Ciurucurile...

 ... mi-au venit de hac. Intr-o formulare completa pe care voiam initial s-o dau acestei postari, intirziate cu vreo luna.

 

Asa, aveam inca din august acele lentile inspirationale, ramase pe acolo din versiunea veche a dubletului compus din 2.209.38.007.0 si 2.209.38.008.0, iar in septembrie ma interesam de posibilitatea debordarii lor la diametrul de 107.1mm. Ocazie cu care doamna care lucra la atelierul respectiv, mi-a mai dat o lentila crown a aceleiasi versiuni, lovita la margine, dar si debordata la 106mm (ceea ce e mai nasol). Mare bucurie pe mine, gindindu-ma ii pot scoate fisura, prin subtierea lentilei, inerenta proiectului meu.

 

Am lucrat-o in aceeasi zi (degrosare+un abraziv mediu), cu mult entuziasm, pentru a constata la final ca inca ramasese fundul fisurii, cu o directie si adincime incerte in masa sticlei. Motiv pentru care am decis ca n-o pot folosi pentru obiectivele Clark Du=100mm.

In urmatoarele zile duc si cele doua lentile pentru obiectivul Fraunhofer, la debordare, cu gindul sa le dau o toleranta prin care sa mi le scoata cit mai apropiate de perechea 1 de lentile Clark, pe care sigur le fac pentru mine, si ca sa nu mai trebuiasca sa le reduc diametrul si acelora (pe care le aveam acasa), eu neavind dispozitive bine puse la punct in sensul asta. Apoi, cind ma duc sa le iau, constat ca lentilei pozitive ii facuse o margine absolut jalnica, sub orice critica, valurita ca dracu, cum nu mai vazusem pina atunci facute de ei. Asa e cind nu trebuie sa treaca de control, cind is neoficiale. Totusi nu i-am reprosat nimic, ma uitam cam lung la lentila si atit. La fel si cea din flint, dar ceva mai bine. M-a surprins atitudinea acelei scroafe, cu care ma intelegam destul de bine. O fi crezut ca pentru mine merge si asa... ca m-oi "juca" si eu cu lentile, bagind avans mare, sa le termine dracu repede. In general, aia pe acolo se feresc de ciubucuri, dar ii luasem o cocolata buna, ca pentru mine, nu vreuna de 2..3 lei, ci de 7. Apoi aflindu-ma in birou la mine, chiar nu puteam intelege ce fel de plamada interioara o putea avea un astfel de om... care, prin atitudinea sa, isi batea joc de munca totusi prestata, de meseria pe care o facuse zeci de ani, de materiale si de mine in ultima instanta, de tot isi batea joc! In loc sa fi spus dracu daca i se pareau prea complicate si nu avea chef sa le faca, masina raminindu-i reglata de la productia interna recenta. Inca o invatatura de minte: sa-ti faci, pe cit posibil, tot ceea ce poti cu mina ta. M-am ofticat rau la faza asta, dar ivirea acelei probleme insemna instant cautarea solutiilor de remediere, deci un nou proiect pentru mine, bazat pe un sector circular de slefuire a marginii. Netezirea obdulatiilor necesitind un contact pe suprafata mare. E important ca marginea lentilelor sa fie cilindrica, deoarece altfel, masuratorile la margine (pentru corectia prismicitatii) ar da inconsistente.

 

In privinta sectorului circular, pe care il scoteam din taierea in 4 a unei piese gen bucsa, ma gindeam ca o sa trebuiasca sa merg iar la nea Ion (strungarul) in concediu pe care aveam sa-l incep de la 1.10, dar totusi am zis sa incerc mai bine la astia, la scularie. Au lasat-o pe ultima zi, sansele pareau slabe, dar mi-au facut piesa. Si au facut-o buna.

Am inceput atunci, la sfirsit de septembrie, si etapa 3 a proiectarii, facind doua reprize in doua seri, dar n-am mai avut timp sa termin acea prima versiune de dispozitiv. Insa incerc sa ma remobilizez, pentru a finaliza dispozitivul in SolidWork, dupa care sa mai fac si alte proiecte, bineinteles, de care nu duc lipsa.

 

In paralel, de aici din camaruta de puscarie, mai analizam in OSLOedu proiectul dubletului Fraunhofer si constat cu stupoare ca acromatizarea iesea mult mai proasta decit cea produsa de clasica pereche de sticle de la Schott, BK7/F2. Bine, Crown-ul nu se stie exact daca o fi rusesc sau nemtesc. Ponderea mai mare de stricaciune avind-o flint-ul, dupa cum era de asteptat in noua ipoteza, avind indice mai mare. Adica aberatia cromatica longitudinala era aproape dubla fata de cea minima, implicita sticlelor clasice ieftine, de pe linia Abbe, care compun un acromat. Faza la care am zis ca renunt dracu la flintul ala si nu mai fac nici un Fraunhofer. Aproape ca l-as fi aruncat pe geam, la cite sperante imi facusem, la cit admirasem discurile alea si-n august, cind le tineam pe canapeaua aia de la Sudului, fiind si cam bolnav atunci, incercind sa eludez puscaria. 

In acest timp insa, hotarisem sa aloc lentila din crown pentru designul Clark. Am subtiat-o si am facut-o biconvexa simetrica, la o raza foarte apropiata de cea necesara (gasisem o ceasca din fonta tocmai potrivita). Asta luindu-i locul celei fisurate, pe care cel mai probabil n-as mai folosi-o. Ideea e ca incerc pe cit posibil sa fac cite doua obiective, incepind cu prima serie.

 

Da... dar am mai scormonit totusi pe net, gasind un alt site care dadea indicii de refractie cu mai mult de 4 zecimale, cite erau prescrise pe primul site. Am reintrodus valorile, plus mici ajustari si brusc spectrul secundar (acea aberatie cromatica longitudinala) a revenit la valoare normala. Deci lucrurile aveau sa se mai lumineze, desi intr-un mod cam dubios. Urmeaza sa mai investighez limitele, caci indicii aia au niste tolerante in realitate, de +/-0.0005 pentru o sticla la parametri bunicei, destinata obiectivelor. 

 

 

Prin urmare, am reconsiderat decizia anularii proiectului Fraunhofer, dar nu mai aveam crown-ul! Totusi in aceleasi zile agitate, un muncitor din sectie mi-a donat o placa pe care o avea lasata de altul intr-un dulapior metalic cu lucrurile sale. Mi-a dat-o mie, nestiind sigur ce sticla e. Avea ceva marcaj imprastiat, despre care am aflat ca e un BK7 romanesc, echivalenta cu cel german fiind mai buna decit cea a sticlei rusesti K8. Nu se vedeau bule de aer in ea, ceea ce e un indiciu pentru o calitate decenta. Sper sa nu aiba inconsistente refractive, sub forma de rizuri si dungi. I-am facut paralelul si am pregatit-o de dus acasa in concediul de la 1, pentru a taia discul lentilei convergente Fraunhofer din ea.

 

De fapt, mai procurasem o pastila cilindrica la fi80 si grosime 25mm din N-SF2, pentru care concepusem un obiectiv super acromatic D75mm, F1500mm, doar ca n-aveam crowul. Din flint mi-ar iesi pentru doua bucati, un proiect pe un termen mai indepartat. Iar o lentila crown va fi aceea D106mm inca fisurata in apropierea marginii. O sa-mi mai trebuiasca inca una. Imagine n-am mai inclus cu acel flint N-SF2.

 

Ajuns acasa in perioada 1..18.10, in concediul de munca intensa, printre celelalte treburi, mi-am incropit din primele zile dispozitivul atit de necesar remedierii acelor margini valurite si refacere a tuturor diametrelor, intrucit componentele dubletelor le-am facut riguros egale. Deci tot raul facut de individa aia atit de superficiala era acum spre bine si progres.

 

Iata si marginea perechii principale pentru obiectivul Clark... de foarte buna calitate:

 

Am taiat desigur si discul din sticla romaneasca, rotunjindu-l apoi in operatia de finete la D106.95mm.

 

Pentru proiectul Clark mai aveam un al doilea disc din flint N-SF4 (primul procurat), prin Mai (cred), cu o fisura mai zdravana la margine. Era la diametrul lor de ebos, cam 109mm. Doar ca intr-o oarecare graba in Iulie, l-am inglobat intr-o masa de ipsos, cu niste fisii de sticla intr-o parte pentru a-l decupa excentric, insa canalul taieturii s-a cam deplasat, freza tubulara nu era inca rodata, si a iesit la un diametru mai mic decit voiam, cu 0.5mm. M-am ofticat foarte rau la faza asta, as fi vrut sa fie cel de baza, sa-l tin pentru mine. Sa fie la fi107mm, montabil in aceeasi celula. Mai exact, in felul asta, cind nu aveam materiale pentru doua Clark-uri identice, m-am gindit ca al doilea personal sa fie un Fraunhofer, potrivit contextului. Am rotunjit deci si discul acela, primul, N-SF4, la diametrul maxim obtenibil, D106.3mm in concediul din octombrie. Apoi l-am readus la Bucuresti (impreuna cu lentilele pentru Fraunhofer), sa-l degrosez. 

Revenit fiind pe 19.10, domnul din sectie care mi-a mai dat lentile din astea ramase, eventual cu mici probleme (si, in fapt, predestinate cosului de gunoi, daca n-as fi fost eu), mi-a mai facut o mare bucurie, procurindu-mi in timpul cit am lipsit o alta lentila din versiunea noua a dubletului pentru Trioptics. Adica N-SF4 sau echivalent. Inca de la inceput mi-a parut cam usoara... dar imi parea dintre seriile mai noi, adica ma gindeam ca o fi fost echivalentul chinezesc. Totusi am consultat apoi cataloagele, sa gasesc densitatea sticlelor si, contrar asteptarilor, sticla Schott era data ca fiind cea mai usoara, la 3.15g/cm^2. Ma gindeam inclusiv la varianta ca acel flint german sa fi fost etichetat eronat cu N, ci sa fi fost cu plumb. Refuzam efectiv sa cred ca or fi gresit astia sticla cind au dat-o pentru debitare si fabricarea lentilei. Mai ales ca erau lucrate individual, trecind prin multe miini, ale muncitorilor, dupa care la contol, mina corelata cu creierul facea automat comparatia cu celelelte din lotul de vreo 10 buc.

In fine, era finalizata, debordata la D106mm si tratata antireflex; am degrosat-o si am dus-o acasa in seara de 22, cind am plecat din nou la Craiova pentru 3 zile. Acolo le-am mai slefuit cu abraziv fin (#400), ambele flinturi Clark. Le si cintarisem in forma in care le adusesem. 

 

Pe urma, revenit la Bucare, am calculat exact volumele, manual cit si in SolidWork. A rezultat o densitate 3.23 pentru N-SF4 si 2,67 pentru cealalta, care ar fi fost un al 3-lea flint, aceea mai incolora. Dar oricit de greu mi-ar fi sa cred, argumentele tehnice nu pot fi combatute. Au gresit sticla! Cred ca pina la urma or fi realizat si ei, incit n-au trimis-o beneficiarului, ci a ajuns la mine. Asa e... cu ups and downs. Lentila am dus-o intr-o faza suficient de avansata incit s-o si polisez partial pentru a-i vedea efectiv refractia.

Zilele trecute, mi-a mai dat unul pe acolo o prisma mare, veche, ciupita, din K108 (identic cu K8), dar am gasit-o in documentatie ca are un cod calitativ slab pentru sticla. Apucasem s-o dau la debitare, sa scot doua placi din ea cu grosime de ~14mm. Asta e, daca ma lacomesc la ciurucuri. Poate oi lasa-o la rindul meu, in birou, ca mostenire pentru altii.

O sa mai intreb de o pereche din versiunea veche, mi-ar trebui tare mult pentru un al doilea Fraunhofer, sa am dracu cite doua la fel, daca tot ma apuc de lucru la ele.

Incerc sa fiu cit mai activ, sa imi mai fac citeceva, fiindca e cumplit de greu sa traiesc pe aici ca o leguma, departe de activitatile mele, incapabil sa-mi gasesc gagici, fiindca ma ocolesc jigodiile astea. Tolomacii astia macar sa se duca dracu cu restrictiile la cei care se destrabaleaza si fac sex, deoarece aia sint cei care raspindesc bolile.

 

Da... a trecut de 2... si tre' sa ma scol de dimineata! Chiar nu mai am timp sa recitesc acum si sa fac eventuale mici ajustari.