The Retro Way

In urma cu doua saptamini am consemnat finalul de sezon martian, obtinind urmatoarea fotografie, pe o atmosfera cel mult mediocra. Dar rezultatul a iesit totusi decent, ceva mai bine decit m-as fi asteptat in urma rularii preliminare a cadrelor.  

Azi si ieri, cerul bucurestean a aratat bine, cred ca as mai fi reusit o captura, insa pina miine sigur se va strica, daca daca oi ajunge acasa.

Apoi, in contextul planetei rosii, revenit aici, am tiparit pe hirtie cele mai bune fotografii obtinute de mine. Dupa care, constient fiind de toate eforturile din spatele acelei pagini, traiam o senzatie mai aparte privind timp de citeva minute acea ilustratie. Mi se parea destul de cool.

 

Conex subiectului, aveam in gind niste pagini nostalgice dintr-o carte, un material inspirational pentru mine in anii '92..'93.

 

 

La precedentul drum acasa, mi-am mai adus lentila aceea pentru obiectivul tip Clark, care inca mai pastra radacina unei fisuri marginale. Am adus-o pentru a o mai subtia vreo 3 zecimi de mm intr-un ritm mai rapid, cu abraziv fin. Cred ca o voi putea folosi.

... fiind totodata un factor motivational in mediul asta de puscarie, tot mai sec si greu suportabil.

Placile din prisma aceea masiva, din sticla ruseasca ramasa de pe vremuri, s-au dovedit a fi in regula la testul omogenitatii optice, codul 19 (conform inclusiv descriptiei din normativ), inseamna ceva mai multe bule si indice de refractie mai relaxat. Polisarea partiala aplicata a fost intensa, cu fortare spre centru, fiindca polisarea tindea altfel spre convexa, pe suprafete deja puternic convexe din slefuirea fina. Ramasesera adincituri centrale, "planeitea" fiind totusi suficienta pentru citirea calitatii sticlei.

Acasa mi-am taiat si un disc pentru o oglinda plana, necesara autocolimatiei obiectivelor Clark, venind sa o slefuiesc fin aici... doar ca faza de toata jena e ca aia n-aveau la fabrica un platou, dracu, suficient de plan. Nici nu stiau ce aveau, sustinind contrariul. M-as face de ris daca as da-o atit de convexa la LapMaster, pentru polisare.

Vai... e jale la fabrica. Majoritatea au devenit paranoici. Un calvar care, de fapt, e o miniatura a societatii.

Sa descriu mai intii imaginea de ansamblu. Inca din luna Mai, de la primul nivel al introducerii, de catre guvern, a obligativitatii purtarii mastii, aceasta a devenit obligatorie formal in fabrica, fiind spatiu inchis. Doar formal. Am constatat de pe atunci regula de facto, adica s-o porti cind mergeai in vizita la altii, in special in cealalta cladire, unde-s mai multe birouri, de oameni mai "selecti". Prin urmare, mi-am insusit si eu aceste reguli protocolare, mergind intotdeauna cu masca in minuta, pina la intrarea in cladirea respectva. Doar ca spre sfirsitul lunii Iunie, apoi in August (la revenirea mea din concediu), restul angajatilor pareau sa se fi plictisit, eu fiind constiincios ca ultimul prost. Nu era problema, am zis sa nu ma abat de la regulile pe care mi le stabilisem. Ba chiar am dovedit buna-vointa, in saptaminile mai recente, odata cu extinderea infectailor in jurul sectiei noastre, inclusiv la doua persoane de la noi, din cit se cunostea. Adica o luam la mine spre purtare in orice atelier, sala sau birou in care as fi intrat, in ideea ca o port atunci cind intru in contact cu oamenii. Pina, azi-ieri, cind unele individe au devenit foarte intepate, realmente agresive verbal si paranoice, reclamindu-ma sefului de productie (ca nu port masca pe coridoare, pe acolo). Trecind eu azi, spre finalul zilei, pe linga acel sef, care se afla linga cretinele alea, pe hol, imi zice ca sa port masca, iar eu, din mers asa, spre scara de incendiu (terasa unde ma mai recreez), ii raspund ca o port cind intru in contact cu oamenii. Restul dialogului nu-l mai descriu. Deci aparea si aici aceeasi supra-reactie exagerata si inutila, tratindu-i pe oameni ca pe animale, precum cea asupra indivizilor singulari de pe strazi. Pentru ca acelasi colectiv si aceiasi sefi, care se perindasera cu totii prin sectia "dusisare-polisare", fusesera superficiali si incapabili sa gestioneze problema sanitara ivita. Mai exact, ce se intimplase?! Pai, in saptamina trecuta, ei impreuna cu sefii, l-au tolerat pe un muncitor din sectie, care cica era "racit" si tusea, behaind acolo pe ei, citeva zile, poate o saptamina, pina cind zilele trecute un altul nu se simtea bine. Respectivul "racit" purta, de fapt, masca, dar asa... de-n pulea, pe barba sau cel mult sub nas, ca multi altii. Eh, ieri, s-au trezit sa-i testeze, cu teste de acelea rapide, anti-covid, si toti din sectia "dusisare-polisare" au iesit pozitivi!! Unii inca in stare precoce, fara simptome. I-au trimis pe toti acasa si ramine de vazut felul in care vor evolua. Probabil nu vor fi cazuri grave, daca n-au afectiuni preexistente, desi-s mai in virsta. S-au infectat toti! Setul de teste imi parea cam ciudat, dar am aflat ca la sfirsit s-a testat si operatoarea, o fata de la montaj, care ii testa. Aceea a iesit negativa. Sigur ca pentru fabrica e paguba mare sa stagneze sectia, lumina fiind stinsa complet azi acolo. Probabil ca inclusiv seful ala de productie ar avea de dat niste explicatii mai sus. Ma rog, in raport cu mine, exista diferenta ca acelei mini-societati nu pot sa-i raspund, sa-i argumentez ca celei mari, de pe strada, fiindca m-au primit in colectivul respectiv.

Da, atunci cind cineva se gaseste sa-ti spuna ca tu nu esti capabil sa recunosti pericolele, sa evaluezi situatia, sa iei decizii, spunindu-ti el ce tre' sa faci (cind el insusi avusese acele scapari grave), atunci te trateaza ca pe un animal. Respectul in nici un caz nu se obtine cu forta, asa cum credeau si "prea-iubitii" conducatori din regimul in care mi-am trait copilaria. Nu rezolvi nimic daca-i ii pui pe oameni sa-ti defileze ori sa-ti rosteasca ode. E grav felul in care sistematic si prin invaluire, autoritatile incearca sa preseze masele, sa le faca sa se obisnuiasca...! Redeschide niste perspective inacceptabile, ne intoarce partial la comunism, la niste aspecte crincene. E greu sa mai vad persoame batrine intervievate la tv, raspunzind referitor la restrictii lucruri de genul: "daca ne-or obliga, om accepta"... ziceri venite de la oameni trecuti prin comunism; sau "or sti ei masuri care sa ne faca bine tuturor"... subintelegindu-se nevoia tatucii care stie in locul tau ce-ti trebuie. E greu, tot mai greu, e ca dracu in sensul asta; cutrele de la digi conturind niste orizonturi lungi de timp, de un an, dupa care populatia obisnuita deja sa mai iasa din restrictii.           

In lipsa activitatilor personale, a deprimarii si a demotivarii am mai reusit sa gasesc unele stimulente, cum ar fi proiectia imaginilor. Am mai gasit pe acolo un obiectiv aflat in stare buna, avind rolul de colector de praf, poate mai propteau si geamul de el... din care sper sa-mi fac un mic astrograf. Un Zeiss Biotar, introdus ca schema optica la 1927. Sistem din 6 lentile, o evolutie a Tessar-ului, care la rindu-i era superior anastigmatului de baza - tripletul Taylor. Imaginea pare a fi de buna calitate, conform posibilitatilor momentane de verificare. 

 

Cu greu m-am mai putut aduna, sa mimez o oarecare normalitate, sa scriu cam ce aveam de postat, fiindca in seara asta am aflat de la maica-mea ca ma asteapta acasa doua plicuri mari, format A4, de la "ministerul de interne". Desi cu etichetarea asta, nu cred ca-s neaparat de la Bucuresti. Ori mi-or fi trimis amenda nenorocitii astia care m-au hartuit la Auchan-ul de aici. Totusi la o cautare rapida pe net, procesele verbale de amenzi pareau sa fie de regula impaturite, nu in plicuri de formate mari. Grele vremuri... 

PS: Da, de unde plic A4! Is doua A5. Mi-au trimis nenorocitii amenda. Au ales sa creeze probleme din nimic. Iar pentru asta, societatea e de vina. Voi, gunoaielor cazute-n cap, pentru ca acceptati asa ceva si va asteptati ca autoritatile sa va ofere astfel de "protectii". In numele vostru, militia comite asemenea mizerii halucinante, ma hartuiesc pe mine, pentru ca exist si eu si mergeam normal pe strada. Fara suportul popular n-ar savirsi asemenea enormitati! 

PS2 (30-11-20, 11:15): Pentru sanatatea mea mintala, ar fi recomandat sa rup cele doua plicuri sa sa le arunc la WC-u. Motivul pentru care nenorocitul ala mi-a aplicat amenda a fost faptul ca nu m-am comportat in fata lui ca un catelusi slugarnic, care sa se conformeze rapid, sa fi plecat capul umil si sa-i fi zis "da, am inteles, sa traiti sefu!". Si astfel, ei sufera grav in orgoliul lor de oameni de NIMIC.  

Iar procesul verbal in sine mai contine cel putin doua nereguli: a fost lasat la Craiova, desi trebuie inminat personal. 2. Intr-unul dintre cimpuri se spune ca am refuzat sa semnez, ceea ce e o MINCIUNA. Hirtia aceea n-a fost completata fata de mine, ci ulterior, si nici n-am fost intrebat daca o semnez. Deci inca o alta minciuna la adresa mea, din partea acestor porci notorii - purtind uniforme politiste.

addPS2: Unii mai specialisti in domeniu sustin ca obligativitatea asta in aer liber e ilegala, nu poate fi bazata pe ordonante de guvern, ci doar pe legi organice, date de parlament.

add2PS2: Nenorocitii astia mi-au complicat mult viata, mai ales acum. Desi mai aveam doua zile libere, m-am intors special mai repede, gindindu-ma sa mai contest in vreun fel amenda de 2000 lei... data asa, din nimic, pentru frustrarile organului, sa arate si el ca e cineva si ca poate! Nu ma simteam deloc bine in interiorul meu, vazind ipotetic cum boii astia, excrementele umanoide, imi pot distruge totul, toate planurile... in conditiile in care probabilitatea e extrem de mare ca eu sa ramin pentru tot restul vietii (cita oi mai avea) un ursuz. Asa am fost pecetuit, si totusi mai aveam multe pasiuni, mai gaseam impliniri si satisfactii in diverse lucruri. Daca formulez contestatia, poate s-ar preta o formulare seaca, tehnica, desi nu mergeam pe ideea vreunor tipizate. Insa daca ajung s-o termin, s-o depun miercuri, sigur voi include o prima parte descriptivo-tehnica, in care, la final, daca va fi aprobata, implicit amenda sa fie declarata ilegala, sa solicit si sanctionarea penala tuturor celor implicati in emiterea celor doua plicuri pe numele meu.  

Obligativitatea purtării măștilor în spațiile DESCHISE, altele decât cele comerciale și locurile de muncă, ESTE NELEGALĂ

Ati cazut cu totii-n cap?!

 Masca! Masca! Portul mastii!! Distantarea sociala! Reguli de distantare!... RESTRICTII, RESTRICTII FERME!!

 

Nu, dejectiilor besinoase, nu va mai chinuiti sa cautati explicatii artificiale, intrucit cele reale sint foarte simple si evidente. Cel mai mare grad de multiplicare a bolii e in mediul privat, familial, unde relationarea e mult mai strinsa, pentru ca va destrabalati si faceti sex intre voi, jigodiilor, de aia! (apoi in transportul la comun)

Deci cei care au conceput aceasta lege, "a portului mastii pretutindeni in spatiul public deschis", ne-au netezit pe toti, plecind de la premisa ca noi toti sintem la fel sub aspect social. Adica cu totii beneficiaza de "micile placeri ale vietii", cu totii au prieteni, iubite, familii si copii, dupa caz, cu totii se destrabaleaza si fac sex. Apoi, complici fiind la raspindirea bolii, s-au gindit sa mai dreaga cumva situatia asta, prin obligativitatea purtarii mastii in aer liber! Asa l-a dus capu' pe guvernul Orban. Doar ca nu sintem cu totii complici la imprastierea bolii, mai nenorocitilor, si sa nu cumva sa credeti ca voi accepta ca restul societatii sa imparta cu mine raspunderea pentru infectarile astea! Fiindca om mai izolat dect mine nu exista, un lucru factual extrem de relevant si benefic contextului, adica nu ne aflam pe acelasi plan in substratul fiintarii noastre. Numai daca oi ajunge vreodata (in timp util) sa am la rindul meu prieteni, iubite, eventual familie si copii, persoane cu care sa ma pot distra (destrabala) in particular si sa fac sex, ATUNCI mi-oi asuma (teoretic) si eu iesirea din casa cu o cirpa legata la mutra, avind implicit si un alt grad de suportabilitate fata de cel din prezent (adica mai ridicat).

Incerc pe cit posibil sa-i evit pe impostorii astia nenorociti din militie, care au musamalizat cazul acelui cur belit care ma cauta repetitiv acasa, in primavara, in Craiova, sa ma ameninte, si ne-a spart poarta intr-un final, pentru ca asa i s-a nazarit lui (in starea de urgenta!), plus atitea si atitea despre care am scris detaliat la timpul lor. Lucruri savirsite de catre mizeriile astea numite autoritati, care au, inainte de toate, sa-mi raspunda ele cu virf si indesat! Nu eu lor. Incerc, dar nu se poate sa ma furisez la nesfirsit, sa am un stres suplimentar care sa pluteasca deasupra mea, plus deprimarea tot mai mare. Depinde daca s-or nimeri patrule de militie cu mai mult creier decit Orban. Dar sansele sint infime. Am ajuns sa stau in camaruta asta ca la puscarie, cind eu ar trebui sa ma plimb mult mai mult (si evident fara cirpa pe mutra). Am experiente si cu instanta, iar resursele mele psihice pentru eventuale contestatii mi s-au epuizat. Probabil o sa ma forteze nenorocitii astia (mereu aflati in treaba) sa ajung pe ultimul drum. 

 

Argumentele mele impotriva obligativitatii cirpei pe mutra in aer liber sint de doua tipuri, iar pina acum am facut o referire partiala la categoria a 2-a, de ordin personal. Insa prima e aceea general valabila, care e deja suficienta pentru a face automat implozie pachetului de legi care sa-ti impuna masca. Sa analizam un pic:

Scopul legii e "prevenirea raspindirii bolilor", iar ca pezumtie sau ipoteza de lucru sa acceptam inextremis netezirea aceea de tip comunist, ca toti am fi la fel sub aspect social. (Cit si o a doua ipoteza: ca restrictiile vin treptat dinspre spatiile inchise catre cele deschise.) Atunci, acest gen de interventie a autoritatilor in stilul vestimentar al omului e unul de grad ZERO, iar sensul legii e acela de a impune ORICUI izolarea orificiilor sale respiratorii odata ce iese din propria locuinta. Deci nimic dintre lucrurile dispensabile/ospitaliere n-ar permite suspendarea scopului legii. Si totusi terasele au ramas deschise, cu oameni care-si vorbesc bot in bot; fumatorii au permisiunea de a bori pe tine fumul si eventuali virusi (in spatii relativ aglomerate); la fel si alergatorii in parc, probabil si pe strada, is liberi sa borhaie pe tine cu un ritm respirator accelerat; si oamenii din televiziuni, desigur, din spatii inchise, a.k.a. cei mai frenetici militanti PRO-masca! Deci, pe ce lume traim?! Ati cazut cu totii-n cap?! Factorii enumerati de mine se anuleaza reciproc. Daca lasi terasele deschise si permiti acele manifastari ca fiind "exceptari", n-ai cum sa ceri masca obligatorie pe stada! Sau daca vrei masca pe strada, trebuie indiscutabil sa ai sub control nivelul precedent (interiorul), apoi grupurile si aglomeratiile stradale, si-n ultimul rind pe individul singular. La acest nivel au ajuns gunoaiele astea sa-ti modeleze viata (prin tipare comportamentale care devin lege)... fiindca isi admit nevoia de reunire la circiume, cei care au bani de cheltuit acolo. Plus viciul fumatului. Dovezi ale complicitatii despre care ziceam.  

 

Cutrele de la tv pun presiune pe redeschiderea scolilor, cu generare a unor aglomeratii zonale. Dar cu ce pret ar veni aceasta redeschidere? La fel si cu HORECA, de parca toti beneficiaza de restaurante si hoteluri, ca sa puna presiune pe tine, cel care umblii singur pe strada.

In ultima instanta, eu de ce n-as imprumuta urmatorul model de intrebare: de ce dati toata lumea peste cap, mai jivinelor, pentru unii (minoritari) care au probleme?! Intrebare prin care inca nu ajung la nivelul vostru de preocupare pentru autisti, jegurile dracu imputite care sinteti!

Sa nu cumva sa-mi cereti mie solidaritate cu forta, voi, ipocritii, si care sinteti, de fapt, handicapatii emotional!   

LE (17-11-20): Iata situatia care continua sa fie in trenurile CFR, un mediu de o periculozitate mult mai mare decit aerul liber. Iar echipa de controlori si ceva supervizori, care a trecut, nu i-a zis absolut nimic. In mod normal, doar atunci cind ai sub control nivelul precedent de restrictie, treci la urmatorul. In trenuri e asa, iar dobitocii astia sa ma hartuiasca pe mine pe strada!

 

In definitiv, toate elementele astea, exceptarile si aflarea in treaba a autoritatilor arata batjocura lor infinita fata de cetatean si neseriozitatea propriului lor demers. 

 

LE2 (18-11-20, 21:30): Ieri seara am mai facut un efort sa ma adresez autoritatilor, ba chiar noaptea, ca am stat pina la ora 2. Apoi le-am trimis pe e-mail la judecatorie, plus o copie de pe buletin.

 

As face si eu dragoste cu Rosiuta. Pentru ca Rosiuta e iubiita mea, dar nu mai stiu nimic despre ea. Nimic, nimic. Am ajuns sa vorbesc singur in camaruta asta de puscarie, ca Rosiuta e iubiita mea.   

LE3 (21-11-20): Voi, societatea (inclusiv autoritatile), ati instigat destul la izolarea mea! Eh, ati reusit, acum sint izolat, dar sa nu cumva sa-mi cereti mie solidaritate, doar pentru ca unii (altii decit mine) au la rindul lor o problema! Mie mi-au spus excrementele umanoide ca "e problema mea", ca n-am decit sa ma prapadesc dracu, neintegrat social (fara un serviciu conform calificarii mele si care sa-mi aduca satisfactii) si fara sa fi facut dragoste cu o fata, fara s-o fi tinut macar de minuta. Fiindca altfel se avetizeaza intre ele prin trompetele media (cu acordul autoritatilor), adica prin dejectiile gaunoase care au scris mizeriile alea din 2016 la adresa mea. Sa nu cumva sa credeti ca voi accepta vreodata ca restul societatii sa imparta cu mine raspunderea pentru aceste infectari!

Auzi acolo ce interpretari dau Constitutiei nemernicii gen CTP, in favoarea restrictiilor in masa, care s-ar justifica prin fragmentul: "spirit de toleranta si intelegere reciproca" si ala cu "... dreptul la viata..." de parca ar exista premeditare in infectarile astea. Nu, ele fac parte dintre riscurile vietii, la fel ca gripa, doar ca in mod normal, boala asta e mai usoara decit gripa. Asa da, gunoaielor, exact aceeasi "intelegere si solidaritate" o am si eu vizavi de voi. Asa cum ati avut-o voi fata de mine, cacatilor beliti, incit ma chinui de ani de zile si nu reusesc sa-mi gasesc si eu o fata cu care sa fac dragoste. Ba m-ati sabotat si la activitatea de "fotograf stradal", in captarea subiectelor pe care le consider expresive. Pentru ca sinteti exagerat de prosti si rai, de plafonati mental. 

Ciurucurile...

 ... mi-au venit de hac. Intr-o formulare completa pe care voiam initial s-o dau acestei postari, intirziate cu vreo luna.

 

Asa, aveam inca din august acele lentile inspirationale, ramase pe acolo din versiunea veche a dubletului compus din 2.209.38.007.0 si 2.209.38.008.0, iar in septembrie ma interesam de posibilitatea debordarii lor la diametrul de 107.1mm. Ocazie cu care doamna care lucra la atelierul respectiv, mi-a mai dat o lentila crown a aceleiasi versiuni, lovita la margine, dar si debordata la 106mm (ceea ce e mai nasol). Mare bucurie pe mine, gindindu-ma ii pot scoate fisura, prin subtierea lentilei, inerenta proiectului meu.

 

Am lucrat-o in aceeasi zi (degrosare+un abraziv mediu), cu mult entuziasm, pentru a constata la final ca inca ramasese fundul fisurii, cu o directie si adincime incerte in masa sticlei. Motiv pentru care am decis ca n-o pot folosi pentru obiectivele Clark Du=100mm.

In urmatoarele zile duc si cele doua lentile pentru obiectivul Fraunhofer, la debordare, cu gindul sa le dau o toleranta prin care sa mi le scoata cit mai apropiate de perechea 1 de lentile Clark, pe care sigur le fac pentru mine, si ca sa nu mai trebuiasca sa le reduc diametrul si acelora (pe care le aveam acasa), eu neavind dispozitive bine puse la punct in sensul asta. Apoi, cind ma duc sa le iau, constat ca lentilei pozitive ii facuse o margine absolut jalnica, sub orice critica, valurita ca dracu, cum nu mai vazusem pina atunci facute de ei. Asa e cind nu trebuie sa treaca de control, cind is neoficiale. Totusi nu i-am reprosat nimic, ma uitam cam lung la lentila si atit. La fel si cea din flint, dar ceva mai bine. M-a surprins atitudinea acelei scroafe, cu care ma intelegam destul de bine. O fi crezut ca pentru mine merge si asa... ca m-oi "juca" si eu cu lentile, bagind avans mare, sa le termine dracu repede. In general, aia pe acolo se feresc de ciubucuri, dar ii luasem o cocolata buna, ca pentru mine, nu vreuna de 2..3 lei, ci de 7. Apoi aflindu-ma in birou la mine, chiar nu puteam intelege ce fel de plamada interioara o putea avea un astfel de om... care, prin atitudinea sa, isi batea joc de munca totusi prestata, de meseria pe care o facuse zeci de ani, de materiale si de mine in ultima instanta, de tot isi batea joc! In loc sa fi spus dracu daca i se pareau prea complicate si nu avea chef sa le faca, masina raminindu-i reglata de la productia interna recenta. Inca o invatatura de minte: sa-ti faci, pe cit posibil, tot ceea ce poti cu mina ta. M-am ofticat rau la faza asta, dar ivirea acelei probleme insemna instant cautarea solutiilor de remediere, deci un nou proiect pentru mine, bazat pe un sector circular de slefuire a marginii. Netezirea obdulatiilor necesitind un contact pe suprafata mare. E important ca marginea lentilelor sa fie cilindrica, deoarece altfel, masuratorile la margine (pentru corectia prismicitatii) ar da inconsistente.

 

In privinta sectorului circular, pe care il scoteam din taierea in 4 a unei piese gen bucsa, ma gindeam ca o sa trebuiasca sa merg iar la nea Ion (strungarul) in concediu pe care aveam sa-l incep de la 1.10, dar totusi am zis sa incerc mai bine la astia, la scularie. Au lasat-o pe ultima zi, sansele pareau slabe, dar mi-au facut piesa. Si au facut-o buna.

Am inceput atunci, la sfirsit de septembrie, si etapa 3 a proiectarii, facind doua reprize in doua seri, dar n-am mai avut timp sa termin acea prima versiune de dispozitiv. Insa incerc sa ma remobilizez, pentru a finaliza dispozitivul in SolidWork, dupa care sa mai fac si alte proiecte, bineinteles, de care nu duc lipsa.

 

In paralel, de aici din camaruta de puscarie, mai analizam in OSLOedu proiectul dubletului Fraunhofer si constat cu stupoare ca acromatizarea iesea mult mai proasta decit cea produsa de clasica pereche de sticle de la Schott, BK7/F2. Bine, Crown-ul nu se stie exact daca o fi rusesc sau nemtesc. Ponderea mai mare de stricaciune avind-o flint-ul, dupa cum era de asteptat in noua ipoteza, avind indice mai mare. Adica aberatia cromatica longitudinala era aproape dubla fata de cea minima, implicita sticlelor clasice ieftine, de pe linia Abbe, care compun un acromat. Faza la care am zis ca renunt dracu la flintul ala si nu mai fac nici un Fraunhofer. Aproape ca l-as fi aruncat pe geam, la cite sperante imi facusem, la cit admirasem discurile alea si-n august, cind le tineam pe canapeaua aia de la Sudului, fiind si cam bolnav atunci, incercind sa eludez puscaria. 

In acest timp insa, hotarisem sa aloc lentila din crown pentru designul Clark. Am subtiat-o si am facut-o biconvexa simetrica, la o raza foarte apropiata de cea necesara (gasisem o ceasca din fonta tocmai potrivita). Asta luindu-i locul celei fisurate, pe care cel mai probabil n-as mai folosi-o. Ideea e ca incerc pe cit posibil sa fac cite doua obiective, incepind cu prima serie.

 

Da... dar am mai scormonit totusi pe net, gasind un alt site care dadea indicii de refractie cu mai mult de 4 zecimale, cite erau prescrise pe primul site. Am reintrodus valorile, plus mici ajustari si brusc spectrul secundar (acea aberatie cromatica longitudinala) a revenit la valoare normala. Deci lucrurile aveau sa se mai lumineze, desi intr-un mod cam dubios. Urmeaza sa mai investighez limitele, caci indicii aia au niste tolerante in realitate, de +/-0.0005 pentru o sticla la parametri bunicei, destinata obiectivelor. 

 

 

Prin urmare, am reconsiderat decizia anularii proiectului Fraunhofer, dar nu mai aveam crown-ul! Totusi in aceleasi zile agitate, un muncitor din sectie mi-a donat o placa pe care o avea lasata de altul intr-un dulapior metalic cu lucrurile sale. Mi-a dat-o mie, nestiind sigur ce sticla e. Avea ceva marcaj imprastiat, despre care am aflat ca e un BK7 romanesc, echivalenta cu cel german fiind mai buna decit cea a sticlei rusesti K8. Nu se vedeau bule de aer in ea, ceea ce e un indiciu pentru o calitate decenta. Sper sa nu aiba inconsistente refractive, sub forma de rizuri si dungi. I-am facut paralelul si am pregatit-o de dus acasa in concediul de la 1, pentru a taia discul lentilei convergente Fraunhofer din ea.

 

De fapt, mai procurasem o pastila cilindrica la fi80 si grosime 25mm din N-SF2, pentru care concepusem un obiectiv super acromatic D75mm, F1500mm, doar ca n-aveam crowul. Din flint mi-ar iesi pentru doua bucati, un proiect pe un termen mai indepartat. Iar o lentila crown va fi aceea D106mm inca fisurata in apropierea marginii. O sa-mi mai trebuiasca inca una. Imagine n-am mai inclus cu acel flint N-SF2.

 

Ajuns acasa in perioada 1..18.10, in concediul de munca intensa, printre celelalte treburi, mi-am incropit din primele zile dispozitivul atit de necesar remedierii acelor margini valurite si refacere a tuturor diametrelor, intrucit componentele dubletelor le-am facut riguros egale. Deci tot raul facut de individa aia atit de superficiala era acum spre bine si progres.

 

Iata si marginea perechii principale pentru obiectivul Clark... de foarte buna calitate:

 

Am taiat desigur si discul din sticla romaneasca, rotunjindu-l apoi in operatia de finete la D106.95mm.

 

Pentru proiectul Clark mai aveam un al doilea disc din flint N-SF4 (primul procurat), prin Mai (cred), cu o fisura mai zdravana la margine. Era la diametrul lor de ebos, cam 109mm. Doar ca intr-o oarecare graba in Iulie, l-am inglobat intr-o masa de ipsos, cu niste fisii de sticla intr-o parte pentru a-l decupa excentric, insa canalul taieturii s-a cam deplasat, freza tubulara nu era inca rodata, si a iesit la un diametru mai mic decit voiam, cu 0.5mm. M-am ofticat foarte rau la faza asta, as fi vrut sa fie cel de baza, sa-l tin pentru mine. Sa fie la fi107mm, montabil in aceeasi celula. Mai exact, in felul asta, cind nu aveam materiale pentru doua Clark-uri identice, m-am gindit ca al doilea personal sa fie un Fraunhofer, potrivit contextului. Am rotunjit deci si discul acela, primul, N-SF4, la diametrul maxim obtenibil, D106.3mm in concediul din octombrie. Apoi l-am readus la Bucuresti (impreuna cu lentilele pentru Fraunhofer), sa-l degrosez. 

Revenit fiind pe 19.10, domnul din sectie care mi-a mai dat lentile din astea ramase, eventual cu mici probleme (si, in fapt, predestinate cosului de gunoi, daca n-as fi fost eu), mi-a mai facut o mare bucurie, procurindu-mi in timpul cit am lipsit o alta lentila din versiunea noua a dubletului pentru Trioptics. Adica N-SF4 sau echivalent. Inca de la inceput mi-a parut cam usoara... dar imi parea dintre seriile mai noi, adica ma gindeam ca o fi fost echivalentul chinezesc. Totusi am consultat apoi cataloagele, sa gasesc densitatea sticlelor si, contrar asteptarilor, sticla Schott era data ca fiind cea mai usoara, la 3.15g/cm^2. Ma gindeam inclusiv la varianta ca acel flint german sa fi fost etichetat eronat cu N, ci sa fi fost cu plumb. Refuzam efectiv sa cred ca or fi gresit astia sticla cind au dat-o pentru debitare si fabricarea lentilei. Mai ales ca erau lucrate individual, trecind prin multe miini, ale muncitorilor, dupa care la contol, mina corelata cu creierul facea automat comparatia cu celelelte din lotul de vreo 10 buc.

In fine, era finalizata, debordata la D106mm si tratata antireflex; am degrosat-o si am dus-o acasa in seara de 22, cind am plecat din nou la Craiova pentru 3 zile. Acolo le-am mai slefuit cu abraziv fin (#400), ambele flinturi Clark. Le si cintarisem in forma in care le adusesem. 

 

Pe urma, revenit la Bucare, am calculat exact volumele, manual cit si in SolidWork. A rezultat o densitate 3.23 pentru N-SF4 si 2,67 pentru cealalta, care ar fi fost un al 3-lea flint, aceea mai incolora. Dar oricit de greu mi-ar fi sa cred, argumentele tehnice nu pot fi combatute. Au gresit sticla! Cred ca pina la urma or fi realizat si ei, incit n-au trimis-o beneficiarului, ci a ajuns la mine. Asa e... cu ups and downs. Lentila am dus-o intr-o faza suficient de avansata incit s-o si polisez partial pentru a-i vedea efectiv refractia.

Zilele trecute, mi-a mai dat unul pe acolo o prisma mare, veche, ciupita, din K108 (identic cu K8), dar am gasit-o in documentatie ca are un cod calitativ slab pentru sticla. Apucasem s-o dau la debitare, sa scot doua placi din ea cu grosime de ~14mm. Asta e, daca ma lacomesc la ciurucuri. Poate oi lasa-o la rindul meu, in birou, ca mostenire pentru altii.

O sa mai intreb de o pereche din versiunea veche, mi-ar trebui tare mult pentru un al doilea Fraunhofer, sa am dracu cite doua la fel, daca tot ma apuc de lucru la ele.

Incerc sa fiu cit mai activ, sa imi mai fac citeceva, fiindca e cumplit de greu sa traiesc pe aici ca o leguma, departe de activitatile mele, incapabil sa-mi gasesc gagici, fiindca ma ocolesc jigodiile astea. Tolomacii astia macar sa se duca dracu cu restrictiile la cei care se destrabaleaza si fac sex, deoarece aia sint cei care raspindesc bolile.

 

Da... a trecut de 2... si tre' sa ma scol de dimineata! Chiar nu mai am timp sa recitesc acum si sa fac eventuale mici ajustari.