Dupa
oscilatiile decizionale pe care le-am resimtit in pauza de iarna si
inceputul noului an, am mai facut un ultim demers scris, prin care
solicitam inclusiv transferul la o sectie mecanica, unde sa am o
activitate la standarde mai actuale, in jurul unor masini CNC, daca
atributii suplimentare fisei postului actual continuau cu desavirsire
sa nu-mi acorde. Si astfel mi-a fost aprobat transferul.
Dupa
atitea mutre si besicari ale sefei directe pe care am avut-o,
apartinind serviciului tehnic (proiectarii), care “nu si nu” la
aspiratiile mele constante spre proiectare, abia acum o sa am ocazia
unui nou inceput. Un inceput in domeniul meu, in care am calificare
oficiala, fiindca ceea ce am facut pina acum - ca “tehnolog
optician” - intr-un mediu imbatrinit si pe niste masini vechi de
vreo juma' de secol, era o activitate lipsita de orice perspectiva in
cimpul muncii actuale. Mici detalii pe care n-o sa le descriu, imi
afectau decizia de o parte sau de alta. Totusi, un astfel de amanunt
ar fi fost sa-mi asigure aici un calculator ceva mai bun, la biroul
meu, cu Win 10, internet (ca al colegei favorizate) si o versiune SW
piratata (din moment ce oficiala se tot coiau sa nu ne acorde nici
pentru CNC-urile noastre). SolidWork am fi avut nevoie inclusiv
pentru uz intern, dar si eu la rindul meu sa fi avut posibilitatea de
a ma documenta si sa-mi continuu munca pe partea aspiratiilor de
proiectare mecanica. Sa simt ca pot face ceva si in privinta
dezvoltarii personale, in timpul zilei active, nu seara sau in toiul
noptii (eu avind pina acum la serviciu un rahat cu XP si fara
internet). Dar vai si amar... conducerea mi-a demonstrat in astia doi
ani si putin ca are un dispret considerabil la adresa tehnologilor,
cel putin a astora pe parte optica (noi fiind in continuare asimilati
cu subinginerii din comunism...). Ar fi fost oricum destul de greu de
continuat aici, fiindca s-a produs o ruptura... din momentul
misculatiilor in 3, la care am asistat involuntar, la care ei
inventau posturi de “sefa”... si am constientizat atunci ca n-am
sustinere, n-am reprezentare mai sus. Eu nu-s nici foarte pretentios
la salariu, dar nici in halul asta... iar astia nu stiu sa sa-i tina in sectie
nici pe cei de genul meu (in rest, s-au mai perindat 3 tineri
“tehnologi” pe aici decind sint si eu, aia plecind definitiv din fabrica).
In cursul
acestei saptamini, in citeva zile, ar urma sa-mi faca un alt contract
si sa-mi schimb postul. Va fi tot unul de tehnolog, la CNC-urile
mecanice. Important e ca o sa am birou (sa nu fiu doar operator) si o sa activez in domeniul
mecanic. Activitatea va presupune si o parte de programare (din cite
m-am documentat pe net, nu-i vorba de scrierea codului-masina, acela
binar, ci un “limbaj de asamblare”, o programare de nivel mai
scazut, asa cum o descria autorul acelui articol). Au un strung CNC
liber, mi s-a recomandat sa ma axez pe acela. iar in masura ce voi
asimila informatii, o sa si lucrez piesa pe masina. Ei sint impartiti
in tehnologi si operatori pe masini, dar cred ca mi-ar fi mai utila o
implicare cap-coada.
Sigur, e
si o parte proasta... aceea ca nu voi avea un “commitment” (cum
zic americanii) sau un angajament 100%. Eu din totdeauna am avut o inclinatie spre
proiectare, spre a crea lucruri. Inca din copilarie, cu masinute
electrice, apoi cu pasiunile astrometrice, unde, de-a lungul anilor,
mi-am proiectat si executat atitea si atitea aparate si dispozitive.
Oricum tre' sa ai o vedere de ansamblu, sa faci ceva viabil, posibil
de executat si asamblat. La tehnologie esti mai conditionat, atit de
proiect cit si de masini... va trebui sa stii in detaliu cum sa obtii
niste clase de precizie, rugozitati, duritati, sa aplici niste
regimuri de aschiere, dar astea sint oarecum niste categorii mai
generale, care se aplica unei varietati infinite de piese concepute
de catre proiectanti... aceia produc creatie. Iar eu cit voi trai voi
avea afinitate pentru creatie, cel putin in plan particular,
indiferent daca oi gasi vreodata ocazia sa profesez.
Asa... de
cind am trimis ultimele doua pachete cu componente optice in India,
la inceput de octombrie anul trecut... am mai scris, de fapt, sumar
despre problema... m-am tot gindit ce dracu s-o fi putut intimpla
incit sa ajunga macinate la beneficiar. El mi-a aratat imagini ale
componentelor distruse din prima cutie, adica flintul N-SF4 al
obiectivului D100mm si og. nr. 6, DK D135mm. Cutiile fiind intacte la
exterior, pina si foliile cu bule fiind intregi, adica loviturile
fusesera aplicate direct pe sticla. Mai pretindea ca si oglinda mare
din a doua cutie ajunsese deteriorata, cutie in care exista o singura
componenta mare, deci imposibil sa se fi macinat de altceva!
Explicatia pe care mi-o dadeam la momentul respectiv e totusi cam
halucinanta... sa actioneze securitatea chiar in halul asta pentru o
“punere la punct a mea”!! Mai recent am vazut ceva ziceri pe
forumul astro al besinilor din romanica, unde se gasisera unii batuti
in cap (si inca din rang de moreratori) sa ma denigreze in urma cu
citeva luni, am vazut ceva subiect despre un indian ATM-ist, care
avea alt nume, dar exista o asociere intre indian si “nebunie”.
Bine, aia mai sterg mesaje, nu se intelegea prea bine despre ce si
cine era vorba si nici in baza caror argumente, daca o fi fost doar o
interpretare sau mai mult de atit. Imi era si scirba sa incerc sa
disec. Ideea e ca mi-am schimbat paradigma in care analizam situatia
deloc placuta cu care ma confruntasem. Greu de imaginat asa ceva...
sa ma fi procopsit cu un al doilea dement caruia sa-i fi trimis
componente optice! In cazul asta, as avea o oarecare consolare ca
setul mare de oglinzi sa fi ramas, de fapt, intact. Pe indian l-a
nemultumit in prima faza faptul ca renuntasem la viramentele prin
PayPal, chinuindu-se sa-mi faca plata prin transfer bancar,
constatind si ca banca din ro l-a taxat considerabil. Apoi ar fi vrut
destul de insistent sa-i trimit pachetele prin alt curier
international, de notorietate, dar mult mai scump. Dupa ce m-a
instiintat asupra dezastrului, chiar ma gindeam... ce belea si-n
contextul asta! Ceea ce in noua paradigma, se rastoarna, intarind
improbabilitatea deteriorarii prin posta a componentelor, si inca din
ambele cutii (asta ma intriga si revolta enorm!). Mai stia de la mine
si ca piesele aveau valoarea declarata (despre care am aflat si eu
ulterior ca nu conta la asigurare, ci specificata in formularul
postei conta doar pentru vamuirea la destinatie!). Poate
nemultumirile alea, pe un fond psihic preexistent, i-or fi declansat
reactii distructive. Mai mult pe parte de psihologie n-o sa
comentez... mi-e greu sa deduc cu exactitate ce s-o fi intimplat.
De cind
mi-am luat imprimanta, trag tare si prioritar pentru extragerea si
materializarea imaginilor incepind cu lotul din 2019 incoace (pe care
le am in laptop). Nu le mai procesez pe toate, ci extrag esentialul.
Am chiar o delimitare de la folderul 2019-10-23, de cind am venit la
Bucare (in 22 mi-am inchiriat la Jilava). De obicei fotograful amator
tinde sa se arate pe sine si apropiati in imagini, dar senzatia e una deosebita
cind ocheanul de stocare foto arata ceea ce vede si intilneste
fotograful pe unde umbla. Vor fi zeci de kilograme de arhiva foto, pe
care o voi evalua la final.
Da, cam asa-s
punctele de vedere... si diferenta de perspectiva.
