Da... e evident ca scriu pe aici subiecte care ma reprezinta. Erau de mult niste vremuri in care acestea ar fi contat, doar ca din varii motive, nu le spuneam. In prezent, acestea mai purin conteaza, jigodiile ramin tot jigodii, dar macar scriu ceea ce e de zis. In fine, scurtez introducerea asta.
A. De la inceputul lunii Mai, fac mari eforturi de a ajunge acasa la
fiecare oportunitate din weekend, sa-mi lucrez la tripletele Taylor.
Acelea sint prioritare acum, in activitatile personale, si prezinta
niste aspecte usor diferite in metodele de lucru si verificari, comparativ
cu ceea ce am mai facut pina acum.
1. Stabilirea proiectului optician:
Asta e varianta compromisului optim in toate privintele. Va fi un D=60mm (apertura maxim utila), N=F/D=7 (adica F=420mm). Ponderea mare a aberatiei de sfericitate spre raza pupilara maxima o combat prin introducerea subcorectiei generale (care spre centru are pondere mult mai mica). Corectia maxim posibila a astigmatismului s-ar obtine prin suprapunerea celor doua curbe reziduale, sagital si tangential, doar ca in situatia asta, curbura de cimp ar fi maxima, spoturi minunate, dar senzorul ar necesita a fi sferic concav. La extrema opusa, cu cimp perfect plat, cele doua curbe S si T ale astigmatismului rezidual ar fi simetrice, de partea pozitiva si negativa a ordonatei. Se vede compromisul ales de mine, cu T-ul aprox. vertical, sensibil in zona pozitiva. Obiectivul e destinat "full frame" (24x36mm), cu rezultate bune si la colturile formatului.
2. Plan-paralelul si debitarea discurilor pentru lentile:
La initierea studiului pentru marimea asta de triplet, in urma cu vreo 3..4 ani, adoptasem niste grosimi pentru L1 si L3 chiar mai mici, majorindu-le apoi la 11.5 si 10.5mm. Pe motivul sa nu la fac niste bastirci prea groase, ca poate oi mai ajunge vreodata sa cumpar sticla, iar atunci o sa coste. Desi N-PSK53 nu se mai fabrica, era totusi sticla scumpa, de 7x pretul de referinta pt. BK7. Doar ca in tot contextul, am facut prostia de am subtiat cam mult doua placi pentru lentila L3. Apoi mi-a ramas treaba asta pe creier mult timp, o luna si ceva... deoarece sticla fiind moale, plus marginea cam subtire (sporind unele dificultati la prinderea folosita de mine) inca le-as mai fi majorat, ideal la 12 si 11mm. Grosimile efective obtinute, cu abrazivul #120, fiind de 11.3, 11.1 si 11.05mm. Pe ultimele doua nu le mai pot scoate la 11 nominal. N-o sa ma cramponez totusi in citeva zecimi, ci o sa incerc sa le scot cit mai groase posibil.
In noaptea de simbata spre dumineca, fiind ostenit cu eforturile la lucru de taiere bruta a discurilor, m-am trezit cu petrecere nocturna, sub geam, la Toma-Tumbari. Erau copii lor, care au crescut si au preluat situatia. Am sunat la politie pe la 2:30, noroc ca au ajuns aia cu chiu cu vai pe la 3, i-au mai surprins in manifestare si macar le-au intrerupt galagia...
3. Slefuirea pe cant a discurilor:
Diametral, le-am adus pe toate in mai putin de o sutime, iar ca ovalizare cam la o sutime, hai, cel mult o sutime si jumatate... ceea ce nu e deloc putin lucru.
4. Proiectarea tehnologiei:
Variantei simplificate schitate tabelar, i-am mai adaugat discurile de asezare tot din sticla, fiindca tot eu m-as fi chinuit mai tirziu, prin alte solutii mai de cacat. Apar anexate toate discurile, plus o pereche de unelte CC si CX (concava si convexa), la o raza medie de ~184mm, la fi96mm, pentru degrosare (sa nu subtiez aiurea alte discuri, plus ca inceperea din plan e cam incomoda la discuri mici).
5. Sferometrul cu bile si alte SDV-uri:
In paralel cu munca efectiva de faurire a obiectivului, cautam niste solutii de sferometre mai precise, avind acasa si doua capete micrometrice pe care voiam sa le valorific. Iar micrometrul pe filet, de regula e mai precis decit ceasul comparator.
Acuma, prin faptul ca prezenta la fabrica unde lucrez imi ocupa o mare parte din viata, m-am gindit sa intreb si acolo de posibilitatea unor prelucrari prin strunjire a unor piese simple. Initial as fi vrut si alea doua unelte CX si CC de degrosare (la R180mm), o ceasca de fatetare la R45 pentru L2 si L3 si doua tipuri de piese pentru sferometrul h30mm. Am inceput cu discurile CC si CX... m-au invirtit aia ca asa si pe dincolo, ca "pe care masina"? Am ineles si am renuntat. Apoi, pe recomandare (chiar din partea a doua persoane), am mers la unul care lucra pe masini clasice, in alt sector, si m-am limitat doar la piesele pentru sferometru. Mi-a promis ala ca da, mi le-ar face, doar ca duralul la diametrul de 75mm ar fi in incertitudine. Dupa citeva zile, imi zice ca n-are deloc material, si daca-i aduc eu, mi le face. Intreb si-n zona mea, pe fosti colegi, de niste rahaturi de resturi din alama (m-as fi limitat strict la ceea ce nu puteam face eu acasa, piulita centrala)... initial pareau optimisti, ca sigur gasim, dupa care stai ca nu avem. Am facut apoi o solicitare si eram pe punctul de a cumpara de la Color Metal materiale, sa-i duc celui care imi promisese ca mi le face... In final, il mai intreb o data, pt. confirmare, sa nu le cumpar degeaba... si ce sa vezi?... aflu mai exact despre ce era vorba... cu toate sucelile astea! Da fapt, s-au facut cercetari, descoperiri si "s-a dat" ordin sa nu-mi faca piesele.
Iata deci cum prin vigilenta autoritatii, s-a prevenit facerea unui pulistic de piesa pentru mine!! Pentru mine, unul care realistic vorbind, nu mai are altceva de cerut de la viata sociala, decit facerea acestor activitati. Si incerc sa fac cit mai multe, cit mai bine.
Ala (si altii) au facut si o sa continue sa faca anumite piese pentru altii. Am informatii mai vechi, de la cineva, poate chiar de la mai multi pasionati din zona astro, cum se faceau acolo, neoficial, obiective dublete pt. lunete, la diametre 80..100mm, cu timp de executie undeva spre o luna. Si altele. Lucrari mai consistente totusi, dupa cum isi puteau face timp executantii... iar asta nu inseamna ca se periclita productia. Eh, dar nu... iata cum, pe baza experienrei personale recente, pot confirma corectitudinea, devotamentul si integritatea desavirsite ale tuturor!! Fazele astea imi amintesc de securismul ala jegos din comunism. In fine, pe moment am renuntat la proiectul acelui tip de sferometru.
Mai departe am studiat inclusiv analitic efectele abaterilor de asezare a sferometrului cu bile. Pe scurt, nu-s tolerante geometrice de infarct, ci conteaza mult corectia cercului de asezare, pentru transferul erorii de masurare la centru... asa cum o atesta urmatoarea diagrama:
6. Noul ceas comaparator:
Avind niste inele sferometrice, mi-am propus sa mai achizitionez si un ceas nou pentru ele. M-am oprit la Mitutoyo, desi ar mai fi fost si altele nemtesti, pe care insa nu le puteam cumpara ca persoana fizica (de la magarii de la hofmann-group). Constructiv, e dezamagitor, cu capacul din spate tot din plastic, dar inca mai are precizie functionala ridicata. E foarte bun, l-am verificat si eu pe niste cale. Mai vazusem pe internet certificate ale acestui produs cu abaterea maxima (col. din dr.) de 5 si ceva, 6 pina la 9 si ceva microni. Asta chiar e bun.
7. Degrosarea:
8. Slefuirea medie:
Ca prim pas dupa subtierea aia excesiva despre care ziceam la inceput, voiam sa ma vad ajuns aici, cu extinderea convexitatii la centru lentilelor L3:
Am mai vazut si in productia lunetelor de ochire, lentile frontale (singulare) chiar foarte subtiri la fi52 si 6mm gr, centrala (resp. 2.5 marg.), din sticla chiar mai moale si sensibil mai grea . Ba chiar fi 58 la aceeasi grosime. Presupun ca or avea ceva durabilitate, nu s-o merge pe ideea ca moare vinatorul inaintea lunetei. Daca oi gasi proprietati mecanice mai exacte, cu limita de curgere a sticlei mele, oi face si simulari la camaruta. Totusi n-ar trebui sa fie probleme in sensul asta.
9. Proiecte ale viitorului apropiat:
Aparatul pentru verificarea centrajului si un alt sferometru, pe baza unui micrometru de adincime, ca solutie alternativa de masurare.
As spera destul de optimist sa pot polisa calibrele in august, desi am un celeingi cu testerul Foucault la raze asa mici si luminozitati mari. (nu detaliez acum)
[^ completat in 18.07]
B. Trec la sectiunea finala, care e de actualitate si trebuie scrisa.
Asa-i acum, daca se intimpla mizerii in jurul tau, le semnalezi, daca
stii sa scrii.
In ziua de joi a saptaminii trecute, ma trezesc la poarta fabricii,
cind voiam sa ies la pauza, cum ni se spune prin vocea portarului
faptul ca “s-a dat” inca un ordin, acum de interzicere a
iesirilor libere la pauza de masa! Si ca poti iesi doar cu bilete de
voie (care adunindu-se, iti vor minca concediul de odihna)!!
Adica, dupa ce ani de zile, totul a fost in regula, brusc se intimpla
ceva, incit cineva de acolo, cu oarece putere decizionala, s-a gindit
sa le blocheze angajatilor nevoia fundamentala de a se hrani si a se
recrea. Mai bine zis, sa le puna aceasta nevoie fundamentala in
contrabalanta cu dreptul la concediu de odihna. Sa te puna sa alegi intre doua drepturi ale tale!! O magarie fara
margini! De mentionat ca acolo, orice rahat e pus pe hirtie si
plimbat prin toata fabrica, pentru ca angajatii sa ia act si sa
semneze hirtia. Deci, fara o decizie oficiala, ordinul asta aberant
(si neasumat) n-ar trebui sa insemne nimic. Ma gindesc chiar sa fac o
sesizare scrisa miine, pe tema acestei probleme, catre conducere. E
adevarat si ca pauza aia de 30 minute e inclusa in programul de 8
ore, dar porcaria semnalata sigur nu-i in regula. Nu pretind ca as
detine solutia corecta juridic, doar ca nu se face asa ceva
“impotriva angajatilor”... de la care, teoretic, ai mai avea
unele pretentii sa fie eficienti!
Mie mi s-a spus inca de la angajare ca pot iesi la pauza, si continuu
sa ies.
