Incerc sa-mi mentin linia de plutire intr-o perioada care ar fi trebuit sa fie cu totul altfel, nu una de cosmar, asa cum au transformat-o boii astia, dintr-o idee de solidarizare cu forta si inechitabila. Mai bine zis, un simulacru de solidarizare, o scremere de generare a unor aparente.
Ma bucuram un pic de caderea in cap a liberalilor, a guvernului Orban... situatie care ar trebui sa le dea de gindit nemernicilor.
Asa greu cum era drumul de la Jilava in oras, continea si o doza de aventura (fie ea nesexuala), altfel esti doar o leguma... mai ales in situatia asta sociala inimaginabila pe atunci. Nici nu-mi puneam problema ca dupa un an vor sta niste nenorociti de militieni sa te urmareasca cu masina pe strada, fiindca nu ai mutra acoperita cu cirpa!!!
E greu in context, dar sticlele opticiene imi aduc in mod normal niste mari bucurii. Ieri, domnul cu care colaborasem de-a lungul anilor pentru aluminizari la ProO, mi-a adus doua sticle, intre care flintul din clasa celor dense, de care aveam mare nevoie. Pot scoate discul necesar, cu un diametru Db=157mm. Iar astfel, am facut un prim pas concret spre luneta cea mare.
Placa era debitata incredibil de prost si superficial, asa cum se vede mai sus. Dar azi i-am facut slefuirea plan-paralela, la grosime 22mm, obtinind o bijuterie care sa continue sa ma inspire pe aici.
Sigur ca as fi preferat sticla (mai ales flint) fara plumb, dar nu-i asta un mare neajuns... nici obiectivele lunetelor istorice nu beneficiau de sortimentele fara plumb (mai contemporane). Deci plecind de la posibilitatile actuale, imi voi axa proiectul obiectivului mare pe BK7 si SF1, D150mm, F=2400..2700mm (inca nu m-am decis asupra focalei). Ma straduiam din rasputeri sa asigur acelasi nivel de cromatism rezidual la ambele clase de obiective pe care le-as face, iar F/12 de la cel D100mm s-ar transpune intr-un F/18 la D150mm. Nu prea mi-ar conveni nici sa trag mai mult de acromatizare, deja pentru acromatul mai mic (D100mm) am mers pe linia 520nm, ca limita maxima peste linia standard (F).
Am mai vizionat in perioada asta niste rezumate F1... din alte vremuri, pe care o sa le afisez aici. La vremea respectiva, incepusem din cursul sezonului 1991 s-o urmaresc constant.
1989: F1 1989 World Championship
1990: F1 1990 Season review
1991: F1 review 1991 full
1992: Formula 1 Season Review 1992 HD
1993: F1 1993 Season review
LE (11.12.2020, 00:40): Cam asa:
Linia inferioara de acromatizare: 522nm (culoare cyan), cu intersectare mai spre centru pupilei (tras mai puternic de capatul inferior al curbei focalei functie de lambda). Dar odata cu eventuala trecere la N-SF1, tendinta e de sub-acromatizare, obiectivele intrind perfect in spiritul Clark, despre a caror reteta citisem intr-o carte ca erau acromatizate 515nm-C. Vizual, estimez ca-s in regula, similare (chiar un pic mai curate cromatic decit simpletul D38mm, F2030mm). Iar fotografic, se recomanda folosirea lor cu un filtru portocaliu (cum era sticla din care mi-am facut eu si am prezentat-o in vara).
O sa ma chinui mult sa procur chiar si aceasta BK7, care e cel mai banal si ieftin sortiment de sticla optica. Dl. Virgil (de la ProO) a fost foarte de treaba acum, dar astia de la noi is foarte cacanari, nu vor sa-mi dea. Ma deranjeaza mai mult cind ma si mint in fata, ca pe ultimul habarnist. Dar o sa formulez si o solicitare oficiala de achizitie, contra cost, evident, sa obtin un raspuns clar, fie el negativ sau cu preturi umflate.
RăspundețiȘtergereDa, statistica fondata pe numere mari nu greseste niciodata, ci incepe sa se confirme odata ce esantionul dat se mareste suficient, devenind oarecum relevant demografic. Am resocotit situatia covid-ului pentru sectia optica, in care ma aflul la fabrica. Ar fi in total 12 infectati (despre care am cunostinta), dintre care 3 ar fi ajuns la spital, cu forme probabil peste medie, spre severe (cel putin despre dl. Jan auzeam saptamina trecuta ca a ajuns la aparate si ca n-o sa mai revina, iesind definitiv la pensie). Apropo de sala mare D-P, pina la urma 4 din 10 ar fi fost negativi, despre al 4-lea am aflat azi, chiar de la el, dindu-se rotund ca el luase vitamine pentru imunitate si ca lui i-a trecut repede (insa eu tind sa cred ca din start o fi fost negativ). Acum, in afara sectiei noastre, nu stiu cu mare exactitate, nu pot sa-i contorizez, dar tot saptamina trecuta (cam pe miercuri) auzeam despre o doamna de la departamentul financiar ca se afla de doua zile in coma, la spital. Azi (luni) am aflat ca a murit. Avea 53.
RăspundețiȘtergereNici colega de birou, fiziciana, n-a venit azi. Apoi am aflat ca se afla la izolare, pentru ca cineva din familia ei fusese depistat pozitiv. N-am ideea daca o avea si ea, dar vineri, mi-au parut un pic raciti ambii fizicieni (in sensul ca suflau nasul din cind in cind, ceea ce nu e neaparat ceva anormal). Daca e ca unul dintre ei sa fi colectat virusul din zona profesionala, e probabil ca ambii sa-l aiba, pentru ca erau apropiati, si la masa, si adesea... in general. La rindul meu m-am expus destul de mult pe acolo, chiar si cu masca (in a carei eficienta nu cred prea tare), adica nu pot sti sigur daca ca l-oi fi contractat din nou sau nu virusul. In orice caz, n-am temperatura ori sa ma simt aiurea, desi uneori, zilele astea, simteam o mica durere in spate (a nu se intelege ca la coloana), iar saptamina trecuta, vesnica mea blefarita (generatoare uneori de salazioane) s-a reactivat un pic la pleoapele inferioare. Cred ca si acea problema era pe baza de imumitate precara in anumite sensuri. Evident ca nu-s avizat in domeniu, dar poate ca e recomandat sa-ti refaci imunitatea (covid) inainte ca organismul sa si-o piarda definitiv dupa prima infectare. “Specialistii” constatau, pe masura adunarii datelor, faptul ca imunizarea naturala ar dura intre 3..6 luni, asa, ca o medie probabilistica .
Da... vremuri grele si stresante traiesc in principal din cauza autoritatilor (si a lumii cazute-n cap). Am trimis prin posta, de aici, joia trecuta (in 3 sau 4) o contestatie catre instanta. Dar acum n-am mai primit nici un raspuns pina-n prezent.
De revelion nici nu se pune problema in cazul meu, precum in cel al leprelor care au prieteni si fac sex, aia dobitoci cu spume, care stiu una si buna... ca “legea e pentru toti”. Eu ramin in puscaria asta si cu putoarea de excremente ale altora, care inunda incaperea, in special seara, de la teava proasta de canalizare, din baia neaerisita si fara usa. Ma mir si eu ca mai rezist, dar imi propun ca din noul an, poate mai repede (in functie de vreme), sa mai ies dracu detasat la plimbari in parc... cu un mesaj mult mai ferm si succint catre eventuali militieni porniti sa ma suprime.
Marti (15.12), odata cu masa de prinz m-am apucat sa bag in mine mai multe feluri de legume (adaugind ridichi pe linga ceapa si usturoi, de care aveam in mod regulat), in ideea cresterii imunitatii. Apoi, cred ca mi s-a creat ceva aciditate la stomac sau chiar la intestin. Simteam misculatii care-mi produceau disconfort abdominal. N-am ajuns sa vomit, dar in ziua aceea, seara, nu ma simteam bine. O stare pe fondul careia mi-a aparut si o febra, din aceea “clasica”, nu prea mare... ceea ce mi se parea cam ciudat. Doar cacaturile alea ingerate la prinz nu cred ca ar fi creat infectie in organism, sa apara febra; de obicei, din problemele astea la stomac nu-mi aparea temperatura. Prin urmare, ma pregateam psihic de inca o lupta la numai 4 luni dupa precedenta. Mai tre' sa adaug ca in aceeasi zi, celalalt fizician, coleg de birou, a invocat oboseala, s-a invoit si a plecat pe la 11:30... genul de oboseala care “il tragea la somn”... un simptom despre care eram “all too aware!”.
RăspundețiȘtergereA doua zi, la serviciu, inca de dimineata si pina pe la 1 eram mort de oboseala, abia mai tineam capul in sus si sprijinit, stind in scaunul de la birou. Ma rog, cind am ceva de facut, sa ma pun efectiv in miscare, ma mai activez cit de cit, ceea ce nu era cazul acum. Adevarul e ca de dimineata, ma si sculasem cam teapan, dupa ce statusem noaptea sa vad ceva film la tv, pina pe la 2, dupa care mi-a pierit somnul, plus un pulete de deasupra care, de la un timp, a devenit zgomotos noaptea. Adica mi se mai intimplau faze de astea, cu sculare foarte greoaie la ~5:45 (pentru a ajunge la “6:30”, ora oficiala de incepere a programului acum), dar graficul oboselii era altul, doar la primele ore ale diminetii, dupa care imi reveneam. De subliniat faptul ca febra n-am mai dezvoltat in ziua aceea, doar oboseala care persista si inca resimteam problema la stomac, care nu trecuse.
Incepind de joi, fizicianul a revenit (fara sa se fi testat pentru pandemia vietii), zicind ca ii e mai bine.
Deci, am mai asteptat suficiente zile de atunci (pina acum, dumineca), iar lucrul imbucurator pentru mine e ca acel gen de simptome mi s-a curmat dupa numai o zi, nici oboseala anormala, nici febra n-am mai resimtit in restul saptaminii, nici senzatii ori tuse efectiva cind ajungeam acasa. E posibil sa fi contractat din nou virusul, trecind semnificativ mai usor peste el. Ba, in opinia mea, si fizicianul e probabil sa-l fi avut acum, la fazele astea (cu simptome usoare, chiar spre asimptomatic, in acceptiunea generala a simptomelor pentru “gripe si raceli”). Eu am avut situatia sub control, mai ales in august, acum nu stiu... eventual fizicianul cit de bun “spreader” ar fi... e treaba lor, a sectiei si a fabricii in general, cum gestioneaza lucrurile... cu indiferenta dupa cum se vede. Oricum, momentan sintem doar 3 in sala mare de birouri (noi plus colegul tehnolog pensionar). Masa mi-o iau intr-un atelier din sectie, “noua mea bucatarie” (o mai afisasem prin iunie), deci ramin ceilalti doi impreuna, desi mai distantati. In ultima instnta, virsta nu-i neaparat un criteriu al cresterii severitatii covid-ului. Nu-i exclus ca celalalt tehnolog si, in special, maistrul (care comunica mult cu muncitorii, stind bot in bot) sa fie asimtomatici, mai greu de afectat de catre acest virus.
Mi s-a acrit grav de tot de la situatia asta, nu cred ca oi mai putea sta “la puscarie”... zile in sir de sarbatori!
Cam asta e impresia mea, sustinuta oarecum de noi argumente, ca nu-i neaparat sa ai boli incurabile, dar se poate intimpla sa fii contaminat cu corona, fara sa stii, apoi, pe fondul aparitiei vreunor slabiciuni in organism, hop, sare si el cu mina sus... "si eu, si eu sint aici"!
ȘtergereAzi am revazut-o pe doamna blonduta! La suprafata, cind ma intorceam de la Lidrî, pe str. Rebreanu, in dreptul unei statii de autobuz. Ea mergind invers, probabil spre statia de metrou. Zilele trecute chiar ma gindeam la ea, ca va ramine vesnic in trecutul in care veneam cu metroul la serviciu. A fost mai din scurt, doar vizual. Ocazie cu care, odata ce am ajuns in camaruta si am mai pornit laptopul, am mers la origini... intr-o dimineata de 5.11.2019, cind o vazusem prima data in metrou, fiind si fara masca. Noroc ca istoricul asta, fiind de o factura mai recenta, l-am putut accesa. De obicei, doamna blonduta cobora dimineata dupa Titan, dar uneori parca iesea si la Titan, spre partea cu intersectia.
RăspundețiȘtergereEram tentat ca miine (sau azi, ma rog), sa mai merg acasa, sa vad ce a mi-a facut schizofrenicu' ala pe acolo. Cu vremea asta calda, as mai fi avut ceva de lucru, dar cred ca renunt, fiindca mi-e o lehamite de nedescris. Probabil mai la primavara, oi mai merge, sa mai leg cite o zi, doua de week-end, si sa-mi fac treburile (colateral vorbind) asa cum ii "place" lui cel mai mult. Muma ar fi putut stabili foarte simplu si usor niste limite pe acolo, fara sa se certe sau sa se "lupte" cu nenorocitu'... doar ca nu vrea sau nu si-o fi dat seama. Factual vorbind, nu mai am chiar pe nimeni, din momentul in care mi-au sugerat acum ca sa nu mai vin... Ceea ce nu s-a intimplat niciodata in anii (destui de multi) cind eram eu cel ramas acasa, iar nenorocitu' ala era cu lucru in alte parti... venind numai sa-si faca mendrele si sa incarce cu adevarat facturile. Atunci, eu ma descurcam in gestionarea situatiei.
Da, cam asa... cred ca oi fi nevoit ca din cacatu' asta de salariu, sa aloc bani si pentru consultatii de drept civil, eventual sa demarez niste proceduri cu vreun avocat. La inceput de august, vorbisem cu proprietarul garsonierei de la sudului (unde am stat o luna), despre problema mea particulara... nevasta aluia era avocata, iar el s-a oferit s-o intrebe, apoi mi-a dat raspunsul destul de ferm, ca nu m-ar tine nimeni cu forta acolo, cu "imparteli" inechitabile, si nici macar nu ar trebui sa ma justific prin povestea vietii, cheltuielile de judecata revenind ulterior in circa schizofrenicului care nu accepta nici una dintre cele doua solutii firesti, ramase viabile. S-ar fi rezolat demult o situatie care nu duce nicaieri, ba din contra, daca muma ar fi fost mai ferma ori daca as fi avut eu ceva bani de inceput, sa ma fi adresat unde trebuie.