Recent am mai scris ceva sumar despre contactul meu cu exercitiul functiunii al unor avocati, la plural sau, mai bine zis, al unor asociati aflati in spatele unei organizatii, a unei etichete. Adica pe final de luna Martie, cind incercam sa obtin o parere avizata la subiectul angajarilor discretionare (discriminatorii) in cadrul proiectarii la fabrica de stat unde lucrez. O stare care nici nu mai conteaza cind a inceput, dar care continua sa se mentina si in prezent, si care, in virtutea legislatiei existente (al carei autor un sint eu) nu trebuie sa existe! Sigur ca experienta mea cu sistemul judiciar e mai ampla, are radacini mai consistente, formate in ultimii 7 ani. Am mai descris situatiile, acum insa incerc sa ma limitez la analize pe componente. Judecatorii cu judecatile lor ii las pentru un subiect viitor.
Fiind deci la Bucuresti cu speta aceea care tinea de legislatia muncii, am trimis initial mesaje pe internet catre vreo 7..8 case de avocatura, dintre care unele pretindeau chiar consultatii gratuite. Sigur ca nimeni n-a oferit nimic gratuit, ci doar un raspuns am primit, pentru o invitatie la comunicare telefonica. Apoi, discrepantele comunicationale fiind enorme cu respectivii (nu gaseau ceea ce le trimisesem pe e-mail), n-am putut stabili nimic si am renuntat la firma respectiva. Pe urma am mai vorbit telefonic cu o doamna avocat din sectorul 3 (apropiata geografic), dar care era mult prea intepata si in mod nejustificat. Nu accepta documentatie prealabila unei sedinte de consultatie, care astfel sa fie mai in tema, ci percepea direct un tarif de 250 lei pe jumatate de ora. Sigur ca am renuntat la vreo colaborate cu cineva de genul asta. In fine, am stabilit o legatura telefonica cu cineva de la receptia "Cuculis si Asociatii", eu fiind bucuros pentru faptul ca astia macar acceptau o prima intrevedere gratuita, pentru a-si face o idee despre caz. Programarea era dupa un interval de 3..5 zile, nu retin exact, pentru ora 17:00... cind putea "domnul avocat", grait in felul asta de catre interlocutoarea din telefon, interval in care am mai primit un telefon de la ei, pentru confirmare. Gindul ma ducea spre un singur avocat... cel din titlu, care apare si la tv. Ajuns la adresa, cu vreo 5 minute inaintea orei programate, ma primesc la receptie, sa mai astept un pic preluarea. De remarcat faptul ca astia aveau un sediu intr-o cladire dedicata birourilor. In timpul de asteptare, mai intra dupa mine o individa aflata inca la virsta a doua cu indulgenta, mai strimpta pe verticala, dar generoasa pe orizontala, cu par oxigenat si vesminte mulate... care cere mai ferm cu domnul avocat, pentru care zicea ca are programare la aceeasi ora, 17:00. Ma intrebam in sinea mea, cum e posibil?! Ne-or fi programat la aceeasi ora, ca rezerve sau ca vreo intilnire de gradul 3?! Eh, nu, pe mine, de fapt, m-au repartizat la o avocata, in alta zona a cladirii... In rest, consultatia a fost destul de succinta, cel mult 10 minute.., si spre final fiind perturbata de cineva mai tinerel dintre angajati, intrind parca insistent in acea incapere sa stopeze mai rapid sedinta gratuita. La un pret de 1500 lei, cit ar fi costat savirsirea unei notificari cu ajutorul lor, prin instanta catre fabrica... ma lamurisem. Iar gratuitatea primei consultatii, asa cum a fost... macar iti dadea o cale de iesire.
Acum ajung la problema privata, a nevoii de iesire din indiviziune, pentru care cautasem avocati in Craiova, scotind datele de contact pentru doua firme... gindindu-ma sa ma consult totusi cu cineva de specialitate. Una era cu sediu pe Cuza, in miezul orasului si zona de fitze, iar cealalta in Craiovita, dincolo de fostul Real, in apropiere de SIF Oltenia. Am ales firma periferica, numita "Calinoiu si Asociatii" iar in prima saptamina a lunii Mai, care a insemnat si prima jumatate a primei perioade de concediu pentru mine, am vorbit telefonic cu cineva. I-am rezumat despre ce-i vorba si unul dintre aspectele mai delicate pe care le-as fi dorit, respectiv ca eu sa pot obtine nu doar cota parte pe care o am deja mostenita, ci si un transfer a jumatate din partea mamei, sub o forma tot de coproprietate a ei in viitorul bun imobiliar pe care ar urma eu sa mi-l cumpar. Asta in ideea ca si eu sa ma pot folosi in timpul vietii mele de un spatiu locativ la valoarea cuvenita si, totodata, sa rezolv problema asta odata pentru totdeauna. Simultan descrierii, intrebam despre varianta donatiei, daca ar fi viabila. Cel cu care vorbisem - inteleg ca era Calinoiu Fiul - imi raspundea ca nu, ca donatia ar fi atacabila in instanta, dar ca exista alte chichite, proceduri sau mestesuguri juridice pe care doar un avocat mi le poate indica la problema pe care doresc sa o rezolv. Ramasesem de atunci cu impresia ca ar exista o forma juridica in care sa imbrac acest aspect delicat al cerintei mele. Iar costul unei jumatati de ora pentru o consultatie juridica era 150 lei. Hai ca-i bine fata de Bucuresti, ma gindeam.
Si vine data de ieri, 19.05, ajuns fiind pe acasa pentru ultimele zile ale celei de a doua saptamini din concediul meu aferent primei jumatati de an. Vorbind tot cu Fiul, pe la ora 11, am reusit sa ma programez pentru ora 16:00 in aceeasi zi, cu insusi Calinoiu Tatal, intrucit fiul nu mai era disponibil. Mi-a zis din nou costul pe jumatatea de ora si ca sa am la mine 150 lei.
Am ajuns acolo, in fata blocului, ceva mai devreme. Sun dupa citeva minute, adica la fara 10 min., la noul numar telefonic de contact pe care il primisem odata cu programarea, apoi sun la interfon, unde mi se face observatia ca am venit mai repede. Admit ca da, dar as putea sa mai astept, daca e nevoie. Ma pofteste totusi. De remarcat la astia ca n-aveau un sediu propriu-zis, nici receptie, ci doar un apartament de bloc... cu o camera de birou in vechile blocuri. Unde, pe parcursul sedintei, s-au auzit de mai multe ori niste serii de bufnituri de sus... mai ceva decit in garsoniera prapadita din Bucuresti, Atita doar ca erau non-verbale si aritmice (or mai fi avut poate vreunii "sedii" de aerobic deasupra!). Intrasem cumva setat mental pentru consultatia de jumatate de ora, insa timpul a curs pe nesimtite... incit aproape ca l-as cita pe Mr. Bean, la petrecerea sa de revelion, "ca timpul trece repede cind te simti bine". Multe lucruri le stiam deja, dar dintr-un anumit respect formal nu l-am intrerupt pe domnul respectiv.. care era totusi la virsta senectutii! In schimb, de la acesta am aflat ca nu exista mai stiu eu ce proceduri sau forme juridice ascunse la acea prima problema mai delicata, ci doar donatia. Iar o a doua problema delicata am uitat s-o adresez... e vina mea aici, dar nici nu cred ca mai conta. Ar fi fost aceea de compensatie a intentiei aluia care tine de proprietate, sa taraganeze evaluarea si asumarea in speranta ca piata imobiliara ar cadea drastic, pentru ca el atunci sa-mi dea un cacat, o sulta cit mai mica. Nu mi-e foarte clar taxa de timbru la ce s-o raportez. Daca as pune-o in functie de grilele notariale pentru impozitare, ar fi subevaluata din start, cu posibilitatea ca si expertul judiciar sa dea ulterior o valoare de cacat, pe masura a ceea ce platisem. Poate tot in baza unei evaluari ANEVR ar fi mai bine.
In fine, nu-mi place sa ma aflu la mila sau compasiunea altora, dar situatia mea conturata de-a lungul timpului e una mai aparte. Sederea mea acolo a ajuns la o ora plina, chiar vreo 5 min in plus... iar spre final, cind imi zicea sa-l intreb daca mai am ceva, eu imi ceream scuze ca am stat asa mult. In general a fost amabil, nu contest ceva in sensul asta. Nici fiscal... cind am intrebat cit face consultatia... el: 300, din scurt. Nu existase vreo atentionare pe parcurs, nimic. Poate totusi, in speta data, chiar si prin prisma virstei sale, ar fi putut zice, "hai, merge si 200"... ceea ce nu e cazul. Mai incerca, desigur, sa puna in evidenta nevoia si aportul avocatului in situatii de astea. Regret mult ca n-am avut la mine cit ma atentionase redundant Fiul sa am, adica 150 lei!
In privinta "asociatilor" absenti, am impresia ca erau ceva de genul "quote-urilor" repetitive, in cascada, pe care le faceau 2..3 useri pe forumul de casa, la petitii... adunind mii de pagini pe topic.
Incerc sa ma descurc pe cit posibil fara avocati, iar ceea ce pot spune
cu siguranta e ca n-o sa mai apelez niciodata la Calinoii astia, nicicum.
Cel putin ca principiu capitalist, tinde sa existe o idee de asumare a unui scop in functie de care sa primesti banii. Evident ca nu pentru toti.
In contextul meu tot mai dificil.. cu situatia la serviciu si acasa, problemele cu chiria si amagirile in achizitia unui rahat de garsoniera, care nici pe departe n-ar suplini terenul si casa proprie... aveam mustrari recente de constiinta, deoarece mi-am permis ceva mai des unele excese... adica sa-mi cumpar (la Bucuresti) mincare gata facuta din Auchan (nu din tertele restaurante din mall) sau o pizza comandata cu 30 lei, saptamina asta, miercuri, inainte de a veni acasa. Fie un sanvis consistent cu ceva carne de pui de la Mega, la 13 lei, in pauzele de la serviciu, sau niste sucuri de portocale cind imi venea chef de "bautura", ma refer la altceva decit ceai. Fiind pasionat si de instrumentele astea de masura liniara, istorice, iesite din fabricatie, mi-am luat chiar doua sublere FEPA din Obor, chipurile noi sau nefolosite, despre care insa aveam dubii care par sa se confirme, ca ar putea fi din stocuri ramase de instrumente picate la control. Mi-am luat cite unul de 150 si de 200mm, cu falcile tip penita, platind in total 110 lei pe ele.. dupa care n-am fost prea multumit.
Cu toate astea, am ars acum 300 lei... nici nu conteaza din ce fonduri... ma gindesc ce alte lucruri puteam face cu banii aia, cite piese de luneta sau altele, cite durumuri cu trenul puteam finanta... etc., motiv pentru care am dificultati in a-mi gasi un minim echilibru psihic.
Vai, Zeita Justitiei, mai bine arata-ne bucile... ca in rest e clar!
Asta e legata la ochi!... cit ar mai fi de comentat. E intr-adevar, legata la ochi, dar in alta interpretare.
Pe cirnatarii astia tre' sa-i iei mai ferm cu punctele tale de interes, altfel, ei stau la discutii "amicale", dar pe banii tai... mai ceva decit your best friend! Se mai coia si el sa vada adresa mea pe harta, configuratia ariei... sa faca aprecieri.
RăspundețiȘtergereS-a terminat si relativa intimitate in biroul de la serviciu. Au mai adus chiar inca doi angajati... sa umple locurile. Unul e chiar aici, la un metru de mine (unde era Lavi). La tehnologi trebuie burdusiti bine, unul in ceafa altuia. Nu ca la ingineri, unde sint mai rasfirati sau chiar la altii, carora li se faceau birouri individuale, fara macar ca acestia sa fi avut statut cel putin de sef (aici nu ma refer la bucatari!). Eu de asta sint inginer mecanic plin, absolvent cu 10... sa fiu burdusit... asta colateral blocarii mele de la activitatea inginereasca de proiectare. Deh, n-am fost chelner ori sa fi avut mai stiu ce alte relatii, incit sa-mi dea birou individual. Tre' sa ai un anumit "noroc" in viata, sa te fabrice astia direct inginer, sa colaborezi cu directorii mari, si tu, de fapt, sa nu stii nici notiuni elementare de tolerante... cum ar fi rezolvarea lantului de dimensiuni... incit sa vii cu gogomanii la tehnologii de sub tine.
Iar cu garsoniera e chinu' dracu, daca oi mai ramine unde sint, unde m-am instalat de aproape 3 ani, sigur imi vor mari chiria. Altfel, anunturi favorabile foarte greu apar; nimeni nu mi-a raspuns la anunturile precis directionate la cutiile postale.
Nu mai stau acum sa identific exact simtirile mele in legatura cu blocajele profesionale care ti se aplica in fabricile de stat, daca n-ai la pachet “norocul potrivit”, dar te mai intrebi asa... cam care ar fi cea mai dominanta si revoltatoare dintre ele? Sigur, in mod evident resimt o prabusire pe interior, despre care am mai scris, dar cred ca cea mai mare ar fi aceea de “contrabalansare” cu ceea ce se intimpla in realitate, ca ajung unii fara notiuni elementare deasupra ta, in locul tau, sa-ti trimita aia documentatie tehnica spre executie!
RăspundețiȘtergereS-au mai facut niste schimbari recente la noi, la nivelu sefilor... nu scriu mai exact acum, dar azi a fost o faza in jurul dorintei si planificarii mele de a mai merge acasa in weekendul asta (dintr-un motiv cam arzator, pe care nu-l detaliez), implicit de a nu veni simbata la serviciu... ca zi de recuperare pentru minivacanta creata saptamina viitoare. Adica mai sint si altii, posibil chiar destul de multi care nu vin, ceea ce nu e un capat de tara, ziua respectiva ar putea intra in mod predefinit la “fara plata”, fara necesitatea vreunei proceduri prea stufoase... nu de concediu, nu sa-ti manince optiunea pentru vreo alta zi din saptamina lucratoare. Asa, iar persoana redevenita acum sefa directa a subsemnatului, imi atrage atentia ca pe viitor sa am in vedere si interesul fabricii, nu doar pe cel personal. Nu consideram necesar a-i da altfel de raspunsuri, justificari sau replici aluzive, dar aici o sa comentaz un pic. Cel putin acum, interesul meu personal era complet detasat de folosinta fabricii. In trecut, am adus unele idei novatoare (in sectia optica)... poate un suflu mai diferit, mai obiectiv, mai eficient, mai tinar, cit puteam din postura respectiva... care insa n-au fost apreciate deloc. Ideal ar fi ca acest interes pentu “binele societatii” (aici, “societate” = fabrica) sa-l manifeste cu totii, in special incepind de la decidenti. Nu sa-i blocheze pe inginerii absolventi cu 10, spre a accede in zona tehnica, promovindu-i in fapt pe cei care sint, din interese personale mascate si facind un continuu uz de societate, la modul degenerativ pentru aceasta. E absolut incredibil.
Primul pas ar fi bunacuviinta, apoi intelegerea formatie uman-interioare si profesionale a oamenilor pe care ii ai in echipa. Chiar si asa cum sintem, eu continuu sa cred ca tot din interior se pot produce schimbari... prin relatii cauza-efect mai concrete.
Zilele trecute, imi vedeam camaruta scoasa la vinzare si pe site-ul imobiliare.ro, de data asta din partea unei agentii... cu invitatie pentru vizionare, prin sunarea prealabila a agentului. Vai si amar cum am ajuns sa ma simt, si-n privinta asta, sa se vinture unii si altii pe acolo... cu lucrurile mele lasate, inca in chirie, inca in luna platita in avans. Proprietarul mai lasa la pret, semn ca vrea intr-adevar sa vinda... probabil sa-si stinga alte rate pe care le are la banca pe alte apartamente. Si, ce putea vinde? Tocmai cacatu' de garsoniera unde stau eu, cu coloana de canalizare ce trece prin baia neaerisita si cu specimenele din jur. Nevoia arzatoare de a ajunge acasa weekend-ul trecut, era pentru ca pierdusem urma unei chite de bani (4000 lei). Intors fiind la Bucuresti, nu reuseam sa-mi amintesc daca o luasem cu mine, cum planuisem, oi fi lasat-o sau nu acasa?! M-a pus pe jar. Pentru doar jumatate din suma asta (amenda din pandemie), eram aproape de colapsul mental, sa renunt la tot, ca sa nu mai aiba porcii de unde sa-mi ia banii aia (2000 lei) nascociti pentru nimic, si tocmai mie, in raport cu felul in care se destrabalau restul oamenilor, in anturajele lor private. Spre finalul drumului cu trenul de atunci, de venire acasa, parca imi aminteam vag unde o pusesem acasa... si intr-adevar, acolo era. Ma si grabisem destul de tare cu drumurile astea, sa nu intirzii... dar unele automatisme sint acolo, intotdeauna, chiar daca ulterior imi scapa din memoria creierilor. Nu-s de acord cu unele chestii si reguli pe care proprietarul garsonierei le aduce sau le modifica din scurt, dupa cum ii convine, dar am suficienta incredere in el ca nu vine sa-mi umble prin lucruri.
RăspundețiȘtergerePe moment, cu serviciul ajung la cacaturile pe care le urasc cel mai mult... "hirtiile". Am facut doua fise tehnologice la inceputul saptaminii, dar sigur n-o sa fie bine ca le-am facut mai detaliate, adica n-am redus tot lucrul pe CNC la "operare"... incit sa nu se fi inteles nimic... incercam sa le scot un pic din zona lor clasica... de "hirtii". Justitia a miscat un pic, greoi, trimitindu-le dosarul. In mod mormal, faptele atestate prin documente (nu nevoi de mai stiu eu ce marturii) arata ca in ultimii 3 ani numai pentru mine au "fost mereu ocupate si inghetate" locurile la proiectare, lucru care nu e in regula si indica o discriminare. Sa vad mai departe daca mi-oi putea obtine libertatea profesarii meseriei mele.
Proprietarul garsonierei unde stau in chirie mai are cel putin doua garsoniere in acelasi bloc... dar a picat tocmai pe mine beleaua asta, eu care-s cel mai longeviv chiriasi al sau in prezent. Dar nu mai conteaza asta, in ideea pragmatismuli.
ȘtergereSituatia de la serviciu, pe care am reclamat-o in justitie se reduce la faptul ca numai pentru mine au fost "ocupate" toate locurile la proiectare, in ultimii 3 ani... ceea ce e o problema! Faptul asta rezulta destul de clar din niste dovezi palpabile, iar daca Instanta va tergiversa cazul si va refuza sa faca justitie, o sa ma adresez la ICCJ. Mai multe nu comentez acum, oricum is destule situatii, personaje si scene suprarealiste... dorind si eu sa-mi profesez dracu meseria, care ar fi, evident, si in folosul societatii (fabricii). Pentru asta tre' sa merg in pinzele albe, care in baza unor criterii juste de selectie si promovare, s-ar fi rezolvat rapid, de la sine.
Cind ieseam azi pina afara, mai pe la 9:30, cam asa, ma vede pe hol domnul de la sindicat, si imi atrage atentia, pe un ton destul de serios, chiar grav, ca am intrat “in consemnare” (un termen de genul asta)… pentru ca am stat afara. Se referea la un loc pe o bordura mai inalta, la vreo 3 metri de o cladire parasita, jerpelita. Si ca “m-au vazut” acolo, ca exista poze cu mine acolo, desi locul respectiv nu cred sa fie in cimpul vreunor camere de filmat plasate strategic. Nici macar nu sint singurul care obisnuieste sa stea in locul ala, iar cu iesitul, si altii mai ies, ba la o tigare sau la altceva. Inca decind eram la optica, mai ieseam prin unele locuri, de recreatie… insa doar acum si doar pentru mine faza asta devine o problema. L-am intrebat, care e problema? E interzis sau cum? Si ca nu stiam, dar atunci n-o sa mai stau acolo. A invocat siguranta, posibilitatea sa-mi fi cazut tencuiala in cap. Si ca stateam chiar mult, aprecia el, Mai departe n-am dus discutia.
RăspundețiȘtergereIntra-devar, am iesit zilele trecute, pe la prinz, cu o carte tehnica (de OM), la aer, sa-mi recapitulez niste notiuni. Alteori, in perioada recenta, ieseam sa dau telefoane, sa am un pic de intimitate, in special telefoane pentru anunturile vinzarilor de garsoniere… DEOARECE IS OCUPATE TOATE CAMERELE LA CAMINELE FABRICII, DESTINATE ANGAJATILOR. IS OCUPATE DE TOT FELUL DE NEAVENITI, PE CRITERII FOARTE DISCUTABILE, SA NU ZIC ILEGALE. Poate ca asta ar fi fost un raspuns pertinent catre domnul si anumite pareri ale sale pe tema asta, voalat exprimate la aceeasi faza de pe hol. Cunoscuti si relatii n-am, dar ma gindesc ca JUSTITIA ar avea sa descopere destule MATRAPAZLICURI facute de unii in povestea camerelor de camin.
Tot zilele trecute mi s-a reclamat de catre persoana aflata in postura de sef, ca ma cautase la birou si nu ma gasise, si sa nu mai fac asa, ci intotdeauna sa am grija sa anunt colegii cind ies, sa le spun unde ma duc. Din nou, in premiera. N-ar fi nici asta o problema pentru mine, doar ca nu se poate anunta de fiecare data unde mergi… un exemplu ar fi acela cind merg la WC-u… sa nu zica astia ca-i “jicnesc”.
Asta e… cind unii, pe criterii foarte indoielnice si contraproductive societatii, prefera sa-mi faca observatii de genul asta, in locul acelora la extrema opusa, de a mai lua naibii si eu o pauza de la proiectare, studiu si lucru in SolidWork!!! Ai toata disponibilitatea in directia calificarii tale, ba chiar si a opticii (un domeniu putin raspindit), iar decidentii continua sa nu te solicite.
Da, in dupa-masa si-n seara asta am revazut o fata din Craiova, care se intoarce in Bucuresti cu acelasi tren. O fata asa frumoasa, intotdeauna imi pare bine s-o revad. M-am intors muncit, de la activitatile dadatoare de energie pozitiva. Intr-un fel, se nimereste aiurea, dumineca, cind ma intorc cu barba ca de boschetar. Aici la camaruta ma spal inclusiv pe cap si ma barbieresc, la final de saptamina. Eh, asta e... ce sa zic.
RăspundețiȘtergereCum am ajuns, am deschis repede tv-ul, si am mai prins atmosfera cistigarii RG-ului la tenis de catre Nole. De fapt, eram sigur ca o sa-l bata in semifinala Alcatraz, ala, care parea sa joace mai bine... ceea ce nu s-a confirmat. Acum nu mai am favoriti prin sporturi, nici in auto-moto, nici in golf... a ramas totusi Nole, de prin 2013..14, cu care zisesem de atunci ca votez. E un personaj contemporan care scrie istorie in domeniul sau... si m-am bucurat. Sa intru si la CTP-u, sa vad daca o fi scris ceva... desi la cit de constipat e, nu cred ca-i mai poate vedea si aprecia performanta sportiva... Oricum, Nole nu-i vreun manelist sau depravat jalnic in particular, ca sa-ti fie rusine cu el.