Mai scriam in decemvrie anul trecut, la sertar, ceva despre zicala ca "nu haina il face pe om". Tinde sa devina o pasiune pentru mine analiza pe baza de argumente a formei negate, cum ca haina l-ar face pe om. Ma amuza.
Am gasit o imagine publica, si prefer sa ma prezint aici numai pe mine, intrucit aceasta poate ajunge in mediile academice. Totodata, imaginea e la rezolutia maxim disponibila.
Hey, look there... it's Teiv Octeiviăn!!
Teiv Octeiviăn, YOU ARE THE MAN!
Toate imaginile au istoric in spate... mai slab sau mai puternic, depinde.
[Pentru inceput sint necesare niste precizari:
.... de completat, fiindca s-a facut tirziu. Incerc sa concluzionez postarea in noaptea asta...
Fazele astea sint penibile,
insa nu tocmai neglijabile. Altcineva mi-a sugerat sa fac abstractie
de ele, de ambele.]
Asadar, sa aflam povestea completa, cum ma nimerisem eu acolo, intr-un atelier. Intre cadetii la costum. Nu ei intre noi. Si cu cineva tot de la noi in spatele obiectivului foto cu care documenta vizita. Pur si simplu ma aflam acolo cind au intrat ei, ma spalasem pe miini la bazinul din coltul respectiv, fiind oarecum separat de vizitatori. Nici nu eram chiar umar la umar, cred ca se vede suficient de clar! Pai, cum asa?! E din cauza ca nu-mi zisese nimeni, "ba, dispari din peisaj... arunca-te pe burta, baga-te sub masa"... ceva, orice... ca atunci m-as fi evaporat. Dar pentru asta, ar trebui sa stie unii de altii, ce face fiecare, ce intentii are, ce strictete acorda regulilor de eticheta etc. Si, bineinteles, sa se puna de acord.
Eu nu refuz nici sarcinile de munca efectiva, nu-s fatarnic, nu fac lucruri de mintuiala, ca sa para ca le fac. Asa am fost dintotdeauna... inca din copilarie, inca de la memorabila descarcare a transportului de BCA-uri, din primavara lui '91, care ne venise la Ineu... nu ma plingeam de bataturi si julituri, in timp de altii eschivau. Totusi pot afirma cu siguranta ca n-o sa-mi cumpar special costum, sa fiu acolo la costum, cit timp eu am ca sarcini si unele precum cararea unor geamuri la format mare si destul de groase sau finisarea unor discuri metalice.
Deci, sa revenim. Ma spalasem pe miini dupa ce curatasem niste discuri...
- Erau chiar discurile din inox, care imi intrasera in sarcina sa le ajustez. In forma lor bruta fusesera taiate la jet de apa, aveau o conicitate inerent tehnologica, o oarecare abatere de la circularitate (peste limita adoptata de mine ca fiind admisibila), rugozitate mare pe cant, niste proeminente (de regula doua diametral opuse) si lipsa fatetului. Mai erau unele discuri amestecate, sa le spun finalizate din flex, la care eu spuneam scurt "pas". Le-am preluat si le-am facut asa cum am considerat de cuviinta. Aducind-le la o variatie maxima a diametrului in 0.3mm de la un disc la altul si la o abatere de la circularitate in maximum 0.1mm.
Slefiurea pe cant o faceam pe un slefuitor cu folie abraziva, in special la inceput in mod diferentiat. Le-am mai scos si din conicitate odata ce le "bagam pe rotund", iar fatetarea o faceam la inceput pe un strung pentru opticeeni, apoi cu unele modificari tehnologice. Mai aveau nativ acea diferenta diametrala de 0.3mm, ba chiar mai mare. Pe cele mai mici nu le-am bagat complet "pe cilindric", ca sa nu le micsorez prea mult. In privinta aprecierii rezultatului, sigur ca e mai discutabil. Dar eu, repet, le-am facut cum am considerat de cuviinta ca trebuie sa le fac, in raport cu scopul dat.
- Mai la inceputul prezentei mele acolo, mi-a mai intrat pe miini refacerea unor desene 2D de executie a unor piese simple spre banale, in comparatie cu ceea ce mai facusem profesional pe unde mai fusesem inainte. Desenul tehnic e o parte elementara si fundamentala a ingineriei mecanice. Chiar am consultat niste STAS-uri pt. inelele de sigurante elastice, identificind niste neconcordante la grosime. Apoi am discutat personal cu beneficiarul, sugerindu-i corectia, sa nu se trezeasca ca n-o sa-i intre siguranta in canalul unei piese ceramice.
Stiti de ce am facut toate astea (si as fi putut face infinit mai multe)? Din ETICA profesionala. Si pentru ca noi sa nu ne facem de ris. De asta.
Ca o parere personala: nu-i nici o rusine sa nu stii ceva anume si sa recunosti ca nu stii. Nimeni nu le stie pe toate, n-are cum sa fie multilateral specializat. N-ai cum sa le stii daca n-ai pregatire intr-un cutare domeniu ori ceva anume aplici foarte rar. Important e totusi sa si stii ceva anume.
Copilaria mea a fost in anii '80, cu serialele americane de la sirbi, cu neajunsurile comunismului. Apoi la inceputul anilor '90, cu Senna, mai tirziu cu Moore, cu atitea si atitea proiecte personale... si ma refer la proiecte care sa includa activitatea de proiectare. Paradoxal, nu? Cu "vremea dialogului" la Protv. Cu un Tudor Popeschiu... in forma sa maxima. Cu antrenamente spre a deveni golfeor profesionist odata cu intrarea in noul mileniu. Si, de ce nu, cu un late Vatafu, Sabrina si altii la facultate... prin umila mea postura de inginer mecanic, inginer plin. Poate si cu un material genetic sigur nu de geniu, dar totusi suficient de consistent. Eh, in aceste conditii, devin slabe spre nule sansele ca cineva sa-mi demonstreze prin argumente faptul ca eu n-as fi rational!
Nu se stie de dianinte ce iti va reusi, importanta e ATITUDINEA! Asta sigur tine de tine. Iar prin atitudinea potrivita, apare posibilitatea ca, dupa un timp, sa se mai stie ca a existat odata un Teiv Octeiviăn!
Deci, cu celebra vesta devin prezentabil! O sa merg la gagici, sa ma ia de barbat, ca sint si eu pe aici, in speranta ca o sa aprecieze mai mult continutul decit eticheta!
Nu poate exista batrinete fara tinerete si moarte fara de viata!!
PS [10.02.2026, 22:25]: Noi proiectam aici la uzina. Am avut o perioada de iarna (si inca am) foarte proasta, spre deosebire de iarna trecuta (24'-25'), cind am studiat atitea design-uri opticiene de obiective foto. Cu chiu cu vai, mi-am facut dumineca formatele (cu indicatorul) si A4, si A3, fiindca nu trinteam vederile asa aiurea. Solidul e facut prin metoda moderna (sau ameliorata) de proiectare. Una foarte eficienta. Mai intii am masurat cit am putut de precis sistemul ala fizic provizoriu, apoi l-am modelat si am desprins distantele. Tot as vrea sa aplic metoda asta, dar pe ansamble mai complexe. Pare ca numai pentru mine o s-o aplic, se proiecteaza foarte calumea si eficient. Poate oi modela si reductorul de la Sabrina, il am prin laptop, sa-l readuc la viata. Dar pina atunci, sa vad unde mi-or putea face celula tripletului, unele cote is mai pretentioase. A doua prindere trebuie facuta pe un dorn, centrat o data si bine.
Tavi Florian6 februarie 2026 la 17:00
RăspundețiȘtergereAm fost destul de obosit azi. Azi noapte practic n-am dormit deloc. La 4 si un pic m-am bagat la culcare, dar nu pot spune ca as fi adormit pina cind a trebuit sa ma trezesc. E adevarat ca aseara ma atipisem mai mult.... de pe la 19 pina la 23 si ceva... parca cu sete de a dormi. Noroc ca nemernicii de deasupra n-au mai facut zgomote (in ultimele 2..3 zile a fost mai multa liniste la ei, noaptea)
Probabil n-o sa mai adaug nimic, postarea oricum a iesit suficient de lunga, iar fazele de miercuri dimineata, garantat au fost penibile.
Ma rog, prin Iulie anul trecut, a mai ajuns pe mina mea o carcasa de periscop. Pentru inginerie inversa. I-am facut bine 3D-ul (STEP) si desenul de executie. Piesa a iesit bine. Asta era de nivel mediu. Pacat ca n-au mai urmat alte necesitati de o complexitate macar la fel.
Patroana avea distractie in programul zilei de azi, dar sigur ca nu m-a chemat si pe mine. Am ramas si weekendul asta la camaruta. Adica mai e miine, dumineca, cind ar trebui sa ma remobilizez pentru a face desenul 2D al celulei tripletului Taylor 6.3/380, versiunea 1. Am 3D-ul facut de asta-toamna. Apoi sa vad unde oi putea da piesa spre executie. N-as include tolerante geometrice, fiindca, cel mai probabil n-o sa-mi verifice nimeni riguros prescriptiile pe care le-as da acolo. Ci pe cale inversa, as mai face o descriere separata, ca un plan de operatii tehnologice, unde sa indic celebrele "batai" radiale (eventual frontale) admisibile la a doua prindere pe un dorn filetat. Bataia radiala ar fi suficienta si mai sensibila in masurare.
RăspundețiȘtergereGata, mi-am luat si eu sa ma "distrez" cu o bautura din portocale rosii de Sicilia si o cutie de Belgian Cocoa dusted truffles!
RăspundețiȘtergereUneori imi produce disconfort smart-făunul asta, incit imi vine sa-l dau la oparte, sa renunt la el. In fapt, nici n-am cum sa am vreun fel de asteptari de la persoane cunoscute mai recent, cind eu i-am scris in 16 ian, pe whats app, unei cunostinte mai vechi de familie. Ne stia respectivul de cind eram de tita (fusese prieten cu taica-meo). Si absolut nimic n-a raspuns. I-am reamintit un subiect mai vechi, pe care il mai discutasem in dec. 2013, ca sa-mi dea si mie niste copii dupa eventuale fotografii existente de la nunta lui, de prin 1989, daca ar exista si cu noi (cu mine) pe acolo (si imi zicea atunci ca ar fi si cu noi... doar ca subiectul a ramas mort). Acum traiesc mai mult din amintiri. Erau un fotograf atunci, pe care l-am retinut cum tot facea niste fente cu blitzul. In fine, poate pentru altii s-o intelege de la sine, ca daca a trecut atita timp sa nu le mai zici nimic, sa nici nu-i mai contactezi.
Prima faza se subintelege ca se referea la vesta mea, dar la pachet cu asta a venit tot atunci (miercuri dimineata) o a doua (complet aberanta), care verbal si cronologic a fost prima. Repet, astea au fost ambele la pachet, in aceeasi discutie. Asta, pe care o descriu un pic acum, ca sa fie contextul inteligibil, se referea la un rahat de cuier proaspat adus in incaperea noastra de birouri. Era un cuier de ala tip bat, de pe vremuri, din lemn, casnic, pentru refolosire. In virf avind citeva agatatori dispuse pe cerc. Sintem de regula 3. max 4 persoane acolo, grupati 2 si 2 in privinta spatiului comun de la biroul fiecaruia, unde te misti un pic cu scaunul si te asezi (se sta spate in spate cu scaunele, deci 2+2, pe aceeasi linia a incaperii, cu birourile lipite de perete pe una dintre latimile acestora). Deja aveam cuiere personale, pe perete, in dreptul fiecaruia, pe care inclusiv eu mi-l foloseam de vreo 3 luni incoace, si totul fusese perfect in regula. Incaperea nu-i prea mare, incit sa poti plasa intr-un spatiu neutru un eventual cuier comun, care tot de tip liniar s-ar preta a fi la un ambient de firma. Alea deja existente erau cit se poate de potrivite, eventual sa fi fost facute mai bine de la inceput (eu oricum imi pusesem ceva sub agatatoare, sa nu se ia varul pe haina). Argumente ar fi destule pt. cuierele personale (si hainele fiind tot personale), nu le mai insir. Asa, iar cuierul asta tip bat, nu doar ca ocupa spatiu in plus, ci a fost pus si stabilit sa fie in spatiul comun al celorlalti doi colegi. Iar cine a venit sa inceapa discutia asta, a venit cu o voce aproape poruncitoare la mine, ca cica mi-a adus cuier, si sa-mi pun paltonul acolo. In conditiiile in care eu NU CERUSEM asa ceva!! Am refuzat politicos, m-am mirat, am mai intrebat daca s-a intimplat ceva in lipsa mea... eram stupefiat! Am mai zis si ca haina mea statea bine acolo.
RăspundețiȘtergereSingurul lucru pe care il solicitasem fusese "instrumentul inginerului mecanic proiectant", daca se poate, daca nu, om mai vedea cum s-o putea. Mi-a fost promis, dar s-a rasucit si s-a invirtit, pina s-a rostogolit si a murit.
Fazele astea la pachet si cu insistenta aceea, urmate de niste consideratii aiurea, personale si subiective (sa nu le zic mai mult), sa fi fost oare un test [...]...?? Eu sigur pic genul asta de teste. Eu sint cu problemele si activitatea de fond, alea ma intereseaza. Implicarea si dedicarea in niste teme care tin de meseria mea sau chiar conexe.
PS: La o adica, as fi putut intreba scurt si ferm (fara altfel de argumentatii): Ce sa caute paltonul meu in spatiul intim al altor colegi?! Dar n-am intrebat atit de ferm. (cel mult ar fi mers puse doua cuiere de genul asta, sa fi existat o simetrie) Iar refuzul meu la o tema atit de inutila si penibila consider ca nu denota in nici un fel vreo "rautate" a mea, ca om. Cum mi-a fost atunci atribuita.
ȘtergereEu obisnuiam sa-mi atasez la CV-u niste anexe ilustrative, cu capturi ale lucrului in SolidWork, fie ale unor proiecte personale sau profesionale, inclusiv schita unui celebru lant de dimensiuni, care odata ce ajunsese pe mina mea, l-am rezolvat corect. Dar In urma cu citeva zile, mi-am dat seama ca totusi ar lipsi ceva, mai ales in privinta proiectelor personale... ar lipsi o ultima pagina in care s-ar incadra 3 sau 4 imagini planetare obtinute de mine cu propria instrumentatie. Adica acelea-s rezultatul final. Nu-s suficiente doar modelari 3D solide colorate sau uzinaj mecanic, ci rezultatul in sine.
RăspundețiȘtergereTot zilele trecute imi zicea cineva, ba chiar vineri, asa ca o remarca, faptul ca... la 47 de ani (pe care inca nu i-am implinit), ar fi trebuit sa fiu realizat ca inginer mecanic proiectant! Nu stiu, ce ar trebui sa subinteleg din asta? Ca sa ma resemnez?! Din pacate, stiu cu virf si indesat cum e cu pilele si habarnistii in companiile de stat, in special pe posturile asa-zis caldute (cum e si proiectarea). Adica nu cred ca din cauza mea, prin putinta si vointa mea mi-as fi dat cu stingul in dreptul si astfel n-as fi ajuns realizat profesional. Poate chiar unii pensionari (care apucasera ierarhizarile pe grupe de munca, implicit ar fi obtinut o pensie decenta), tin cu dintii de posturi, sa tot vina in continuare cit se mai tin pe picioare, fiindca or fi semnat juraminte militare, si sa fie mereu prezenti la datorie cit sint chemati acolo, in defavoarea altora mai tineri si fara pile, fara filiere potrivite. Adica e absolut HALUCINANT ca niste persoane aflate la pensie sa revina dupa niste probleme fizice notabile... spre exemplu la proiectare, in sustinerea pilosilor si a habarnistilor, dupa 10 zile de la o operatie pe cord deschis, ori altcineva sa revina dupa 2..3 saptamini la o munca relativ fizica de la operatia prin care i se scosese un rinichi! Alta explicatie plauzibila nu gasesc. Sigur, nu e ceva ilegal din partea lor, poti doar sa le arati semnul ala cu DEGETUL LA OBRAZ! De asta incepeam formularea cu "din pacate"... fiindca am ajuns sa vad si sa traiesc realitatile astea in incinta mea, niste lucruri apasatoare si care constituie o anumita povara.
Stiu si tiparul de gindire si evaluare al privatilor, al corporatistilor, care statistic vorbind, o avea o relevanta.
Trebuie neaparat sa-mi dau eu de lucru suplimentar, pe la camaruta, deoarece la modul profesional, avind doar niste piese absolut banale in ultimul timp, asa n-o sa progresezi niciodata, ba din contra. Iar pentru a profesa meseria proiectarii la modul calificat, trebuie neaparat sa te detasezi din stilul de lucru si din repertoriul AMATORESC (in sens peiorativ) sau "INCEPATORESC"... pe care oricine le poate avea. Deci trebuie sa aprofundezi, sa intelegi pas cu pas si sa te diferentiezi. Si evident ca eu nu ma resemnez.