vineri, 28 octombrie 2022

Good Old Days

Dupa ce in dimineata de ieri a trebuit sa-mi fac din nou loc pe calea de acces spre gaura de vierme, eram hotarit sa depun o sesizare la Primarie, legata de defecatiile care imput locul pe acolo, desi am experienta cu militienii si institutiile. Chiar am scris-o, am printat documentatia, dar la final am mai cautat totusi pe internet detalii despre acea zona de parc dinspre Grigorescu... si am aflat, spre uimirea mea, ca e, intr-adevar, "proprietate privata"!! Odata ce am aflat dimensiunea problemei, aceasta m-a descurajat si m-a dezarmat... in sensul ca nu mai are rost din partea mea incercarea de a schimba cursul lucrurilor. Facusem ceea ce am putut, dar am si alte probleme, incit nu mai are rost sa-mi complic situatia. Apoi imi aminteam din urma cu vreo 10 ani, stiri tv potrivit carora ar vrea unii sa construiasca ceva pe o bucata din parcul IOR... dar in final nu primisera autorizatii... crezind eu pe atunci ca s-ar fi rezolvat. Da de unde... ba chiar in urma cu o saptamina a venit decizia definitiva a instantei.
Deci au revenit boierii, marii mosieri a caror vremuri credeam ca au trecut de mult timp. Desigur, gunoaiele alea de mosieri si afaceristi ar trebui sa aiba opozitie mare si constanta, nu izolata.
O sa postez aici materialul, doar ca scrisoare deschisa:





In toata problema asta sint 3 verigi:
- politicienii si institutiile statului, care merita toata ura si dispretul, sa-i scuipi in gura pentru faze de astea; 
- afaceristii, care merita sa crape cit mai repede;
- si in final - OAMENII - care, din pacate, o sa valideze actiunea afaceristilor, mergind indolenti cu copilasii la gonflabile si tiribombe, adunindu-se gura casca ca mustele la cacat, facind astfel rentabila afacerea!!

Ar mai fi cai de atac in privinta destinatiei pe care o are acel spatiu, desi nu e dovedit ca fiind spatiu verde, apartinind parcului. Doar ca de acum se intra in circiogareli juridice, in care nici eu nu cred. Odata ce a fost retrocedat unor dejectii private, se afla un zona urbana (nu pe cimp sau in padure), proprietarii pot face ce vor acolo. Terenul trebuia sa ramina domeniu public, pentru oameni.





Adesea blamam lentoarea si scara la care se produc schimbarile, acestea devenind oarecum camuflate sau imperceptiblie micimii omului dotat cu o gindire bine capsulata in dovleacul biologic, dar tot acest cadru natural n-o sa mai existe in scurt timp.... ramnind doar o amintire.

marți, 11 octombrie 2022

Dreptul de a Proiecta

Fiecare dintre componentele noii lunete a inginerului isi are in spate o poveste ceva mai complexa decit mai demult.
Inca din noiembrie anul trecut, i-am dus strungarului cu care mai colaborasem desenele pentru cele trei piese ale focalizatorului, in versiunea sa clasica pentru noua luneta D100mm. Primele piese (inelele distantoare, celula si flansa obiectivului) mi le facuse bine, destul de rapid si la un pret bun (in concordanta cu taxarea reala, manopera), dar cu astea din urma m-a tot tinut si aminat timp de 6 luni... si tot nu mi le-a facut!!... motivind mereu ca nu are materiale si ca nu mai poate face rost. Pina i-am luat dracu desenele, pe motiv ca asa nu mai are rost. 
Dupa concediu din aprilie si indeplinirea, asa cum mai scriam, a doua din trei scopuri, am inceput sa mai misc, prin munca din weekend-urile ulterioare, si la luneta. Initial am atasat celula de flansa prin suruburi M4, dar acestea fiind cam disproportionate, am reusit sa gasesc tot la piata Obor din Buc. un tarod de 5 corespunzator (nr.2, care sa fileteze cu joc minimal intre surub si piulita), dupa ce cu o saptamina inainte fusesem si-n Craiova la tirg, unde n-am gasit. Deci am refacut conexiunea, incit sa fie calumea.


Apoi (ajuns fiind in Iunie) am inceput sa ma gindesc la varianta cumpararii unui focalizator comercial, tip Cryford mai degraba, fiindca pe cremaliera nu gaseam apt calitativ. In tara si strainatate. Greu de tot gaseam cu o singura treapta, cea mai plauzibila solutie fiind achizitia de pe Aliexpres, din China. Insa in cele din urma am renuntat. Cu intirzierea data, trebuia sa mi-l fac de la 0... si trebuia sa-mi gasesc alte posibilitati de strunjire. Am inceput prin a vorbi cu un angajat de aici, destept (care abandonase un doctorat) si atunci era pe picior de plecare din fabrica... pentru ca tot asa, ani de zile l-au fluturat prin diverse posturi sub nivelul sau, dar care ar fi avut in particular doar posibilitati de frezare CNC. Am facut chiar niste demersuri oficiale in fabrica, sa obtin o cotatie de pret... dar m-au spart... initial mi-ar fi cerut vreo 1200 lei pentru cele trei piese, apoi (cu interventia sefului) au mai scazut la 626 (parca), dar tot era mult, peste bugetul pe care mi-l stabilisem (de 500 lei). Am cautat si pe net, evident, la firme de prelucrari mecanice prin Buc. Intr-un loc, in zona Republica, raspunsese o secretara cu care parea ca pot aranja o intrevedere cind ar fi venit cineva competent in ofertarea pretului, dupa care n-a mai raspuns nici dracu, de parca se fofilau, i-as fi deranjat!
In paralel, proiectam diagragmarea lunetei contra reflexiilor parazite, lucrind foarte eficient tot in SW.


Tot de la Obor am luat textolitul pentru diafragme si poliamida pentru garniturile antifrictiune.

In fine, se apropia jumatatea lunii Iulie (in august urma sa-mi iau concediu), cind am primit cu o anumita lentoare calculatia de pret de la serviciu, pe care a trebuit s-o declin, insa tot pe atunci am gasit o alta firma, in zona Faur, la Bartolomeu, care a acceptat sa-mi faca piesele la bugetul meu maxim de 500 lei. Consider ca tot e mult, dar eram cam vraiste... ma gindeam inclusiv sa merg in august la nea Ion, in Craiova... sa fi cumparat eu materialul... dar toate astea ar fi insemnat complicatii si consum de timp.
In sfirsit, mi-au facut piesele la Bartolomeu, desi flansa exterioara a trebuit s-o mai las la ajustari. Dar noroc ca gresiesisera de partea corecta a cimpului de toleranta la doua cote: frezarea fi 19mm pentru rulment si diametrul exterior, de montare in tub.


In Iulie, mai proiectasem o versiune alternativa de focalizator, Crayford, daca ar fi fost sa merg pe varianta asta... E ultimul proiect pe care am reusit sa-l fac in timpul zilei, cu instrumentul inginerului mecanic, asa cum se cuvenea (nu in toiul noptii). L-am facut parametrizat (cu ecuatii), primul de acest tip, cu modificari foarte facile. Da... intr-adevar, mult prea bine imi mergea la serviciu... incit mi-au curmat procesul evolutiv. 


In partea cealalta, tot la tehnologi, la Optica am avut un coleg proaspat absolvent care la rindul sau isi aratase dorinta de a se muta la proiectare, dar l-a respins si pe el. Acuma, intre noi pe acolo, chiar a zis odata ca el ar proiecta, dar nu stie ce sa proiecteze! La faza asta, cred ca si-a gresit timeing-ul... daca ar fi zis-o de fata cu sefa aia de la ST, probabil ca l-ar fi primit.
Deh, eu nu sint pulete de ala de la minister, n-am "datul" asta de la natura. Desi am trecut in alta epoca, lucrurile tot ca pe vremuri functioneaza in privinta asta.
 
Asa... avind flansele, am inceput lucrul la ele cu unele corectii, dar grosul muncii l-am desfasurat in citeva weekenduri din septembrie incoace.


Iata si focusorul la final (arborele diafragmelor tubului principal il aveam deja facut). Teava din alama am luat-o din Hornbarch (la Dedeman si Leroy nu mai gasisem, nici la Obor), aceasta serveste ca ghidaj axial suplimentar (contra rotatiei). Bineinteles, am mers fizic la Ap. Patriei. La fel, am avut dificultati in a gasi suruburi lungi M8, cu cap hexagonal am gasit doar la Leroy... mergind intr-o seara pe jos pina acolo, la Palladyn (spre metrou AS).


Iar dupa ceva timp, proiectul inceput in 2020 a ajuns la final... intr-un weekend foarte intens...


... cind dumineca (25.09) am apucat sa modific inelele de prindere si am reusit sa vad noua luneta, D100mm, F/12, montata in observator! Insa n-am mai avut timp sa ma bucur... ca a trebuit sa ma pun la tren. Totusi am aruncat o privire prin luneta la obiecte terestre apropiate in scopul de a testa niste filtre galbele rusesti, cumparate la inceput de septembrie. Par a fi #8 Wratten, mai slabe decit HC18, dar care au la rindul lor o caracteristica eficienta de filtrare. Si astea curata bine imaginea de abundenta de albastru, specifica corectiei cromatice tip Clark.


Mai departe, imaginile stelare (intra-extra, cu teleconverterul) din 8.10 aratau beton, confirmind aptitudinea paraxiala a converterului. Jupiter aparea splendid si fara filtru... care pina la urma doar fotografic e necesar. Cerul a fost foarte piclos si cu Luna plina in apropierea lui Jupiter... dar am obtinut aceasta prima captura: 
 

Intr-un context actual, m-am inspirat oarecum la alegerea titlului acestei postari din zicerea cuiva mai special, care a existat pe vremuri si care pretindea ca are "the right to win". 

Lucrul la Obiectivul cel Mare a inceput!

Inca din urma cu multi ani, de cind activam pe platforma besinilor "democratice" de la FB, am avut mai multe abordari ale subiectu...