Recent am mai scris ceva sumar despre contactul meu cu exercitiul functiunii al unor avocati, la plural sau, mai bine zis, al unor asociati aflati in spatele unei organizatii, a unei etichete. Adica pe final de luna Martie, cind incercam sa obtin o parere avizata la subiectul angajarilor discretionare (discriminatorii) in cadrul proiectarii la fabrica de stat unde lucrez. O stare care nici nu mai conteaza cind a inceput, dar care continua sa se mentina si in prezent, si care, in virtutea legislatiei existente (al carei autor un sint eu) nu trebuie sa existe! Sigur ca experienta mea cu sistemul judiciar e mai ampla, are radacini mai consistente, formate in ultimii 7 ani. Am mai descris situatiile, acum insa incerc sa ma limitez la analize pe componente. Judecatorii cu judecatile lor ii las pentru un subiect viitor.
Fiind deci la Bucuresti cu speta aceea care tinea de legislatia muncii, am trimis initial mesaje pe internet catre vreo 7..8 case de avocatura, dintre care unele pretindeau chiar consultatii gratuite. Sigur ca nimeni n-a oferit nimic gratuit, ci doar un raspuns am primit, pentru o invitatie la comunicare telefonica. Apoi, discrepantele comunicationale fiind enorme cu respectivii (nu gaseau ceea ce le trimisesem pe e-mail), n-am putut stabili nimic si am renuntat la firma respectiva. Pe urma am mai vorbit telefonic cu o doamna avocat din sectorul 3 (apropiata geografic), dar care era mult prea intepata si in mod nejustificat. Nu accepta documentatie prealabila unei sedinte de consultatie, care astfel sa fie mai in tema, ci percepea direct un tarif de 250 lei pe jumatate de ora. Sigur ca am renuntat la vreo colaborate cu cineva de genul asta. In fine, am stabilit o legatura telefonica cu cineva de la receptia "Cuculis si Asociatii", eu fiind bucuros pentru faptul ca astia macar acceptau o prima intrevedere gratuita, pentru a-si face o idee despre caz. Programarea era dupa un interval de 3..5 zile, nu retin exact, pentru ora 17:00... cind putea "domnul avocat", grait in felul asta de catre interlocutoarea din telefon, interval in care am mai primit un telefon de la ei, pentru confirmare. Gindul ma ducea spre un singur avocat... cel din titlu, care apare si la tv. Ajuns la adresa, cu vreo 5 minute inaintea orei programate, ma primesc la receptie, sa mai astept un pic preluarea. De remarcat faptul ca astia aveau un sediu intr-o cladire dedicata birourilor. In timpul de asteptare, mai intra dupa mine o individa aflata inca la virsta a doua cu indulgenta, mai strimpta pe verticala, dar generoasa pe orizontala, cu par oxigenat si vesminte mulate... care cere mai ferm cu domnul avocat, pentru care zicea ca are programare la aceeasi ora, 17:00. Ma intrebam in sinea mea, cum e posibil?! Ne-or fi programat la aceeasi ora, ca rezerve sau ca vreo intilnire de gradul 3?! Eh, nu, pe mine, de fapt, m-au repartizat la o avocata, in alta zona a cladirii... In rest, consultatia a fost destul de succinta, cel mult 10 minute.., si spre final fiind perturbata de cineva mai tinerel dintre angajati, intrind parca insistent in acea incapere sa stopeze mai rapid sedinta gratuita. La un pret de 1500 lei, cit ar fi costat savirsirea unei notificari cu ajutorul lor, prin instanta catre fabrica... ma lamurisem. Iar gratuitatea primei consultatii, asa cum a fost... macar iti dadea o cale de iesire.
Acum ajung la problema privata, a nevoii de iesire din indiviziune, pentru care cautasem avocati in Craiova, scotind datele de contact pentru doua firme... gindindu-ma sa ma consult totusi cu cineva de specialitate. Una era cu sediu pe Cuza, in miezul orasului si zona de fitze, iar cealalta in Craiovita, dincolo de fostul Real, in apropiere de SIF Oltenia. Am ales firma periferica, numita "Calinoiu si Asociatii" iar in prima saptamina a lunii Mai, care a insemnat si prima jumatate a primei perioade de concediu pentru mine, am vorbit telefonic cu cineva. I-am rezumat despre ce-i vorba si unul dintre aspectele mai delicate pe care le-as fi dorit, respectiv ca eu sa pot obtine nu doar cota parte pe care o am deja mostenita, ci si un transfer a jumatate din partea mamei, sub o forma tot de coproprietate a ei in viitorul bun imobiliar pe care ar urma eu sa mi-l cumpar. Asta in ideea ca si eu sa ma pot folosi in timpul vietii mele de un spatiu locativ la valoarea cuvenita si, totodata, sa rezolv problema asta odata pentru totdeauna. Simultan descrierii, intrebam despre varianta donatiei, daca ar fi viabila. Cel cu care vorbisem - inteleg ca era Calinoiu Fiul - imi raspundea ca nu, ca donatia ar fi atacabila in instanta, dar ca exista alte chichite, proceduri sau mestesuguri juridice pe care doar un avocat mi le poate indica la problema pe care doresc sa o rezolv. Ramasesem de atunci cu impresia ca ar exista o forma juridica in care sa imbrac acest aspect delicat al cerintei mele. Iar costul unei jumatati de ora pentru o consultatie juridica era 150 lei. Hai ca-i bine fata de Bucuresti, ma gindeam.
Si vine data de ieri, 19.05, ajuns fiind pe acasa pentru ultimele zile ale celei de a doua saptamini din concediul meu aferent primei jumatati de an. Vorbind tot cu Fiul, pe la ora 11, am reusit sa ma programez pentru ora 16:00 in aceeasi zi, cu insusi Calinoiu Tatal, intrucit fiul nu mai era disponibil. Mi-a zis din nou costul pe jumatatea de ora si ca sa am la mine 150 lei.
Am ajuns acolo, in fata blocului, ceva mai devreme. Sun dupa citeva minute, adica la fara 10 min., la noul numar telefonic de contact pe care il primisem odata cu programarea, apoi sun la interfon, unde mi se face observatia ca am venit mai repede. Admit ca da, dar as putea sa mai astept, daca e nevoie. Ma pofteste totusi. De remarcat la astia ca n-aveau un sediu propriu-zis, nici receptie, ci doar un apartament de bloc... cu o camera de birou in vechile blocuri. Unde, pe parcursul sedintei, s-au auzit de mai multe ori niste serii de bufnituri de sus... mai ceva decit in garsoniera prapadita din Bucuresti, Atita doar ca erau non-verbale si aritmice (or mai fi avut poate vreunii "sedii" de aerobic deasupra!). Intrasem cumva setat mental pentru consultatia de jumatate de ora, insa timpul a curs pe nesimtite... incit aproape ca l-as cita pe Mr. Bean, la petrecerea sa de revelion, "ca timpul trece repede cind te simti bine". Multe lucruri le stiam deja, dar dintr-un anumit respect formal nu l-am intrerupt pe domnul respectiv.. care era totusi la virsta senectutii! In schimb, de la acesta am aflat ca nu exista mai stiu eu ce proceduri sau forme juridice ascunse la acea prima problema mai delicata, ci doar donatia. Iar o a doua problema delicata am uitat s-o adresez... e vina mea aici, dar nici nu cred ca mai conta. Ar fi fost aceea de compensatie a intentiei aluia care tine de proprietate, sa taraganeze evaluarea si asumarea in speranta ca piata imobiliara ar cadea drastic, pentru ca el atunci sa-mi dea un cacat, o sulta cit mai mica. Nu mi-e foarte clar taxa de timbru la ce s-o raportez. Daca as pune-o in functie de grilele notariale pentru impozitare, ar fi subevaluata din start, cu posibilitatea ca si expertul judiciar sa dea ulterior o valoare de cacat, pe masura a ceea ce platisem. Poate tot in baza unei evaluari ANEVR ar fi mai bine.
In fine, nu-mi place sa ma aflu la mila sau compasiunea altora, dar situatia mea conturata de-a lungul timpului e una mai aparte. Sederea mea acolo a ajuns la o ora plina, chiar vreo 5 min in plus... iar spre final, cind imi zicea sa-l intreb daca mai am ceva, eu imi ceream scuze ca am stat asa mult. In general a fost amabil, nu contest ceva in sensul asta. Nici fiscal... cind am intrebat cit face consultatia... el: 300, din scurt. Nu existase vreo atentionare pe parcurs, nimic. Poate totusi, in speta data, chiar si prin prisma virstei sale, ar fi putut zice, "hai, merge si 200"... ceea ce nu e cazul. Mai incerca, desigur, sa puna in evidenta nevoia si aportul avocatului in situatii de astea. Regret mult ca n-am avut la mine cit ma atentionase redundant Fiul sa am, adica 150 lei!
In privinta "asociatilor" absenti, am impresia ca erau ceva de genul "quote-urilor" repetitive, in cascada, pe care le faceau 2..3 useri pe forumul de casa, la petitii... adunind mii de pagini pe topic.
Incerc sa ma descurc pe cit posibil fara avocati, iar ceea ce pot spune
cu siguranta e ca n-o sa mai apelez niciodata la Calinoii astia, nicicum.
Cel putin ca principiu capitalist, tinde sa existe o idee de asumare a unui scop in functie de care sa primesti banii. Evident ca nu pentru toti.
In contextul meu tot mai dificil.. cu situatia la serviciu si acasa, problemele cu chiria si amagirile in achizitia unui rahat de garsoniera, care nici pe departe n-ar suplini terenul si casa proprie... aveam mustrari recente de constiinta, deoarece mi-am permis ceva mai des unele excese... adica sa-mi cumpar (la Bucuresti) mincare gata facuta din Auchan (nu din tertele restaurante din mall) sau o pizza comandata cu 30 lei, saptamina asta, miercuri, inainte de a veni acasa. Fie un sanvis consistent cu ceva carne de pui de la Mega, la 13 lei, in pauzele de la serviciu, sau niste sucuri de portocale cind imi venea chef de "bautura", ma refer la altceva decit ceai. Fiind pasionat si de instrumentele astea de masura liniara, istorice, iesite din fabricatie, mi-am luat chiar doua sublere FEPA din Obor, chipurile noi sau nefolosite, despre care insa aveam dubii care par sa se confirme, ca ar putea fi din stocuri ramase de instrumente picate la control. Mi-am luat cite unul de 150 si de 200mm, cu falcile tip penita, platind in total 110 lei pe ele.. dupa care n-am fost prea multumit.
Cu toate astea, am ars acum 300 lei... nici nu conteaza din ce fonduri... ma gindesc ce alte lucruri puteam face cu banii aia, cite piese de luneta sau altele, cite durumuri cu trenul puteam finanta... etc., motiv pentru care am dificultati in a-mi gasi un minim echilibru psihic.
Vai, Zeita Justitiei, mai bine arata-ne bucile... ca in rest e clar!
Asta e legata la ochi!... cit ar mai fi de comentat. E intr-adevar, legata la ochi, dar in alta interpretare.
