Apoi, in ideea acromatizarii complete F-C cu primul dublet, ar fi necesar un al doilea neutru, sau mai bine zis un sistem lenticular mai complex, care daca nu imbunatateste in raport cu marirea cromatismul rezidual al obiectivului rapid echivalent, macar sa nu-l agraveze! Ceea ce nu se intimpla, deoarece dubletul convergent clasic acromatizat ar avea plasate gresit focarele "d" respectiv "F-C", incit ar adinci decalajele dintre planele spectrului secundar, mai mult decit factorul de marire.
Coma si culoarea laterala pot fi diminuate, aduse in limite acceptabile, dar nu si cromatismul. Deci solutia ar fi ca cel de al doilea dublet sa fie divergent, tip Barlow, fiind aplicabile ambele variante de distribuire a acromatizarii, doar pe primul sau pe ambii dubleti. Nu sint sigur in privinta corectiei culorii laterale, daca ar fi capabil in cazul in care i se da rol si de corector pentru cromatismul longitudinal. In fine, optimizarile-s greoaie, n-am ajuns la o solutie. Se subintelege, planele focale sint plasate corect, in sensul compensarii, fata de discutia ilustrata schematic mai sus.
Sigur ca am dublat studiile astea cu teste practice, mi-am mai format o luneta si aici, cu insusi obiectivul corector primar.
Ajuns acasa saptamina trecuta, am implementat prima configuratie corectoare pe o lentila plan convexa diafragmata la 50mm si cu focala de 770mm, pe care o slefuisem in 2010. Sistemul supracorecta usor si inca mai avea marja de corectie, astfel incit sint tentat sa reslefuiesc partea convexa a lentilei simplet, pentru lungirea focalei la 1200mm.
Imaginea solara nu-i foarte relevanta, dar in a doua zi, am privit-o mai stabila si de aproape. Era destul de buna si pe un cimp utilizabil extins fata de set-upul cu un singur dublet.
Dubletul intra e unul mai belit, folosit in pretestarile astea, tavalit rau de cei de la fabrica. 68-ul e un pic descentrat din lipire. Mai am niste lentile ale aceluiasi 68 intoarse in sectie pentru remaniere (o repolisare in incercarea de remediere). Au ei multe dosite pe tot locul, cazute si-n dunga. Ar fi si de alea bune, trecute de control, in limita coeficientului tehnologic, adica nelivrate dar achitate de catre beneficiar. Doar ca nu se indura sa-ti dea, sa-ti faca o bucurie. Mai bine sa putrezeasca acolo. Cind primesti citeceva, iti creste inima, dar treptat vei descoperi ca, in mare parte, ti-au dat numai lucruri proaste, cu defecte, niste cacaturi. Inca nu stiu daca oi putea remedia acel 68 strimb dupa lipire, ale carui lentile sint mai bune la suprafata decit celelalte.
Cred ca ar merita sa-i fac o tubulatura definitiva, in scop demonstrativ sau experimental, cit si pentru a-mi aminti de perioada asta.
M-am zbatut sa procur acea placuta din alama, necesara proiectului pentru ghidajul lunetei simplet. Dar n-am reusit. N-au vrut cacatii sa-mi dea de nicaieri. Nici cei de la fabrica, desi au cacalau pe acolo. Astfel risc sa ajung sau sa ma afund in acea postura pe care o detest mult, aceea a ingroparii gindurilor si a dorintelor mele intr-un calculator, in neantul bitilor, al lucrurilor inexistente, iluzorii. Incerc sa vin cu o alta solutie constructiva pina la sfirsitul acestei luni. Doar ca ceea ce aveam in vedere e foarte greu de realizat practic. ma refer la paralelismul unor axe. O sa mai relaxez prinderea piulitei cuplei de translatie, sa nu fie chiar incastrata. Mai tre' sa comprim etapele proiectarii, cea computationala ar fi fost preferabila, insa la situatia data mai extrag unele date prin metode grafice, din schite la scara. Inca nu m-am obisnuit pe deplin cu setarile versiunii mai noi de Autocad, dar mai putin conteaza asta acum
Zilele trecute am primit un disc BK7 de 120mm diametru. De care nu reusisem sa gasesc la fabrica. Mi l-a donat cineva. As avea mai multe planuri de proiecte pentru el, initial referitoare la corectoarele astea subdiametrale. Dar proiectarea optica e destul de stufoasa si lenta. N-am timp acum sa ma mai ocup de categoria mentionata, din care pe viitor, daca ar fi sa gasesc ceva viabil, ar fi un corector cel mult triplet, divergent, 2x, la un diametru de cel mult 1/2 din cel al obiectivului simplet. Pina atunci insa, optiunea principala ar fi sa-i gasesc un disc pereche din flint... fiindca a venit timpul sa-mi mai slefuiesc un acromat clasic, de cea mai buna calitate!
Si in fine, o avancronica la extraordinara Rosiuta. Discurile figureaza la sfirsitul slefuirii fine, dar pentru a fi ajuns in situatia demararii slefuirii propriu-zise, a trebuit sa trec peste un mic munte. Mic, dar abrupt, incit sa-si faca simtita prezenta. Si suficient de mare incit sa nu-l poti sari.
Abia astept sa le polisez, sa vad exact ce pigment au comparativ cu alte mostre... care erau si mai spre rosu.
Mai gasisem o reteta de Barlow, dublet acromatic. Am revizuit-o azi si am croit-o pe acromate tip Clark la F/15. Am adaptat-o pentru marire de 2x. De data asta au dat rezultate optimizarile automate. Barlow-ul functioneaza extrem de bine, neasteptat de bine. Initial pus pe un acromat BK7/F2, parea ca nu altereaza chiar absolut delor imaginea data de obiectiv, care insa are ceva coma reziduala. Apoi pus si readaptat pe combinatia BK7/SF4 (obiectiv fara coma, inducea o urma de coma combinata cu astigmatism, dar absolut insignifiant. L-am trecut de la SF5 la SF4 (din care am). Tre' sa-mi fac un astfel de Barlow, ca pe acela Meade l-am bulit. Bine ca functioneaza reteta asta atit de bine, fiind doar dublet si nu din sticle "exotice"!
RăspundețiȘtergereDa, mi-am rafinat si mai mult Barlow-ul 2x. E de foarte buna calitate. Functioneaza si la luminozitati mai mari ale obiectivului, spre F/10. Iar intervalul maririi e destul de limitat. Sub 2x (dar nu prea o sa am nevoie niciodata)dezvolta usor coma, si undeva la 3x, coma dispare, dar se dezvolta un astigmatism considerabil. Inca ar fi acceptabil in zona paraxiala, verificarea am lasat-o pe un semiunghi de 0.5 grade. Diametru brut va fi la 36, urmind a-l castra la fi28mm (ideal centraj si dejordare pe masini, daca oi putea obtine serviciul asta), iar cel necesar ar fi aproape 26mm, pentru asigurarea cimpului de plina lumina mentionat. O sa-l mai invirt, sa-l pun si pe oglinzi de newtoniene... sa vad cum se comporta in rest, desi e cu dedicatie pentru utilizarea foto-planetara a lunetelor.
ȘtergereAm intrebat la uzina si de SF4, SF1, ceva flinturi din clasa asta sau echivalentul lor chinezesc... dar nuu, n-aveau ei asa ceva... o sticla care intra in reteta standard a dubletelor frontale de la obiectivele lunetelor pe care la produceau ori in timp ce aveau in lucru niste dublete anormal de mari pentru productia regulara, D135mm... din ce sticle oare? Pai, tocmai din BK7 si SF4! Prin acel raspuns, parca s-ar fi adresat unui ologofren.
RăspundețiȘtergereCerusem putin, doua mici placute pentru corctoare. Din echivalentul BK7 mi-au dat un pic, dar cerusem debitare la 10mm grosime, a taiat operatorul ala in scirba, oblic, la 8mm si un pic spre un colt al unei placi... de imi venea sa le arunc pe ambele la gunoi (cealalta fiind cam la 9 si un pic)! Ce fel de om poate fi ala?! In plus n-a putut "gresi", de parca imi dadea de la el de acasa!! Nici partizanul unor principii foarte solide si elevate nu parea a fi... incit sa evite o actiune distructiva, de genul asta... de tot cacatul. Vai si amar. Mai am o resursa la ProOptica, fabrica aflata in mutare si-n restringere a activitatii. Desfintasera biblioteca, incit ne-au chemat sa luam carti... fluturate pe la nas, apoi "inmormintate", restul raminind pentru maculatura. Ne-au dat noua, intreprinderii, un interferometru... dar astept totusi cu nerabdare sa aflu daca oi putea obtine (contracost, evident) ceva ciurucuri de sticla, dar sticla marcata totusi, sa nu ma chinui apoi in identificarea ei. Acum ar fi fost cazul sa fii "baiat dăstept", sa-ti insusesti lucruri mai importante (asa ca Stanescu cu fabrica de la Timisoara), ceea ce nu e cazul meu.
In privinta ghidajului pentru luneta simplet, am mers pe premise ale folosirii unor suruburi M8 (in cuplele elicoidale) si care sa preia doar forta axiala. Dar ar mai exista doua versiuni de ghidaj in cadrul aceleiasi schemei de principiu general. Cea adoptata initial e de finete maxima. A doua, intermediara, ar fi cu surubul plasat in locul acelei tije secundare, din partea inferioara (paralela cu axa principala orizontala), care sa preia ceva forta radiala din echilibrarea momentului torsional transmis prin furca de prindere a lunetei. Asta se exclude practic, nu mi-ar aduce avantaje categorice. In schimb, a 3-a, cea mai simpla ar fi cu surubul fix axial, aflat in pozitia axei orizontale principale. O s-o am si pe asta in vedere, fiindca prima e foarte greu de realizat, presupune si mult uzinaj. Totusi, nu sint sigur ca frecarea dintre flancurile filetelor (prin rugozitatile lor) nu va produce vibratii deranjante, care sa nu-mi permita actionarea mecanismului in mod continuu, pe durata capturii foto(video). Poate un surub zdravan, M16, ar merge. Am un astfel de prezon acasa, cred ca e chiar de 16, de vreo 300mm lungime, filetat la un capat. E din ceva otel aliat, mai slab oxidabil... sa incerc sa-l duc la nea Ion, sa vad daca mi l-ar putea face cum mi-l trebuie. Dar iarasi ajung la mina altora...
RăspundețiȘtergereAsa sint de flescait acum, de la caldura si de la mersul in conservele alea de tramvaie. Asta pe fondul starii mele de leguma. Ma mai si trage curentul in statii, la metrou... pe tot locul, incit ma doare un pic capul. Sint ofticat rau ca, cel mai probabil, n-o sa pot procura flintul D120mm, pentru corectia crown-ului de care dispun. In timp ce pe sub nas, mi se vintura mult pe acolo materialul in cauza. Asa-i tara asta si lumea de cacat, in general, nu stiu sigur in strainatati cum o fi sub aspectul asta. Tocmai mi-am mai intrat un mic val de putoare pe sub usa, de la tiganul ala care pute de mori. Ma mir ca nu moare in propria putoare amestecata cu tutun si arsuri culinare din camaruta lui. Specimenul e o arma biologica eficienta...!
^ Materialul in sine (sticla optica) nu-i ceva "militar", nu-i ceva secret inaccesibil maselor sau omului pe persoana fizica (mai ales care lucreaza acolo). Nu-i nici cu "circuite inchise"... cum imi zicea cineva mai din interior. Asta intr-un capitalism al secolului 21. Vai si amar.
ȘtergereDe pe acum, orice revedere a doamnei blondute poate fi si ultima. Am revazut-o in dimineata de joi. Tot joi, mi s-a belit iar cartela de metrou, cind incercam sa intru la ER. A tinut-o mult cacatu' de aparat de scanare de la poarta, apoi am incercat la alta, insa cu acelasi rezultat. In timpul asta, auzeam metroul venind. Presupuneam ca e al meu, cel de si :15. M-au tinut cacaturile de porti incit l-am pierdut! Situatia data mi-a facut niste nervi pe moment incit am mai tras un picior in balustrada aia din tabla de amuluiniu de la scarile de coborire spre peron. Iar contextul nu se limiteaza doar la atit, ci cu o zi inainte, ne-a tinut conserva de tramvai vreo 30 de secunde in plus, la statia mea finala, ER, fiind altul in statie. Mergeam montat sa prind metroul de si :10. Am mai alergat totusi, dar l-am pierdut la mustata, pentru ca ma tinuse conserva aiurea inauntrul ei. Deci miercuri, faza asta cu conserva si cu un metrou venit usor in avans, pe la si :09, dupa care joi, m-a intirziat cacatu' de cartela... cu pierderea metroului care era, de fapt, tot cel de si :10, usor intirziat (cu vreun minut). Nu mai alergasem spre gura de metrou, pentru ca il credeam pierdut si eram montat pentru cel de si :16. Asa, ca idee, doamna blonduta o fi ajuns joi la Unirei, cu ala pierdut de mine, la si :10.
RăspundețiȘtergereMulte faze de cacat... iar finalul sederii mele acolo, cu plimbari suplimentare pe care as vrea sa le fac, va fi umbrit de cacatul asta de cartela problematica. Desi chiar si de fazele astea imi va fi dor.
Au mai ramas 10, doar 10 in mod oficial! Incredibil!
RăspundețiȘtergereSi nu doar cartela de metrou e intre obstacole, ci si vremea de cacat... drumuri lungi pe ploaie puternica... m-a udat azi, inevitabil (si cu umbrela), cind ma intorceam... mai risc sa ma si imbolnavesc pe fondul covizilor. Dar ce m-oi faca daca m-o prinde la drumul de dimineata, sa stau pe acolo ud? Acum sa incerc sa le recuperez (hainele si adidasii) pentru miine).