Imi venea sa sar pe Geam!

Da... unde ramasesem? Aproape ca am uitat si eu...

Cind ma chinuiam la sfirsitul lunii trecute sa-mi gasesc o noua gazda, sa nu mai trebuiasca sa-i platesc acelui magar feudal inca o luna. Deci am continuat cautarile dupa pierderea acelei super-oferte, la 700 lei, pe Postavarului, ca s-a razgindit omul de cacat. Urmatoarea saptamina (sau ceva de genul asta), am mai fost sa vad doua garsoniere, cam in aceleasi zile de final de august, poate chiar inceput de septemvrie: un fel de cotet de 12 mp, la etajul 3 (mansarda unei cladiri vechi) pe Pache Protopopescu. Doar ca era mult prea rudimentara, n-avea tv, parca nici masina de spalat. Tot la 700. Chiar proprietarul, desi mi-a aratat garsoniera, parca ma indemna sa ma car mai repede si sa-mi vad de treaba, sa mai vizionez si altceva. Mai aveam una notata, din zona, la Hala Traian (unde am inteles ca e tiganime), doar ca parazitii astia de la agentiile imobiliare sint ascunsi pe net si sub etichete de proprietari. Adica am renuntat. A doua despre care ziceam era pe strada Biserica nu stiu cum (Alexe, parca) in zona Tinetetului. Destul de aproape de metrou tineretului, pina-n 10 minute. Proprietara era o doamna... mai educata asa, a fost amabila pe parcursul comunicarii noastre, inclusiv cind am vizitat garsoniera. Am inteles ca lucra la tribunal. Locuinta oferita era tot intr-o casa veche, cam de la 1949, doar ca era situata la subsol, intr-o atmosfera intunecoasa si cu un miros umed, de posibila igrasie. Tot 700 lei cerea chiria. I-am multumit pentru amabilitate, dar am plecat totusi, avind in vedere problemele astea destul de importante, de fond. In aceeasi zi, de fapt, fiind intrat in septemvrie, presiunea mutarii era tot mai mare... Cind am mai gasit ceva la casa, chiar mai departe de Piata Sudului (unde stateam atunci), adica la Aparatorii Patriei, dar casa era chiar foarte aprope de metrou, la ~3 minute. Am vorbit telefonic cu proprietara (care avea unele accente de cocleala), in dimineata acelei zile lucratoare, imediat ce vazusem anuntul, pe la 9 si ceva. Anuntul era valabil, i-am spus situatia mea (ca-s la serviciu) si am intrebat-o daca as putea veni imediat dupa ce termin, adica pe la 16:15. Am intrebat-o si daca locuieste acolo, incit sa n-o mai sun in avans, ci doar cind ajung la adresa, sa-mi deschida. Deci am stabilit-o ca pe o a doua vizionare in aceeasi dupa-masa. Am vazut-o mai intii pe aia la Tineretului, iar cind ajung la asta, imi spune ca a inchiriat-o!! Fierbeam in interior. Inca o data, asa-s oamenii fara caracter, oameni de cacat. I-am si spus in telefon, pe un ton decent, dupa care i-am inchis.

In urma acestor faze chiar eram descurajat total, gindindu-ma ca n-o sa mai reusesc nimic in timp util, si ca o sa mai trebuiasca sa stau la boul ala, la Sudului. Totusi, in urmatoarea zi m-am remotivat in cautarile astea, care-s si nasoale din perspectiva in care te adresezi mereu unor straini, despre care nu stii nimic. Am continuat sa caut de astea cit mai ieftine si prin sectorul 3, sa pot merge pe jos la fabrica. Concomitent, am acceptat ideea ca va trebui sa apelez inclusiv la agentii imobiliari. Aveam citeva numere ale agentilor, iar primul pe care l-am contactat mi-a returnat o oferta la doar 600 lei, et. 2, undeva la intersectia dintre Rebreanu si 1 dec, spre Auchan Titan. Nu mi-a zis din prima pe care parte, iar eu am intrat imediat pe harta virtuala, pe street view, sa vad mai exact unde ar putea fi, a fost in stinga, unde ma temeam sa nu fie (dupa acea biserica din intersectie), vazind niste blocuri absolut jalnice, foarte darapanate de 4 etaje. Cred ca agentul era ruda cu proprietarul, posibil sa nu-mi fi cerut comision. In aceeasi zi sau in seara zilei precedente, ma rog, am gasit un alt anunt, la 700, tot in zona aia, ba chiar mi s-a dat aceeasi referinta, ca ar fi vizavi de o scoala gimnaziala, urmind sa le vizitez pe ambele la interval de vreo jumatate de ora. In jurul orei 12, cind am mers pe teren, imi venea sa renunt dracu la ambele. Mergind mai repede de ora prestabilita cu agentul, am telefonat proprietarului gasit de mine ca fiind direct. Raspunde o femeie acum, eu stiind si blocul cu scara, urmind sa ma intimpine, sa o vad totusi, garsoniera....

 

Dupa discutiile mele cu un semi-retardat care-si facea veacul pe acolo, pe scari (bagator in seama), telefonez si apoi coboara o tiganca... deci proprietarii erau tigani. Incerc sa nu etichetez oamenii apriori, doar consemnez. In fapt, a fost rezonabila, amabila si asta, fara besini la creieri si suparari ca nu sar sa inchiriez. Nici amenajarea nu era gata. N-aveau gaze de fel, ci aragaz electric, ceea ce nu-mi convenea. Inclusiv apa era incalzita electric. De precizat totusi contrastul intre fatada deplorabila a acestui bloc (majoritar de romani) si casa scarilor, care, culmea, era curata si nici nu putea. Doar la ultimul etaj, unde avea asta cumparata garsoniera, era ceva pamint pe jos in hol, in loc de ciment/mozaic... in rest, mirosul era ok.

Urmatorul bloc, unde stabilisem cu agentul, nu era chiar la bulevard, ci mai in spate, in linie cu astea. Era o imitatie a celui roz, reabilitat, la rindul lui fiind "reabilitat termic". De la distanta parea ok, insa cind ma apropii, remarc faptul ca pe scarile de la intrare stateau numai copii de tigani. Era un bloc de tigani, iar atmosfera din holul scarilor a fost cea mai sinistra si gretoasa din cite am trait pina-n prezent. Au urmat cele mai lungi trepte spre un amarit de etaj 2! O zona semi-intunecoasa, cu o putoare infernala, cu carucioare pe scari, cu usi deschise catre apartamentele respective... niste veritabile ferestre catre un infern traumatizant psihic, unde se mai observau si fapturi cu puradei. Groaznic a fost, mai rau parca decit documentarele tv pe care le vazusem despre Ferentari. O doamna m-a condus acolo, romanca, mama proprietarului. A fost si asta amabila si rezonabila... cu o exceptie. In pozele anuntului figura un tv, care acum lipsea... am intrebat-o daca are tv, si mi-a zis ca l-a stricat fostul chirias. A mai zis ca statuse pe acolo si o fata care lucra la Mega, si care adesea se intorcea noaptea... in ideea ca daca n-ai nimic cu ei, nici respectivii n-au nimic cu tine. Sigur, putoarea raminea. N-aveam ce cauta acolo, dar am intrat din respect pentru intelegere si pentru ca venisera oamenii sa ma primeasca.

 

Nasol, o luam de la 0. Ma bucuram ca inca nu ma contactase boul ala de la sudului, pentru plata celei de a doua luni. Am intrat in colaborare cu un alt agent, care s-a dovedit atit de mirsav si gargaragiu, ceva de groaza. Eu tocmai pentru presupusul sau profesionalism l-am contactat, pentru niste intelegeri mai stabile, nu sa incerce sa-mi arate ca albul e negru, iar a doua zi sa-si nege promisiunea din ziua precedenta. Incerca sa-mi livreze o garsoniera pe Postavarului (la capatul indepartat, intersectia cu 1 dec) la 850 lei, pe butelie! Ca proprietarul e avocat, e om calumea, justificari de astea. In fine, prima mea optiune din ceea ce avea el era o garsoniera la et 1, din 4, la Piata Alba Iulia, promitindu-mi ca o s-o scoata la 800 lei (de la 850) si va aduce si un tv acolo. Era simbata, iar proprietara, o doamna din orasul Alba Iulia, urma sa vina dumineca noaptea, vizionarea fiind pentru luni. Dumineca m-a sunat sa ma invirta iar, ca mai vor doi acolo (o fata, astea fiind vazute probabil ca fiind mai decente, mai cumpatate, ordonate), asa ca sa-i creasca iar pretul. Eu, prin ora la care ma programasem luni, nu intriziam inchirierea. Daca ar fi ramas neinchiriata dupa mine, atinci sa-i fi bagat pe aia pe fir, in cazul in care erau reali... desi nu cre ca erau, fiindca de luni am recunoscut anuntul bagat pe siteuri. Doar ca intre timp l-am gasit pe altul, proprietar direct, care se ocupa cu inchiriat garsoniere... unde am reusit in final sa inchiriez, si l-am flituit pe gargaragiul ala. 

Cel de la care am inchiriat avea dat un anunt pentru o alta, la 180 euro (zicea cam 860 lei), in acelasi bloc, un etaj mai sus, intr-o zona foarte favorabila pentru mine, sa pot renunta la metrou si la masti, sa nu-i mai vad si aud zilnic pe boii aia de jandarmi si militie in subteran, cum stau sa-i pindeasca pe calatori, tratindu-i ca pe animale si iscind probleme din nimic. Cu asta am incercat o negociere la prima convorbire telefonica, sa-mi lase la 800 lei, ca na, eu as fi cu buget mai redus, din postura mea de salariat IOR. Dar raspunsul a fost ca nu, nu merge. Insa dupa un minut, doua, ma resuna sa-mi spuna ca ar avea una cu ceva probleme, la 800 lei. Scurgeri de la vecinul de deasupra si scorojirea inerenta a peretilor la baie. A omis sa-mi spuna ca si la bucatarie, unde nu avea nici un fel de mobilier, de amenajare. In fine, incerc sa mai comprim, fiindca m-am intins cam mult. A doua zi cind ajung s-o vad, constat ca si dulapul era darapanat, plus lipsa mobilierului la bucatarie. Ii zic ca as avea nevoie de niste rafturi, ca nu vreau sa repet greselile de la sudului si-i propun suma maxima pe care as plati-o, de 750 lei. A acceptat-o, iar la final mi-a cerut un avans de 200 lei pentru a se apuca sa puna provizoriu acele rafturi. Cumva pentru mine, ca altfel n-ar mai inchiria-o pina n-ar baga-o mai intii in renovare, doar ca renovarea era conditionata de darea in judecata a proprietarului de sus, si a se asigura ca problema de acolo ar fi stopata. I-am dat banii fara sa-i vad buletinul macar, desi ma gindeam ca ar trebui sa-l vad. N-am vrut sa mar prea suspicios, sa se razgindeasca cumva, chiar estimam ca e ultima sansa. Ma contctase si ala de la sudului, pentru a veni sa "colecteze plata pentru a doua luna". Individ pe care am reusit sa-l amin pina pe 10, ca atunci luam salariul. Pe urma o serie de lucruri nu se legau deloc in privinta acestui proprierar de la care am inchiriat... si ma apucase o mica isterie, ca-i dadusem acei 200 lei vreunui sarlatan. Totusi bine ca m-am inselat si am reusit sa ma mut. Apoi, in primele zile, am mai constatat niste probleme, in principal cu baltirea apei in fata chiuvetei la baie (podea fiind defectuoasa, cu groapa la mijloc, nu in dreptul scurgerii). In rest, baia e conceputa cu cap (la spatiul ei mic), nu cu curul (ca la sudului), nu cu doua robinete, ci cu unul singur, implicit o chiuveta lejera, perfect utilizabila, nu sa ma chinui din rasputeri intr-un coltisor, sa ma barbieresc. Iar o a doua problema e usa proasta la intrare, crepetita jos (in contextul amplasarii camerei linga topoganul spre ghena de gunoi si in perspectiva venirii iernii). Am reevaluat in sinea mea si am ajuns la un pret corect de 650 lei pt. chiria lunara. Poate chiar spre 600, blocul fiind totusi modest, fara interfon si fara aerisire la baie, uneori intreaga mica camera devenind o mare buda, prin putoarea venita pe conducta de canalizare. Dar n-am riscat la atit, ci am ramas la 650, pentru ca si mie mi-e foarte greu sa ma tot mut, plus ca e deprimant. I-am comunicat telefonic si de data asta a acceptat pretul meu incepind cu urmatoarea luna, n-a mai tinut cu zgircenie la fiecare banut. M-am mirat un pic, dar m-am bucurat, m-am mai usurat... deoarece, apasarea acestor costuri mai mari ma afecteaza pe toate planurile. M-am activat in sensul de a-mi mai amenaja pe aici una, alta, incit sa pot trai cit de cit decent. Am mutat cuierul din spatele frigiderului, am pus si-n baie doua suruburi in pereti, sa pot agata prosopul... pe care nu-l puteam arunca oriunde pe podea. Am pus plasa la geamul de la bucatarie, pe unde voi aerisi, am mai intins o sirma in camera, in apropierea ferestrei, cu dublu rol, de intindere a rufelor, cit si de mentinere a perdelei. Mai trebuie sa fac ceva cu garnitura usii de la intrare si sa pun o draperie la baie (unde lipseste usa), eventual sa dau cu o amorsa pe zonele belite, sa fixez tencuiala. Mirosul e totusi in regula in majoritarea timpului, a nu se intelege ca persista putorile pe aici. 

Cam asa e cu amenajarile acestor garsoniere. In general sint foarte superficiale si incomplete. Cu totii (chiriasii) ar trebui sa fim mai exigenti. Pretentia de a avea o perdea (nu o galerie care sa ameninte ca-ti cade in cap), o plasa la geam, o noptiera etc sint detalii utile, nu reprezinta lux. Nu vreau lux, care ar insemna o calitate deosebita si preturi mari ale produselor, ci tot ceea ce trebuie pentru a trai decent, lucruri care sa-si indeplineasca rolul functional. Asta conteaza, pas cu pas. Iata si niste imagini de la preluarea spatiului. Confortul inginerului... cind imi venea sa sar pe geam.

 

Intre timp le-am mai invirtit/completat dupa necesitati. Si niste becuri economice mi-am luat.

 

Un alt lucru imbucurator la proprietarul asta care s-a dovedit mai implicat pina in prezent, a fost acela ca a inteles ca am  nevoie de internet si tv, a cooperat si au venit repede oamenii de la digi sa-mi traga conexiune.

Weekend-ul trecut mi-am adus ceva scule de acasa si un podet facut tot atunci, pe care sa pun tv-ul. Iar a trebuit sa trag tare si chinuitor de valiza care s-a ingreunat si lungit. Dupa care, seara, spre final, am avut un moment aiurea in metrou, in urma unui cumul de factori. Initial credeam ca e o roadere de stomac. Parca nu mai aveam nici aer cu masca pe mutra. Apoi am scos o banana sa maninc ceva, dar n-am put minca decit jumatate, fiindca ma apucase greata si aveam niste spasme la stomac. Noroc ca n-am vomitat pe acolo, iar cind am iesit din subteran mi-a trecut repede.

Iata si privelistea cu confortul besinilor, care au acaparat si inchis strada cindva publica:

      

         

Imi pare foarte bine ca pe moment am renuntat la calatoriile regulate cu metroul (pe doamna blonduta oricum o durea in cur de mine), lucru care nu se traduce doar prin banii dati pe abonamentul lunar, desi in perspectiva am metroul accesibil, la Titan (cam 9 minute de mers rapid). E minunat de asemenea ca am supermarketurile aproape, pe stradutele dintre blocuri, fac pina-n 10 minute la Auchan si Lidri. 3..4 minute pina la iesirea in bulevardul 1 dec si 5..6 in total pina la intrarea spre Auchan.

 

Da... e greu de tot pe aici, de cind am revenit. Nemernicii de la uzina m-au lamurit defavorabil si cu cererea mea de evolutie profesionala si implicare mai mare. Se gindesc doar la ceea ce au ei nevoie pe acolo, niciodata nu se gindesc la tine, la ce ai prefera si tu, cum te-ai simti mai bine, mai confortabil, mai implinit. E greu, fiind indepartat si de activitatile mele. 

 

Totusi, in mod surprinzator, simbata trecuta am reusit o captura buna la Marte, cam cea mai buna pe plan personal:

 

https://live.staticflickr.com/65535/50339218507_09cd30990b_o.jpg

 

Luna trecuta, cind am fost bolnav (dupa cum scriam detaliat la comentariile altei postari), in a 7-a zi (si ultima) de febra din nimic, asa cum stateam eu in scaun la birou si a inceput brusc febra sa-mi scada (prin resurse strict interne), deci suprapus pe momentul acela incepuse se ruleze la radio urmatoarea melodie (de la 1983), pe care n-o aveam, dar imi place. Atunci am inceput sa si transpir, iar temperatura sa-mi scada mai consistent. Dupa terminarea ei, am iesit un pic, mai voios, la terasa noastra (scara de incendiu)... intr-un cadru mai motivational. O sa tin minte momentul... si contextul.

 

https://www.youtube.com/watch?v=F1mqrCTFoz4