Primele sticle procurate si aduse in prima "vacanta" au fost cele neutre si galbele, in doua exemplare, asa cum procedez si cu restul componentelor; nu neaparat ca coeficient tehnologic, ci pentru a avea una de rezerva pe o durata mai lunga. Am inceput cu filtrele neutre, noutatea pentru mine fiind grosimile mai mici la care trebuie slefuite pentru a incapea in carcasele standard. Adica cam la 3 mm grosime, desi le-am lasat cam la 3.4mm. Constatasem in rindul mostrelor fi20mm rebutate, subtiate si cu pene enorme ca aveau de fapt doua densitati usor diferite la fabrica, intre stocurile vechi de zeci de ani. Pare totusi ca am nimerit dintre cele majoritare, usor mai dense, asa cum aveam nevoie, ba chiar si mai dense mi-ar fi prins bine (pt. vizual), la capatul a doua reflexii ustate pe sticla.
Le-am cerut la 40x40x5mm, nu la 45mm latura, ca sa nu exagerez, desi imi apare astfel o usoara complicatie in debitarea lor circulara, la un prim diametru (brut) fi 36mm.
Iata imagini de la polisare, inceputa in prima tura si incheiata pentru prima suprafata in perioada de 1 Mai (aceea dedicata oamenilor muncii... dar anul asta n-am avut timp sa-i mai dedic sarbatorii altfel de postari... pentru care, de fapt, am epuizat subiectul).
A doua oara am adus si un al 3-lea sortiment de sticla, verde, asa-zis de banda ingusta. Desi e cam prost la filtrare (scapind mult albastru, fiind centrat mai spre albastru). O sa incerc sa-l las cit pot de gros (circa 3.7mm), pentru o filtrare mai buna. Ma gindeam sa-l folosesc strict fotografic pentru Soare, atit prin luneta acromatica cit si prin simplet, apoi convertire in grayscale la procesare. Urmeaza sa ma hotarasc mai exact cind le-oi finaliza, desi cred ca unul rosu dens ar fi fost mai bun.
Iar pentru completarea blocului am inclus si doua discuri BK7 (ca cele de la simpletele mici) pentru realizarea a doua ferestre optice la care ma gindeam de mai demult ca mi-ar fi necesare protectiei interiorului aparatului DSLR; sa nu mai fie expus prafului cind nu folosesc ADC-ul sau vreun altfel de sistem de amplificare.
Placa metalica serveste ca suport la degrosarea plan-paralela, urmind ca pentru finisare, discurile sa le blochez pe un substrat din sticla, mai precis si usor ajustabil in privinta planeitatii sale.
Le-am lasat adaos axial mai mare decit as fi vrut pentru stadiul asta, grosimea in prezent fiind cam 3.9mm. Ceea ce bine am facut!
Am terminat si prototipul unui nou simplet dintr-o sticla incerta. Care insa rezulta din masuratori ca ar avea un indice de rafractie mai mic decit BK7, undeva la 1.49. Operatia a constat in planeizarea unei suprafete mai puternic curbate. Seara zilei de simbata fiind inorata, inca nu m-am edificat asupra calitatilor sticlei si daca ma pot baza pe suprafata convexa originala ramasa, devenita acum frontala. Sper sa-mi fac cit mai repede bancul de probe pe care sa masor focarele B si R, sa-i stabilesc puterea dispersiva etc. Rapid, cu o ora inainte de a pleca, am apucat sa incropesc un test de autocolimatie pe o oglinda "plana" pe care o aveam demult in dulap, provenind de la ceva aparat mare de proiectie. O oglinda jalnic de valurita, dar care pe zone atit de inguste mai prind citeceva utilizabil. Lentila aparea in regula, fara defecte flagrante detectabile.
Filtrul foto rusesc de care dispuneam, C18, nu e galben pur, ci galben-verzui. Abia acum vedeam diferenta prin comparatie. L-am luat cu mine la Bucuresti, pentru a mai privi seara cind stau la masuta, a mai privi si la tv, la digi (cu multiple nuante de albastru). A face comparatii mai atente. Si constat cu stupoare ca acela bloca mult mai bine albastru decit noua mostra de galben procutata de la uzina, din care aveam si striclele de acasa. Ma ofticasem rau, eram cam bulversat, gindindu-ma ca nu le voi putea folosi. Si bine ca n-am avansat mai mult de atit in prelucrarea lor. Aveam si un grafic din care rezulta anomalia, dar ma gindeam ca scaparile or fi ceva specific nuantelor palide/deschise. M-am straduit totusi, sa vad daca le pot recupera. Am suprapus doua mostre, ajungind la grosimea de aprox. 4mm, iar filtrarea pe albastru s-a ameliorat considerabil, fiind sensibil mai buna decit la C18-le (tot rusesc) de care dispuneam, luat acum ca referinta. Ma intereseaza totusi alura graficului, daca s-ar fi deplasat doar cu totul spre dreapta, atunci nu-i in regula. Inca n-am reusit sa mai obtin o certificare grafica, nu stiu daca or mai avea fizicienii chef sa-l retesteze la grosimea majorata, dupa cum spuneam. Nu gasisem nici o fisa de documentare a sticlei, cu greu mi s-a spus ca e OS17 si ca e ruseasca... dar as fi putut cauta luni de zile in catalog , ca nu l-as fi gasit. Stiam totusi din experienta cu cel verde (din cerinte de serviciu) ca "C-ul" alfabetului lor e "S" pentru noi (iar 3-ul e Z, ceea ce o spun ca idee). Deci sticla era OC17... confirmata si acolo ca fiind cea mai proasta din categoria ei, recomandata pentru instrumente vizuale, nu a fi utilizabila fotografic. Incerc deci sa aflul la grosime mai mare daca se imbunatateste cu adevarat; caci nu pot estima ochiometric exact cum se comporta la zona superioara a graficului.
Ma gindeam ca cel galben (un galben bun) s-ar preta acromatelor corectate F-C. Iar un OG550 sau echivalent ar fi compromisul ideal fotografic pentru un simplet sau obiectiv tip Clark clasic mai mare, cu albastrul (F) supracorectat, adica avind o corectie a liniei 520nm si C (656nm rosu).
Apoi am mai gasit mostre la fi24mm din sticla asta veche, portocalie. Par a fi doua, poate chiar 3 nuante portocalii in resturile ramase. Una dintre acestea fiind, din aprecierea mea, ceva mai transparenta decit mostra fi20mm. Ceea ce cautam, de fapt, intrucit filtrarea unui echivalent OG570 ar fi cam prea drastica pentru simplet, imaginile raminind prea palide. Am si polisat partial pe acolo o mostra, dar inca are pori care ii pot influenta aparenta. La Luna, sigur il voi putea folosi, fiind incert pentru Jupiter. Am obtinut si o placuta din care pina la urma o sa-mi tai eu acasa, operatia fiind delicata. Are 10mm grosime si trebuie despicata pe cant. Nu-i lasata cu dire aspre circulare de la debitare, ci e slefuita mediu spre fin, la 35x100x10mm. Are o nuanta atit de frumoasa... e extraordinara! La fel ca Rosiuta. O mai tin in fata mea la masuta, pe o foaie alba. O mai iau si-n pat, cind ma intind, linga cap... fiind inspirationala! Mi-ar mai ramine si ca suvenir, ca o bijuterie, ceva similar alamei in rindul metalelor, despre care scriam ca imi ramasese de la luneta simplet D38mm.
Am observat cu atentie acele resturi... inca o alta nuanta sigur mai exista la un dop carotat, vizibil mai spre rosu. Deocamdata doar niste mostre...
Initial ma gindeam la un alt titlu pentru aceasta postare, "Dedublarea", care e doar aparenta, dar in momentul procesarii urmatoarei imagini mi-am schimbat optiunea.
In fine, ziua de ieri a demonstrat ca nu exista limitare pentru omul de afaceri, managerul, inginerul dar si opticianul din mine, care a fost dintotdeauna inclinat catre experiment. Nici atunci cind esti la Jilava si ai "gratii" dese si fixe la ferestrute. Ce mai e 1992 sau 2020? Astea n-au virsta. Pe verticala nu exista niciodata limitari cind faci lucrurile cu sufletul, evolutia depinzind de interesul si capacitatea interioara a fiecaruia.
Cind am venit aici, intrezaream mai multe obiective cu diverse grade de dependenta de terti factori si de plauzibilitate. Din multe s-au risipit treptat raminind putine. Dar au mai si aparut altele noi.
In studiile mele din anii trecuti ma gindeam la altfel de acromatizari pentru obiective simplete, avind nevoie de alte sisteme lenticulare (minim dublete) sub-aperturale, cu un raspuns cromatic diferit, o supra-acromatizare... ceea ce acum prinde contur. Dublete corectate in privinta aberatiei de sfericitate, dar aparent simplete la cromatism... avind insa focarele B si R inversate; focarul albastru fiind cel indepartat si cel rosu devenit cel apropiat. Sisteme de compensare!.... (caietul e doar pentru ciorne)
Ar fi minunat daca, in prima faza, mi-as putea realiza astfel luneta cea mare!
PS (13-05-20, orele 3:10): Iata ce inconsistenta semnificativa in privinta sticlelor galbene, de data asta. Nu pot sti exact de care am eu, sper sa fie din alea mai dense.
PS2: Iata si graficul pe care se bazeaza teoria mea in privinta cromatismului longitudinal indus de corector, care trebuie sa pastreze o orientare, nu neaparat o anumita marime. Segmentul F-C produs de obiectiv, care constituie obiectul de alimentare a corectorului (masurabil pe ordonata), e constant sau inerent aperturii, iar zona apelor cu adevarat miscatoare e pe masura apropierii de planul focal obiect al corectorului, situatie in care imaginea finala (pe abscisa) e aruncata spre infinit. De asta ziceam ca amplificarea data de corector va fi atit cit se cere pentru suprapunerea radiatiilor F si C, doar ca poate sa devina nepractica.
* rectific: e invers, futu-i rasa ei de treaba. Daca corectoru-i slab cromatic, pe masura cresterii amplificarii induse, mi le arunca si mai departe focarele reale pt. radiatiile F si C.
PS3: Totusi afirmatiile initiale in privinta corectiei cromatice sint corecte pe criteriul distantelor. Am mai facut niste schite pe grafic, ar fi 3 situatii, dar nu mai am timp pentru abordarea unghiulara. Tre' sa ma mai atipesc un pic. OSLO indica agravarea corectiei direct proportional cu amplificarea. Ceea ce pare sa se confirme oarecum prin experimente. Toate deductiile, in final, trebuie confirmate prin experimente. Apare si culoare laterala problematica, desi cred ca ar fi posibila de corectat cu un unic dublet, caruia probabil i-ar trebui sticle mai speciale. Cel mult un eventual menisc separat. Toate calculate scopului, nu asa, gasite si implementate (preferabil de tip Barlow 2x). Altfel, o schema mai stufoasa devine nerentabila.
==>”....”
RăspundețiȘtergereUnul dintre ele, mai mic, e foarte tolerant in privinta plasarii obiectului, al regimului sau de functionare ca reductor sau amplificator, permitind inversarea sa cu efecte minimale si benefice, in zona corecta, aceea a supra-corectiei sfericitatii.
Lungimea spectrala iniversata insirata de acesta e mai mica decit cea a unui simplet echivalent. Initial ma gindeam la abordarea unghiulara, dar nu unghiurile conteaza, ci distantele. Prin diafragmarea mai grastica a simpletului obiectiv de focala apropiata, dubletul inca arata un spectru mai redus, dar odata inglobat in sistem, pus sa lucreze pe o distanta mai mare de focalizare, acesta inca induce supracorectie cromatica generala (si-o impune pe a lui), plus o oarecare supra-corectie a aberatiei de sfericitate. Ceea ce e foarte incurajator! Voi aprofunda testele acasa, pe o lentila planconvexa, D75mm F~700mm. Daca la inceput as fi fost bucuros de acromatizarea unui simplet D30mm, F/30, poate ca ar merge chiar un D40mm, F/20. Mai mult prefer sa nu ma hazardez, ramine de testat si de valorificat la maximum capacitatea dubletului corector. Nu sint sigur in privinta eventualei culori laterale. Unele sisteme o corecteaza. Cind reuseam alinierea mai buna, nu observam nici o inconsistenta (sau decalaje cromatice) in cimpul mic al ocularului. Dar lunetele pe care le concep sint oricum destinate grosismentelor mari.
Mai am un dublet ceva mai mare, corectat bine pentru infinit, iar inversat pentru amplificare mare, insa e mai sensibil in preajma dublului distantei focale, inducind o oarecare subcorectie. Evident ca are aceeasi inversare spectrala, dar mai pronuntata. Iar la dificultatile cu achizitia flintului mare, ar fi extraordinar sa pot acromatiza cu acest sistem un obiectiv simplet D160mm F2400mm si sa-l aduc la F/30 (ceva de genul asta, nu conteaza strict valorile), chiar daca luneta ar iesi la putin peste 3 metri lungime. Profilul planconvex pentru obiectiv ar fi optim, cu o raza de ~1200mm pe partea frontala si o asferizare de doar -0.6. Valoare care il arunca deja intr-o infima supracorectie. Va trebui ceva supracorectie, inca nu stiu exact cita. Altfel de profile ar creste mult asferizarea, ajungind la -3.3 pentru cel biconvex simetric (adica peste 6mm aberatia longitudinala in centrul de curbura al calibrului concav).
Da, azi am polisat mostra aceea fi24 din sticla portocalie. E, intr-adevar, mai deschisa la culoare decit celelalte, fi20. Dar cu putin. Cred ca se incadreaza in toleranta la nuanta data de fabricant, care in cazul Schott e +/-6nm pentru lungimea medie a frontului de blocare. Una dintre placile intregi (avind acelasi format ca cele verzi, ~100x100x15mm) avea eticheta originala, ca fiind “OC23-1”. Ciudat e ca n-o gasesc in catalog. O fi mai noua sau mai veche, scoasa din fabricatie, nu stiu exact.
RăspundețiȘtergereAm mai facut niste teste de acromatizare, cu un alt dublet, accidentat, dar care are un spectru puternic. Pare o optiune serioasa. Si cu o lentila didactica avind focala 230mm, diafragmata la 23mm pe post de obiectiv. Am facut proiectie a filamentului becului de la baie, cu vreo 4 m pina la peretele panou. Ceea ce sigur ca nu e in regula, obiectul ar fi trebuit plasat la “infinit”, fiindca distantele intre planele focale F si C nu trebuie sa varieze. Ideea mea e ca un corector cu spectru puternic poate corecta cromatismul obiectivului prin mariri mai reduse, in timp ce unul cu spectru slab necesita inducerea unei mariri accentuate, aceasta fiind variabila in modul experimental, dupa cum se cere.Ar trebui sa-mi imporovizez un stand optic, pentru a testa configuratia pe lumini indepartate. Chiar raminea un pic supracorectat cromatismul. Sint increzator ca o varianta de luneta cu obiectiv simplet D46mm, F/20, ar fi perfect acromatizabila si transformata intr-un F/40. Lungime ~1750mm.
Sau un obiectiv nativ D50mm, F/25 sa-l aduc la F/50 cu un dublet de tipul asta. Ce minunat ar fi!
ȘtergereIar daca teoria mea ar fi valabila, ar merge acromatizate si altele mai mari, dar duse la focale excesive, prin amplificari excesive. Ceea ce nu se preteaza fotografic.
Ieri cind m-am intors de la serviciu, am coborit cu o statie mai repede, sa intru la dedeman pentru a-mi lua o rola de banda izolatoare. Iar cacatii aia ar fi vrut sa-mi bage pe git masti, ca tre' sa cumpar de la caserie cind ies. Futu-va rasa-n gura de jeguri! In conditiile in care inca nici nu ajunsesem la data de 15. Am iesit dracu, m-am dus am mincat si am plecat din nou la piata sudului.
RăspundețiȘtergereBoii astia fara creieri din rindul autoritatilor ar trebui sa se gindeasca la a-i sanctiona pe meltenii cocliti adunati in grupuri prin misloacele de transport in comun si care organizeaza taifasuri, vorbind tare si precipitat, borhaind din ei mult aer si eventuali virusi. Vorbesc unii peste scaune, iti horcaie in cap, te includ in grupul lor, desi eu n-am contacti si nu vreau sa dufneasca bolovanii aia pe mine. Nu sa te sanctioneze prin simplul fapt ca existi, respiri incet si trebuie sa te deplasezi. Pe boii aia care se comporta in halul ala ar trebui sa-i vizeze masurile de protectie cica a noastra. Mai sint purtatorii de masca pe sub nas, de un penibil absolut.