe ziua respectiva. Numai ca, dupa ce mi-am oprit ceasurile din alertarea lor (din jurul orei 4:55) si mi-am aprins lumina, am atipit la loc... pina la 5:35! Dupa aia dai si trage... fiindca nu-i deloc usor sa scoti deficitul de jumatate de ora din rutina zilnica a diminetii. Am ajuns la bucla liniei de tramvai pe la 6:07, fiind strinsi ceva oameni acolo (nu cred ca plecase nici un fierotan mai tirziu de 6:03). L-am prins pe unul care a plecat la 6:10, dar am pierdut metroul de 6:22 de la ER, desi alergasem pe segmentul spre statie, cu perspectiva de a-l prinde in eventualitatea ca ar fi intirziat. Am fost acolo la 6:24..25, dar plecase cu vreun minut.. doua inainte. Ceea ce nu era vreo surpriza, nici un dezastru pentru deplasarea mea. Sa zic ca intr-o succesiune normala, am prins intr-un timp rezonabil al doilea metrou, pe cel de Republica, dar care a inceput sa mearga lent, ba chiar sa opreasca intre statii cu vreo suta de metri inainte de Dristor, iar in statie nu se mai deschideau usile, stationind anormal de mult, apoi nefiind nimeni pe peron... ceea ce m-a enervat rau... ca doar e mai simplu sa stam inerti decit sa ne miscam. A adaugat cu totul gratuit vreo 5 minute drumului, poate mai mult. Sigur ca ma engioinez cu alergarile, asa cum mai scriam, dar fazele astea care nu tin de mine nu doar ca-mi anuleaza eforturile, ci le si arunca in penibil. Iti vine sa lasi dracu totul, sa decurga de la sine, sa te caci pe ea de treaba. Ca o divagatie, in perioada recenta de criza, intr-o zi de weekend cind voiam sa merg in oras sa-mi iau mincare, era un bolnav mintal pe aici la periferie, care se intindea pe sina de tramvai sa blocheze circulatia, facind-o cu dedicatie pentru o individa vatmana. Cica fusese si la prima ora, dar a revenit atunci, pe la 9 si ceva, iar autoritatile militienesti care-s atit de vigilente sa filtreze traficul, sa-i controleze si sa-i amendeze pe cetatenii care se deplaseaza mai normal, ba chiar sa lupte contra inamicilor nevazuti, deci autoritatile astea, aflate intr-o alerta maxima si premeditata, nu erau capabile sa-l gestioneze pe un prapadit! E de risul curului... doar ca traiesc si eu in societatea asta. Si metroul de ieri se comporta cam la fel, de parca ar fi patruns vreun aurolac sa i se intinda pe sine!
RăspundețiȘtergereAlaltaieri, tot metroul de pe magistrala Dristor-Republica mi-a creat probleme. Facusem tot ceea ce tinea de mine sa ajung in timp util in statie, doar ca legatura nu mai venea. Se mai intimplase o data recent sa vina trenuri succesive de A. Salligny, ceea ce pare sa devina o regula. Or fi considerat boii ca-s nepopulate suficient cele de Republica, si sa le mai rareasca. Ma gindeam asa, ca-s platitor de abonament la metrou, sa ma deplasez in principal la serviciu (ca nici nu prea mai am unde, in contextul actual) … si cind colo intimpin neajunsuri de astea pe intervalul de care am nevoie. Oare reprezentantii companiei de transport subteran si-or asuma in vreun fel situatia? In fine... multe lucruri de cacat. Imi pare rau ca trebuie sa scriu si despre astea.
Azi imi cautam si eu o fata cu care sa ma izolez acasa, cautam inclusiv din tramvai pe drumul de intoarcere spre mahala. A aparut una intr-o statie, de te cacai pe tine, doar fizic era calumea, fiindca in rest era catea de aia timpita cu spume. Purta masca si manusi... dar n-avea ce proteja cu ele, caci dimunuarea riscului de curatare a rasei umanoide de acea tipologie de jeguri bipede, primate si proaste gramada ar fi ajutat evolutia rasei umane. Cred ca astepta tramvaiul pe ruta spre Zetari (tigania de prin Ferentari).
RăspundețiȘtergereNu v-ati gindit, gunoaielor, ca am si eu nevoie de cel putin o iubita? Nu de izolare (marginalizare) si mai drastica. Cu o asemenea rasa de cretini ostili ar trebui sa fiu eu solidar?! Ori sa mi-i asum pe miile de infectati despre care se stie deja ca vor navali in tara pina de paste. Si sa accept, de cealalta parte, masurile restrictive instituite pentru noi, de catre autoritatile curului?!
Am vorbit un pic de dimineata cu matuse-mea de acasa, de la care aflu ca cei de acasa se cam intorc de cur in sus la ideea ca as veni de Paste citeva zile pe acolo. Sa nu le aduc cumva microbul! Mi se pare culmea tupeului mai ales din partea nenorocitului aluia care, in anii cind se afla el in deplasare la Bucuresti, cu serviciu, venea mult mai des pe acasa si de multe ori vizibil bolnav, cu temperatura, tuse infernala, horcaieli, cu gripe... cu simptome de astea recunoscute chiar de el si admitind ca venea sa se refaca acasa. Deci folosea acea incinta ca pe un spital de contagiosi. Dadea focul tare la calorifer, si prin urmare usca aerul, faze de astea care-mi produceau si mie rau, dureri in git, muci, chiar temperatura. Stateam mai departe de el, dar tin minte ca pe matusa a imbolnavit-o cel putin o data. Maica-mea imi zicea in urma cu vreo saptamina ca sa stiu ca ei se gindesc la mine... mda, dar cam in felul asta “se gindesc”. In halul asta de familie m-am nascut. Totusi, matuse-mea de 89 de ani a fost singura (pe care o si cred) care a sustinut ca s-ar bucura sa mai vin pe acolo.
RăspundețiȘtergereZilele trecute, cind m-am pestrecut de dimineata cu alergari iar metroul de Republica intirzia aiurea prin cotloane, am avut simptome de raceala seara, o usoara febra si ceva durere in git. Starea disconfortului de atunci e pe trecute acum, o pun pe seama acelor fortari de dimineata pe racoare, dar in orice eventualitate, pina de Paste consider ca ar trece “carantinarea”. Daca n-o sa opreasca boii astia trenurile si nici eu n-o sa patesc ceva sa nu pot merge (sa dezvolt macar alte simptome detectabile), o sa merg, fiindca am lasat si treaba opticala neterminata. Nu pentru petreceri, desigur. Or vrea ei sa ajung sa stau si zilele libere aici la camaruta, in mijlocul lu' Nicaieri, dar nu se poate. E aiurea de tot sa vezi cum se scurge viata... in ritm monoton, de stricta supravietuire. Noroc ca ma mai regasesc in pasiuinile mele si am multe planuri in acest sens, care depind in proportie mare de mine.