Capitolul simularilor in Solidwork l-am inceput odata cu venirea noului an, prin verificarea unei afirmatii dintr-o carte groasa de optica, din biblioteca fabricii. O carte in engleza, de prin anii 70, in care se facea supozitia ca deformatia lentilelor sub propriile greutati ar fi, de fapt, constanta, independenta de grosimea lor. Ceea ce nu e cazul. D150mm, gr 10, resp. 50mm.
Apoi am verificat sprijinirea oglinzii mele primare de telescop in clasicul barilet cu 3 puncte... care aproape ca ar fi suficiente (ori numarul punctelor, ori grosimea discului la numarul dat de 3 pct).
Initial am considerat incastrare pe cele 3 puncte, dar modelul nu avea o acuratete tocmai satisfacatoare. Diferentele sint mici, dar conteaza, si incerc simulari care sa redea cit mai fidel realitatea.
Am trecut la postamentul de slefuire / polisare. Inca nu l-am terminat in ansamblul sau, dar l-am inceput tot prin incercari asupra placii izolate. Acestea sint preliminare, caci altfel vor fi preluate fortele in reazeme.
La grosimea de 12mm, deformatiile sprijinirii pe 3 puncte sint perfect acceptabile in cazul celor doua extreme diametrale blocabile direct. Pe urma configuratia scheletului de sustinere a placii favoriza introducerea a inca unui sprijin central, reglabil, ceea ce am si facut.
Dar tot nu-mi place comportamentul placii sub un al treilea tip de solicitare, aceea periferica, mai mult sau mai putin accidentala, in zona nesprijinita. Am simulat un 30 de kg aplicate periferic, ceea ce duce la o sageata a deformarii de ~ o zecime de mm. Ideea e ca deformatiile de acest gen sa fie tinute in limita de curgere a materialului. Urmeaza sa definitivez solutia constructiva pentru scheletul placii, dar o sa-i mai fac 3 sprijine decalate (cu contact reglabil) si pentru zonele alea. Astfel, voi putea subtia placa, probabil chiar la 8 mm, ceea ce ar fi un cistig, pentru ca aliajul de aluminiu sub forma de placi e mult mai scump / kg decit in alte forme.
Mai aveam niste vederi pentru luneta simplet in ansamblu (tubul optic), dar sint cam obosit acum sa le mai procesez. PS: Mi-a scapat pe drum deformatia tubului principal al lunetei simplet!/PS
Toata geometria o fac prin metode computationale, incepind de la niste schite cu creionul pe hirtie, apoi transpuse in MathCad. Ca doar sint inginer. Le construiesc precis, nu la "fie ce o fi" si "mai vad eu pe parcurs cum s-or lega". Le mai copiez ordonat intr-un caiet studentesc, sa le am si acolo in ordine. MathCad-ul permite si ceva programare, utila diafragmarii, dar trebuie s-o aprofundez. Facusem citeceva in facultate...
Da, hai totusi ca mi-a trecut oboseala, in mod miraculos. Cind am inceput sa scriu, eram rupt de oboseala, am si rezistat in seara asta fara sa mai atipesc, ca apoi sa ma trezesc in toiul noptii.
Mai am sa-i pun diafragmele. Ce sa fac? Sa strig eventual la serviciu "URA, am descoperit circuitul hirtogaraielor interne!" pentru acele amanunte (sa nu le spun cacaturi) formale si banale, intr-un mediu de dezinteres (aproape) total in a-si instrui oamenii nou veniti?! Nu, merci, cred ca alte aspecte imi produc "sensibil" mai multa satisfactie.
LE (1-02-20. orele 20:40): Azi a fost o minunata zi primavaratica de simbata. Iar acum, in loc sa ne distram cu gagicile, noi lucram cu otel aici, numai la Tavi's Optical. Cind ies pe strada sa le cuceresc, ele deja toate fac sex, si s-or mai si mira...
(spre final am facut cu "circular pattern", cred ca gresisem la inceput, desi previzualizare corecta aveam, ceva nu mergea; cred ca nu selectasem entitatile ca fiind corpuri)
LE 2 (4-02-20, orele 19:05): Da, alta viata. Tocmai am reusit sa-l fac sa se meseze. Desi deformatia acelui punct de reazem periferic e mai mare decit estimam. Probabil si placa o s-o fac totusi de 10mm grosime, nu de 8.
LE 3 (8-02-2020, orele 17:55): In fine, iata si postamentul de polisare. Astfel, mai am si eu satisfactii inegalabile, inestimabile in contextul dat... cind le asamblez si string piulita.
(inca ii mai lipseste ceva, o tava de colectare, la vreo 10 cm sub placa)
