marți, 25 martie 2025

De la Optimizari la Deces in Constiinta

[===>/ scos temporar continut
Eu ar trebui sa cer la fabrica spor pentru rezistenta la prostirea in fata. S-au mai intimplat destule la noi pe palier, dar am scos totusi cel putin momentan niste continut destul de amplu, avind si unele promisiuni. Am zis sa mai astept ceva timp, sa vad daca se concretizeaza in vreun fel. Asta ar fi mai important, nu neaparat sa descriu ticalosiile si discriminarile alora, care-s din cale afara de halucinante.
Eu oriunde as fi, in vreo angajare de asta, as tacea chitic si sa-mi zic in sinea mea ca... "lasa, e destul sa-mi vina salariul", NUMAI daca m-as simti a fi un impostor, vreun habarnist sau un individ cu calificare scazuta. Ceea ce nu e cazul, raportat la domeniul in care sint in prezent.
/<=== scos continut]
 
Distanta de la sef la lider e mare de tot. Iar sefuletii necesita niste optimizari... daca "rezista pacientul", cum s-ar spune. E un privilegiu pentru cei care lucreraza in companii unde chiar conteaza competentele si e necesara performanta si viabilitatea economica, nu demonstratii meschine ale autoritatii si duble masuri. Unde decidentii au o raspundere. Eu continuu sa cred ca, inlaturind niste conjuncturi personale (asupra carora nu o sa revin), as fi putut fi proiectant in cadrul altor firme, asemenea unor colegi din facultate, pe o salarizare mult mai buna si intr-un mediu care te stimuleaza profesional. Cel putin, inca ma simt tinar si eu. Mai am si nostalgia facultatii, unde profii stiau sa aprecieze, nu sa te infunde in halul ala. Vad si pe fereastra o facultate in apropiere.
Imi cer scuze, tentativele la deformarea realitatii ma ataca undeva in constiinta.
 
Acum voiam sa afisez primele mostre foto cu acel Orikar adus la forma optima, desi aflat inca instabil sau provizoriu mecanic. E cu lentilele (2) din UK in celula (3)  
Incep totusi cu unele proiectii mai vechi, preluate in captura foto cu telefonul... asa de pitoresti (astea-s cu primul, cel din Franta)
 

 
(fereastra subintindea cam 95mm latura, pe ecran)

In Februarie mi-am comandat si un focalizator elicoidal, de pe astroshop.ro, dar adus de undeva din Germania. Comunicarea a mers bine, dar produsul nu e brenduit "Omegon", cum arata in imagini pe site-ul lor. Atentie, ma refer la brenduire, nu la o eventuala gama tipo-dimensionala, cu imagine orientativa. Initial imi parea in regula, adus de la rece. Dupa care folosinta lui a mai stagnat deoarece gresisem initial comanda tipului de adaptor si a trebuit sa-l schimb cu EOS-R, la care difera si geometria baionetei (caca-s-ar in ele). Pe urma mi-am dat seama ca are un joc exagerat de mare intre o pereche de filete cinematice, cea de la tubul dinspre aparatul foto. Ar fi fost si variante mai ieftine, noi, pe ebay, din China, evident, dar citisem niste recenzii bune despre asta... care m-au pacalit, ce sa fac. De fapt, e prost cu spume. I-am mai pus acolo vaselina, sa-l mai dreg un pic. La noi la fabrica, e de apreciat unde fac filetele astea cu rodare, cit le-or mai face asa, fiindca nu trebuie sa aiba deloc jocuri aiurea, mai ales la un produs nou. Ar fi 3 variante de remediere: cea mai sanatoasa- de refacut piesa centrala a mecanismului, care are 3 filete pe ea, dar merge dintr-o prindere, si sa fie preferabil din alama (nu din Al), iar ultima sa-l arunc la gunoi, pur si simplu, pastrind doar terminatiile.
Totusi, scopul a fost sa pot obtine niste imagini foto prin obiectivele astea... 

 
Iata si imaginile terestre, cit am apucat sa obtin din casa. Ocupa si spatiu mare, tre' sa-mi iau alt calculator... ca nu se mai poate asa. Le-am aplicat si un pic de procesare, prezentind si decupaje 100%. Centrarea subansamblelor e ochiometrica. O sa urmeze cindva o ponderare foto pe surse punctiforme.







In tubul PVC, am aplicat o autocolanta neagra semi-mata, fara alte diafragme. Are reflexii parazite la greu. Uneori reflexiile astea se manifesta cu ceata in centrul cimpului, nu-i vorba de nici o vignetare.
Am reusit ieri sa scot o imagine pe o textura, ca pe o mira sa-i spun. Obiectivul il mai scosesem o data. iar acum pare sa fie sensibil mai bine asezat. Oricum, imi place foarte mult cum se comporta, Judecind prin raportare la tipologia obiectivelor din 3 lentile. Triotar-ul de acasa (F135mm pe senzor ASP-C, sau cum ii zice, mai mic) are clar niste probleme de aliniere. Balansul pe alb inca nu l-am setat manual.


Spre comparatie, am facut si prin Meyer Orestegon, stopat tot la 5.6. Si asta imi place mult, de fapt, nu m-au dezamagit niciunele de la Meyer (brenduite). In schimb, ma oftic ca am uitat sa fac si prin Diarectim-ul ala, asa cum era, doar stopat la 5.6, tot ieri, cind aveam astea setate pe aici.

 
   
Am avut o simtire buna cind am zis ca iese ceva calumea din Orikar. Si mi-am luat un Orikaar (ba chiar mai multe). Ajuta si la concluziile practice, pentru viitoare proiecte.

PS:
 


9 comentarii:

  1. Uneori se intimpla ca unul dintre membrii unor grupari sa dezerteze, sa-i dinamiteze, sa-i saboteze pe restul. Sa le creeze niste belele. Unul dintre cei care fusesera "mandatati" sa faca lucruri, caruia i se acordase "incredere" deplina spre "a colabora", care fusese trimis si prin strainatate... de astea... apoi sa iasa la iveala niste belele chiar destul de mari! Eh, depinde cit ne-om pricepe la oameni, fiecare dintre noi. Reprezinta si astea niste experiente de viata, si de o parte, si de alta.... Nici nu-i obligatoriu sa se priceapa cu totii la oameni, dar depinde pe spinarea cui o fac.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu am ajuns la proiectare prin niste imprejurari mai speciale, dar niciodata cu statut deplin, de proiectant, cum aveam sa constat mai recent. Acolo, in mod normal, sigur nu ajungi fara relatii (pile) sau fara sa ai aviz de la SRI sau si una si alta. Parca ar fi un mediul de balamuc in jurul meu, cind incerc sa invoc problemele discriminarii... apoi interlocutorul le neaga si-mi zice ca doar mi se pare mie... desi persista cele doua aspecte cit de poate de factuale, adica: eu sint singurul angajat nu doar din proiectare, ci din toata fabrica, cu porturile USB blocate (fiindca la mine functioneaza prezumtia de vinovatie, mereu sint suspect de ceva, fara sa existe vreo decizie temporara sau permanenta de restrictionare informatica asupra mea); si 2, avind vechime de peste 5 ani, eu inca n-am fost solicitat pentru semnarea secretului de serviciu... prin act scris, nu de palavrageala si lamentari. Nu exista SFIDARE sau UMILINTA mai mare decit sa vezi cum ii sint date apararele militare unui proaspat absolvent si nou venit in fabrica, din a doua saptamina a lui de serviciu. In timp ce si tu erai pe acolo... in asteptare, ba chiar demonstrasesi niste competente. Pe sub nasul tau, nu mai conteaza. Asa-i cind se intoarce lumea cu curul in sus. Produsele militare is relevante in prezent, restu-s apa de ploaie... care sigur ca se mai reinventeaza si pentru mine, de alea de vinatoare... sa fiu blocat in ele mai mult timp, si practic eu sa le iau de la zero, produse care exista facute in reteaua proiectantilor, din care eu nu fac parte, fiindca asa au decis ei de la inceput. Deci ei lucreaza in cu totul alte conditii, nu doar ca-s toti incirligati pe temele primite, ci au la dispozitie materiale de pornire, urmind sa aplice eventuale mici modificari. Aveam o minima speranta ca vor da o mai mare importanta astora ca mine, odata cu retragerea pensionarilor... ceea ce nu e cazul, fiindca de la conducere o sa-i tot cheme, iar ei o sa tot vina, ca-s deplin fideli, pina cind vor ajunge la incapacitatea biologica de a mai veni. Deci nu mai am nici o speranta, nu mai e nimic de cautat, de inteles prin demersuri scrise si rescrise. Am ajuns de nu mai pot dormi noaptea.
    Nu mai scapam noi in veci de increngaturile astea, iar rezultatul se vede la nivel de natie... cu plamada pe care o avem. Poate o sa-i judece alti oameni vreodata, ca n-are cine altcineva, ei nu raspund oficial in fata nimanui.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Azi noapte m-am zvircolit in continuu... daca oi fi atipit spre dimineata, mai putin de o ora in total.
      Grosismentul continuu variabil reprezinta o complicatie in raport cu cerintele militare, acolo nu prea am vazut sa se foloseasca, fiind mai mult un ifos. Alea-s mai robuste, mai tapane. Mi-am facut si eu pe acolo un exemplu care sa ateste legea de miscare axiala a redresorilor, similar cu mecanismul de la obiectivele foto transfocatoare. Mai is si aparate cu prisme, militare... de principiu, alea is mai interesante... dar is date cui is date... iar cu mine functiona incercarea de prostire in fata... ca vai de mine, "cit de important si minunat e suportul". Aveam detaliata situatia, dar nu mai aprofundez astea acum, sa ma enervez. Mai exprim doar o analogie, fara a diminua rolul monturii. In 1992, am inceput a face observatii astro si terestre cu prima mea luneta sprijinind-o de un gard sau de ceva adecvat.

      Ștergere
    2. Ar fi interesant de studiat de ce neamtul "e neamt", cum de are alta plamada? Si dupa primul, si dupa al doilea razboi mondial au fost la pamint.

      Ștergere
  3. Da... exista doua tipuri de cunostinte tehnice: 1. cele de baza, care se invata in scoala (incepind cu scoala generala, apoi liceu si facultate); 2. cele de nisa, de specializare la locul de munca, in functie de domeniul ales. Ordinea fireasca a insusirii acestora e cea descrisa anterior, altfel lumea se intoarce cu curul in sus... cum mai observam si alta data, asta fiind doar o dovada.
    Pe urma temele eficiente, pentru inceput si in contextul punctului 2, ar fi acelea mai scurte, mai punctuale, mai precise, pe repere sau subansamble, in vizualizare practica pe unde se desfasoara productia... nu neaparat ceva prea stufos si cu multe chitibusareli, care a te tina "ocupat" niste luni de zile. Acuma, depinde ce se doreste. Ma limitez doar la aceste consideratii principiale, ca nici eu n-am de unde sa stiu prea exact ceea ce se doreste.
    Sigur, m-am tot cerut si eu pe cit posibil la ceea ce conteaza, am mai zis ca fiind tinut pe margine, as putea deveni vulnerabil intr-un viitor incert... Bineinteles ca nici nu ma dau la o parte de la eventuale sarcini specializate si relativ stufoase, dar o sa fac tot posibilul sa nu ajung in acel ipotetic rol vulnerabil... mai ales fiind date conditiile si pozitiile "opozante" a celorlalti care exista si a felului in care se desfasoara lucrurile in partea lor. Asta asa, ca tel pe viitor... om mai vedea ce o mai fi concret, in functie de ceea ce se doreste... fiindca si eu obosesc de la un timp sa-mi tot arat disponibilitatea si dorinta de implicare la aparatele militare.

    RăspundețiȘtergere
  4. A mai inceput pe un program de filme vechi redifuzarea unui serial care rulase la noi imediat dupa revolutie... e acela cu Laurițăn. Pe asta chiar nu l-am mai revazut deloc (e si nemtesc, as fi avut nevoie de subtitrare)... mult timp a trecut din vremurile alea!... au devenit babeti pe la 60 si un pic de ani, chiar si actorii mai tineri, iar Laurițăn a decedat in 2006.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ieri seara am analizat si eu problema exprimarii industriale, de reducere la dioptrii, pentru anumite abateri sau compensari de traseu la instrumentele opticiene. Cam o ora mi-a luat sa-mi pun in ordine, sa-mi scriu pe o pagina A4 notiunile si doua schite, apoi sa verific in mathcad. N-a trebuit sa ma coiesc prea mult. Eu cind am studiat astea de-a lungul timpului, le-am inteles, ma si duce capul suficient incit sa pot face conexiunile necesare acum, de aplicare a notiunilor. Era despre ceva reglaje dioptrice ale colimatoarelor, respectiv simularea punerii la punct a claritatii instrumentelor testate pentru distante mai mici decit infinit (echivalate si astea tot la dioptrii). Teoretic se poate si cu niste lentile aditionale, dar practic se face prin deplasarea axiala controlata a sursei de lumina sau a reticulului pe fond luminos, fata de planul focal al obiectivului de colimator. Asta mi-am pus in ordine, prin niste relatii simple de calcul. Desi eu nu sint autorizat sa vad pe acolo, ce si cum. Nici acces la documentatia aparatelor de control, nu stiu daca o sa am, cel putin pe tava nu-mi livreaza nimeni nimic. Abia aceea ar fi "secret profesional", ceea ce ma duce pe mine capul, decid eu in ce masura e secret sau nu. Drept urmare, fiindca eu sint singurul capabil sa leg notiunile astea, am ZERO sustinere pentru "tema de proiectare" pe care am primit-o in urma cu doua saptamini. Adica o luneta de vinatoare, inceputa mecanic de la 0, pe baza unei scheme optice mai vechi, care oricum nu se va fabrica. Tema incompleta, care are si greseli, cu inversor anulat si inlocuit, dar neactualizat in schema respectiva. Cu un autor optician plecat de mult de acolo, la pensie (adica n-ai la cine sa ceri eventuale clarificari+completari). Am 0 piese fizice educative la birou, 0 modele 3D ale produselor similare, 0 instructaj practic la montaj (unde se lucreaza cu piese fizice). Doar mie mi se spune ca: "sa ma descurc eventual cu documentatia"... aia 2D tiparita, in halul in care e, cu trimiteri prin toate dosarele. Cu taieri si modificari de astea in ansamblul general, de nu mai intelegi nimic... cu schimbari de pozitii in tabelul de componenta, de nu le mai gasesti. Adica, se presupunne ca cel care "proiectase" acolo, stia dracu ce face, apoi "cearceaful" fiind contrasemnat si de verificatori. Nu cred ca le-ar fi fost extrem de greu sa urmareasca cap-coada corelatia prescriptiilor de montaj si reglaje de la conditiile tehnice, cu ceea ce figureaza grafic in desen!
    In lumea intoarsa cu curul in sus, asa se investeste in specializarea acelora mai putini, dar competenti, care au o baza de pornire. Sigur ca si din tema asta, care nu se mai face, se poate invata ceva, dar totul la pachet... e deprimant, putin spus. Sa vezi cum se afla pe linie aparatele militare, si tocmai tu esti tinut de o parte. O sa mai incerc de saptmina viitoare sa adresez unele intrebari precise in sectia de asamblare... daca oi avea cu cine comunica, fiindca si pe acolo, nu-ti spune nimeni nimic, daca nu esti "autorizat", daca nu merge cu tine vreun proiectant cu vechime sau cineva ierarhic superior, sa-ti "puna mina-n cap" si sa le zica: "uitati, el e alesul, se va ocupa in continuare de produsul dat".
    Cam asa... intr-un viitor nu prea indepartat, cel mai probabil o sa ramina cu pilele si cu cei pe care-i merita. Nici nu trebuie sa le mearga mai bine, ca o sa tot fircaleasca abundent si viitoarele desene... in functie de constatarile venite din productie, prin fise de modicicari... incit o sa fie beton. Absolut nici o problema.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar in situatii de astea se mai intimpla sa apara cite un bolovan intrat in rol de sicana mobila, ca o dovada a faptului ca e prost facut gramada.
      Din pacate, oricum, doar prin nemernicie si servilism se asigura viitorul. Trasaturi care vor ramine vesnic cu romanica si romanosii.

      Ștergere
  6. Iar am un stres la creieri si nu pot adormi.
    O fi oare ceva anormal pentru un om care a facut niste studii la viata lui, sa-si ceara si el de lucru, sa-si doreasca a avea o implicare in sarcinile relevante, apoi sa i se faca o promisiune in acest sens chiar de la cel mai inalt nivel. Dar, promisiunea respectiva raminind neconcretizata timp de o saptamina, intr-o zi de vineri, omul nostru ajunge sa plece mai devreme de la serviciu, cu bilet de voie (cu decontare din propriul salariu), invocind motivul real al plecarii, cu scuzele de rigoare (desi nu era vina lui). Dupa care, foarte tardiv si pretextual (la peste doua saptamini), sa i se demareze "cercetare disciplinara"... actiune nula de drept, fiindca cu o zi inainte i se daduse si un avertisment scris pentru o fapta identica, din aceeasi perioada (sfirsit de martie), cu aceleasi cauze si aceleasi efecte. S-A MAI VAZUT ASA CEVA, UNDEVA, PE LUMEA ASTA? De la motivul ca vrei sa faci ceva, ca vrei sa tragi societatea inainte?!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Lucrul la Obiectivul cel Mare a inceput!

Inca din urma cu multi ani, de cind activam pe platforma besinilor "democratice" de la FB, am avut mai multe abordari ale subiectu...