Dreaming My Dreams...
sâmbătă, 15 februarie 2020
...
Pe la inceputul anului 2018, cind am aflat stirea despre o cintareata care a murit atunci prematur, i-am auzit vocea si niste cintari. Ori mai bine zis, am putut asocia vocea cu persoana care o genera. Apoi am facut niste cautari nu foarte aprofundate pe YT, fara rezultatele scontate. Dar eram sigur ca acea artista interpretase o melodie pe care am auzit-o de citeva ori noaptea, la radio, prin vara lu' 1995. Iar acum am cautat din nou, mai sistematizat, incepind cu primul album al formatiei respective, si am gasit acea melodie (probabil nu dintre cele mai bine cotate ale ei); am reauzit-o dupa mai bine de 20 de ani. Pe vremuri, n-o auzisem de multe ori, dar cred ca e genul de melodie care iti ramine vesnic in creieri odata ce te-ai intersectat cu ea, la fel ca Rosiuta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lucrul la Obiectivul cel Mare a inceput!
Inca din urma cu multi ani, de cind activam pe platforma besinilor "democratice" de la FB, am avut mai multe abordari ale subiectu...
-
Trebuie sa mentionez ca, in perioada asta, mi s-au dat niste atacuri la nervul capului, cu arme biologice, pe probleme inepte si pretextuale... -
De-a lungul timpului, activitatea astrometrica a inginerului-optician a implicat construirea propriei instrumentatii de baza, dupa cum urmea... -
[===>/ scos temporar continut Eu ar trebui sa cer la fabrica spor pentru rezistenta la prostirea in fata . S-au mai intimplat destule la ...
Da... atita durere, si cind ma duc acasa, mai urc in pod sau pe tot locul vad urme ale existentei mele din trecutul mai indepartat. Mi-am construit tot felul de chestii, dar intr-un loc nepotrivit.
RăspundețiȘtergereChiar daca mai pot alerga, ce ma fac ca nu ma mai pot balaci in Cris sau Tirnava?
N-am cum sa aflu detalii care m-ar fi interesat de la excrementele bulbucate, dar care fac sex intre ele si or crede ca-i in regula sa asiste la drama omului. Asa-s jigodiile belite.
Am intrat oarecum intr-un regim de noapte, seara fiind cam obosit si cu cheful de studiu spre minimum. Adorm dus de la 19:30 pina la 00:30..1:00, dupa care ma mai intind un pic de la 3:30..45 pina pe la 4:50, dar chiar si asa alunec in afara graficului evolutiv, pe tema exprimata. Tre' sa schimb cumva rapid trendul asta, ca nu-i de bine. Iar motivatia mi-o mentin tot prin proiectele personale.
RăspundețiȘtergereUn lucru stiu sigur: mi-am propus ca la serviciu, adica in partea cea mai luminata (valoroasa) si activa a zilei, sa nu mai am niciodata timpi morti, de pierdere a timpului (cum se intimpla la inceput). De fapt, chiar o sa reduc cit pot de mult procedura din saptamina asta, de a sta si eu in sala CNC-urilor pe linga operatorii efectivi (care exersasera in ultima luna fara ca sefii sa ma mai fi chemat si pe mine acolo), tocmai acum, cind a revenit un instructor strain. Deci atit de prost, in plus si inutil ma simt la faza asta, care mi-e total necaracteristica! E greu de descris. Sa fiu pe acolo un gura casca, fara tema facuta si fara exarcitiu, fara statuturi si sarcini clar definite... Era si greu sa fiu cu tema facuta dintr-un cacat de manual al masinii, facut varza la traducere. Pe la laboratoare si proiecte in facultate, eram total opus fata de postura asta oribila, eram un fel de lider, desi ma feresc de cuvintele astra mari in raport cu altii. Bine macar ca in conditiile astea, nu m-au pus fata de strainul ala sa ma bijbii si eu acolo, la masina. In ziua de luni ma intrabau daca vreau sa stau pina la 4 (adica o ora in plus). Am optat ca nu, ma intrebam in sinea mea pentru ce dracu sa mai stau, sa stau pasiv pe acolo, sa stau nemincat, sa-mi sparg stomacu'! Daca ar fi fost ceva de facut, poate ca as fi ramas, as fi avut o dilema mai echilibrata.
S-a facut aptoape 4am.
^ la inceputul saptaminii, eu ma gindeam din contra, sa-mi mai fac invoiri a cite 2 ore la sfirsitul programului, sa plec mai repede sa-mi mai rezolv unele probleme. Nu sa stau in plus si degeaba! Pentru ca-mi spusesera altii de acolo, ca se accepta astfel de invoiri, nu neaparat cu ziua (de concediu), ci si cu orele. Deocamdata nici nu m-am invoit, am ramas pe "even"... cum se spune la golf.
Ștergere^^ Totusi am facut si eu ceva la sala CNC-urilor, zilele trecute. Cind instructorul era mai retras, si lucrau ai nostri acolo, m-am bagat si eu la centrarea&debordarea unei lentile. Ma interesa oarecum faza centrarii manuale pe moleta, prin vizualizarea spotului generat de laser pe monitor. Estimind in sinea mea ca am dexteritate la de astea. Si am obtinut cea mai buna centrare din grupul nostru, pe acel tip de lentila, la 13", urmatorul fiind la 22", cu o toleranta de 60" prescrisa din proiectare.
ȘtergereIeri dimineata am intirziat plecarea la uzina incit (involuntar) am eliminat toate marjele de timp (buffer-urile) dintre segmentele drumului. Am prins de aici un tramvai care a plecat pe la 6:03, iar la ER, am pierdut inclusiv metroul de si :16 (nici n-am fortat pentru a-l prinde, fiindca era clara treaba). L-am prins totusi lejer pe urmatorul, la ~ si :22, din care am debarcat la Unirei la ~ si :27. Totul e maleabil pina la metroul final, de Republica, acela de la si :29. Am fortat deci, alergind de timpuriu dupa ce am urcat scarile spre cealalta magistrala. Am fortat incit, intr-o zona cu vizibilitate redusa (la intrarea in coridorul lung de acces), am intrat in coliziune cu altul care alerga si el din sens opus. Macar eu ma aflam pe banda mea, el taiase curba (fiind pe exterior). Adidasii mei au talpi proaste care aluneca foarte usor pe pavelele alea, gresie sau mozaic, nici n-am putut stringe virajul. Dupa aia, am zis pardon si am continuat... in ideea de a scoate o marja de timp din ceva inexistent in mod normal. De data aceea s-a intimplat sa nu-mi fie necesara marja, dar n-ai de unde sti la inceput. Si doamna mea blonduta era intirziata, in acelasi prim metrou. Atit ea, cit si o alta gagica de foarte buna calitate au prins acel al doilea metrou, cel de Republica.
ȘtergereToate astea n-au nici o legatura cu cerintele de la serviciu, cu faptul ca si altii intirzie, ci cu o anumita rigoare interna, de a ajunge la timp, a fi punctual. Iar eu, in marea majoritate a cazurilor, ajung in sala de birou undeva la 6:53..55... asa cum imi propusesem.
Exista si timpi morti in drumul asta, dar aceia sint intre segmentele predefinite.
Ieri m-a adus Normalu' cu masina la Craiova, apelind la el fiindca aveam bagajul greu. Pe drum, printre altele, m-a intrebat daca mai stiu ceva despre Rosiuta. Spre rusinea mea, nu mai stiam nimic. Dar am totusi o certitudine, aceea ca Rosiuta e iubiita mea.
RăspundețiȘtergere^ I-am spus si despre doamna mea blonduta de la Unirei, bineinteles. Si despre doamna Retro, dar altadata.
ȘtergereIar fata de dimineata, de pe Brincusi, a disparut! Ultima data am vazut-o in prima zi lucratoare a noului an, parca pe 7.
Nu era nevoie sa mi se sugereze de acasa, fiindca ma gindeam si eu in masura posibilitatilor la ziua de 1. Coroborat totusi si cu faptul ca nu e lucratoare. Dar eu ma gindesc daca din partea lor o fi frumos sa ma evite si apoi sa faca sex cu toti puletii?! O fi sau nu?!
ȘtergerePe de alta parte, le aud pe excrementele astea la tv, vorbind despre "protejarea identitatii", apropo de primul purtator oficial in Ro al Corona-virus. Le urasc sincer pe gunoaiele astea scatofile, in primul rind pe astea, profitoare si care ar trebui sa aiba un minim simt al responsabilitatii. Nu asa, dictat de arbitrarul si prostia din creierii lor.