In Necunoscut...

A fost o perioada intensa zilele astea pentru degetul meu paradit... dar bine ca n-a pleznit. Vineri am reluat mersul la serviciu, apoi, simbata, am mai mers acasa, intorcindu-ma in aceeasi zi.
Au devenit istorie multe fapte care au precedat ziua de 10.02, cind, acasa fiind, am avut o senzatie aiurea sa impachetez urmatorul set de oglinzi DK D170mm si sa ma avint in necunoscut... urmind sa vad cum si unde as mai putea rezolva metalizarea lor, fiindca o epoca de 11 ani se incheiase in toamana anului trecut. Mai aveam de fapt doua seturi, dintre cele pe care voiam sa le stiu rezolvate. Deasemenea, tot pe 10-02, mi-am croit niste cartoane groase cu care am captusit geanta, in ideea achizitiei si transportului altor placi de sticla de la CB... caci repede a trecut timpul din sept.. oct 2017, cind ma aventurasem sa cuceresc lumea, in cautarea sticlei de 19mm grosime, mult necesara uzinei mele. Am luat si am dus acasa inclusiv sticla aceea, ba chiar si niste placi din dural la urmatorul drum, necesare proiecelor mele. Toate astea, solutionate, au devenit istorie pozitiva... care n-ar fi fost insa posibila fara niste aruncari cu capul inainte. Ieri m-am simtit deci usurat in anumite privinte. Astfel incit mi-am permis ca azi sa-mi cumpar o feteasca regala (blonduta), iar actualmente, dupa consumarea a circa o treime de cana (~85ml) sint ametitit.

 

Nimereala zilei de plecare acasa, in privinta datei calendaristice, ca n-a fost vineri, ci simbata restringea mult variantele, dar s-a mai nimerit o a doua valoare din 3, perfect pliata in logica unui context din trecutul mai indepartat, adica niste numere cu o anumita semnificatie pentru mine. Chiar 3 din 3 ar fi fost practic imposibil.

Asa cum spuneam, m-am intors ieri, in aceeasi zi, in primul rind pe criteriul amenintarii de vreme nasoala (razboinica) si in racire pentru dumineca. Dar surpriza pe care parca o presimteam avea sa fie relatara aseara la stiri, si anume interzicerea deplasarii persoanelor fizice pe strada, noaptea, in intervalul 22..6, cu intrare in vigoare de urmatoarea zi, adica de azi. Ceea ce implicit ar fi insemnat oprirea mai timpurie a mijloacelor de transport in comun... adica m-ar fi lasat boii astia ca pe un ciine ranit intr-o imensa asezare urbana, sa fi mers pina dimineata ca sa ajung acasa, la gazda. Chiar si asa, trenul plecase de la Craiova cu intirziere de 30 min, faceam spume, gindindu-ma ca o sa pierd restul legaturilor de transport. A mai recuperat totusi 10 minute din acea intirziere.

Brusc s-au trezit cu totii niste mici dictatori. Dar de ce mai porcilor, nu luati masuri in primul rind pentru izolarea categoriei cu risc maxim la virusul asta? Nu va e rusine, nu va simtiti ridicoli sa inchideti o tara intreaga, sa dati totul peste cap... spunind apoi ca copiii, tinerii si segmentul cel mai activ din populatie sint asimptomatici sau fac forme usoare  ale bolii?! Distribuirea responsabilitatii tuturor e o forma de a nu si-o asuma nimeni, tipic comunist. Nu credeti, jegurilor, ca eu sau toti cei care ies pe starda o fac in mod asumat? Iar daca e sa se infecteze (de parca s-ar fi transformat voit in arme biologice), ei intre ei se infecteaza... si mai departe, care ce fel de batrini are acasa e din nou o asumare subinteleasa. Am obosit si mi-e scirba sa comentez mai mult. Am invatat doar ca viata asta "mizerabil de scurta" ar trebui valorificata pe cit posibil. Raspunderea e evident etajata pe nivele. Mi se pare inadmisibil ca virusul a iesit din China, apoi puhoaie de romani intrau in tara, fiind cica carantinati, dar numai asa, formal. I-au lasat sa se intoarca, fiindca asa e constitutional, dar constitutia asta, in starea de urgenta, se suspenda doar selectiv?! Acum, in ultima instanta, boii se apuca sa-i ingradeasca cu joarda pe cei care ies. Foarte sumbre vremuri mi se arata, pina la a ma lupta cu eventuali militieni care ar vrea sa ma opreasca din "vinturarile" mele in spatiul public (cum le-ar numi CTP-ul). Daca vor razboi, or sa aiba rezistenta.
Am auzit si eu cam tot ce se putea auzi si consider ca mi-am selectat date relevante, ma bazez pe statistica. Nu mi-e frica de virusul asta si nici n-o sa stau mereu cu teama ca o sa-l contactez, daca nu acum, stai ca se va mentine si vara, iar din toamna va reveni puternic in transmisivitate. In urma cu mai multi ani, intr-o toamna aparuse meningita, transmisa de tintari. De aia imi era frica. Si de altele, probabil, dar nu de asta, desi nu lucram cu certitudini, doar cu probabilitati.
Mi-am pastrat si pentru mine o oglinda DK, D170mm, din acea a doua serie, de 5. De rezerva, cum ar veni. Nealuminizata, in ideea folosirii ei intr-un viitor incert, daca si cind oi ajunge la casa mea, intr-o forma constructiva definitiva a telescopului DK. Acolo as vrea sa am o deschidere spre orizontul vestic, o priveliste a apusului solar.
Mereu si mereu ne afundam in necunoscut... daca am gasi barem drumul spre lumina!

The Fields of Defeat

Situatia care de departe imi testeaza cel mai mult limitele decind m-am mutat provizoriu aici, la Bucuresti, ba chiar ma face sa cedez nervos, este circulatia tramvaielor pe ruta folosita de mine. Tramvaie cu tot ceea ce tine de deplasarea lor, inclusiv vatmanii si, pe nivelul imediat superior al contexului, specimenele care, pentru a-si justifica joburiele si salariile de la stat,  au decis sa mute statiile de tramvai imediat dupa intersectiile semaforizate (o parte din ele, ma rog), ca sa mai opreasca tramvaiele inca o data, imediat dupa stop! Acum faza asta a generat un subiect propriu-zis.
N-o sa reiau tot, dar fiind presat de alti factori de stres si alte imprejurari de nivele superioare ale contextului, am alunecat spre eliminarea completa a marjelor de timp dintre segmentele drumului meu de dimineata, spre serviciu. Uneori mai compensez cit pot din viteza mea de mers intre segmente, dar conditia principala pe care mi-am stabilit-o e sa prind, la Unirei, metroul Republica de la ora 6:29.
Noaptea trecuta a fost dintre acelea mai rare, pe modelul fara "atipire" sau odihnire de circa o ora, o ora si 30min inainte de a pleca la fabrica. Mi-am si oprit tv-ul seara, apoi am adormit pe la 20:30, pina la 2:00. Dupa care mi-am vazut de treburi la laptop, pina pe la 5:10. Chiar nu-mi permit sa ma doara in fund de restul treburilor, doar sa merg la serviciu si-n rest destindere si dormire cit o fi. Iar atunci, cind elimini marjele, vor aparea inevitabil niste lanturi de elemente potrivnice care te fac sa-ti pierzi scopul momentului. Imediat ce am iesit pe poarta, am alergat o bucata din drumul spre bucla tramvaiului de la Gara Progresul, pentru ca din acel prim segment (pe care-l fac in 5 min la mers rapid) sa scot vreo doua minute si sa prind oarecum acoperitor tramvaiul de la 6:05. Numai ca boul care-l conducea a plecat la si 03 min... eu pierzindu-l la mustata. A tras altul, care a plecat pe la si :07, dar care a acumulat toate intirzierile posibile de pe lume, invitindu-se sa stea la semafoare si mergind exagerat de lent intre statii. Totusi, ajuns fiind la ER, am apreciat ca as mai avea o mica sansa de a prinde ultimul metrou de acolo, pe cel de la si :22, care sa-mi dea sansa legaturii cu celalalt spre Titan. Am alergat destul de tare, si pe scari... aproape ca pierdusem sincronizarea treptelor, sa ma fi dus ca busteanu...Ajung insa prea tirziu si-l pierd la limita si pe asta, ca mijloc public locomotor. Fierbeam de nervi si dezgust, apoi am tras un picior in tabla vagonului tocmai pus in miscare. Cu efectele care se vad mai jos...
Totusi n-am reactionat pur instinctiv, la furie, ci marturisesc ca uneori constientizez ca sint necesare refulari pe viitor, si sa ma comport ca atare cind e cazul. Si-n zona terminala a tramvaiului pe care-l scapasem am lovit, nu cu lateral-virful, ci cu talpa (cu calciiul). A doua oara, la metrou, n-am lovit"gresit" chiar de timpit, pentru ca undeva in spatele mintii m-am autocenzurat. Initial, la demararea metroului, vazusem in dreptul usii figura unei tipe pe care o stiam din vedere. Am evitat sa ma manifest sub ochii ei. M-am intors un pas, venise oricum rapid, din combinarea miscarilor, o alta zona de vagon si am lovit in felul asta pentru a nu risca sa lovesc cu talpa la nivelul geamurilor si sa le creez calatoriilor senzatia unui disconfort mai accentuat. Undeva in spatele mintii existau aspectele astea.
In final am intirziat doar 2..3 minute la poarta fabricii si inca vreo doua pina sus. Dar repet, nu asta e ideea, ci intelegerea sau pariul cu mine insumi de a ajunge cind imi stabilisem. Ar fi greu spre imposibil sa-i explic unui dobitoc coclit, ce inseamna lucrurile astea, cit de important ar fi fost pentru mine sa ajung; modelarea mea caracteriala si elementele care au contribuit la aceasta, felul in care le-am asimilat. Toate astea nu-s chiar atit de accesibile speciei standard. Detalii mai concrete de atit nu fac scopul acestui subiect. Poate alte trasaturi mi-or fi fost influentate si de modele ale unui curent cu factura mai noua, din anii mai recenti ori cind le-am constientizat la adevarata lor valoare.
Apoi iesit din subteran, cu o senzatie de disconfort si schiopatare care se instala in mobilitatea mea, favorizind o stare de meditatie in care imi dadeam seama ca nu pot compensa putoarea de nivele cutremuratoare a vreunor dejectii umanoide, alterate incomensurabil in maduva lor.
M-a apucat durerea la serviciu si-mi simteam piciorul tot mai umflat, desi dupa citeva zeci de secunde de la lovitura realizasem ca n-o sa fie deloc in regula. Si inca am experienta cu unghii cazute etc. Dar acolo, cit timp membrul era relativ fluid, senzatia a fost mai suportabila. Pina spre ora 12, cind m-am invoit sa plec acasa. La Unirei, tirisi, chinuit... am intrat la o farmacie sa intreb de un antiinflamator. Farmacista mi-a aratat ceva, apoi vazind eu preturile in departare (undeva la 50..80 lei), am remarcat ca-s scumpe si am intrebat-o daca ar fi ceva care sa nu depaseasca 11 lei. Din reactia ei, mi-am dat seama ca am jignit-o. Ajuns acasa, eliberat de pantof si ciorap, am vazut minunatia! M-am spalat usor cu apa calda si sapun, tamponind apoi cu vata si spirt.
Plaga a inceput sa se elibereze, sporindu-se o caldura locala, intepaturile resimtite si o stare generala febrila. Am incercat sa dorm, m-am zvirvolit vreo ora si n-am reusit. Teama mea e sa nu se infecteze, oricum voi sta carantinat pe termen nedefinit, pina mai scade si vor disparea intepaturile... altfel ma nenorocesc de tot. In felul asta, printr-o slabiciune de origine neasteptata sa ma pregatesc pentru Corona?! Acum, la ora incheierii postarii, e sensibil mai bine. Inca nu m-am hotarit daca sa sun la 112, pentru ambulanta, fiindca sint si eu platitor de contributii pentru sanatate, iar daca e sa am nevoie, acum as avea nevoie... macar aici, la domiciliu sa ma trateze cu ceva.

Da... am ajuns ca un ciine ranit, pierdut in nicaieri...
     

Ciorditorii cu staif

Iata de ce le urasc sincer pe gunoaiele astea care, desi nu produc plus-valoare, pe undeva reprezinta niste piloni ai societatii capitaliste... care se si ajuta intre ele si pentru care sint create legi mai favorabile. Ca asa e... "pulimea" e intotdeauna mustrata si pedepsita. Adica mi-am revizuit atitudinea initiala si am zis sa le returnez exact cit am extras fara drept moral. Nimic in plus. Altfel, ele sigur ar fi avut cistig de cauza, iar datoria s-ar fi intins in timp, cu ale penalitati aplicate mie... in momente mai neasteptate si in care n-as fi fost pregatit sa le returnez.

Dupa masa, in jurul orei 16:30 (pe 24.02), dupa de iesisem de la fabrica si facusem niste cumparaturi, am ajuns la sucursala BT de la Unirei, fiind obosit si nemincat, ma simteam rau. Mi-am cerut voie unuia dintre clientii care asteptau, sa intru in fata doar pentru a depune sesizarea mea. Urmind ca raspunsul sa-l aflu alta data. Am mers la o duduie blonda, cu care mai vorbisem cu vreo doua saptamini inainte, aflind atunci despre "pradarea" contului meu si perpetuarea greselii celor de la PayPal. Acum mi-a zis scurt ca ea s-a inchis (desi nu se vedea) si ca sa merg la alta care e deschisa. Am asteptat 10..15 minute (timp in care blonduta inca se frasonea pe acolo), iar casiera activa nu mai termina cu unul, incit m-au adus la limita rabdarii fizice si psihice. Am mai facut doi pasi si le-am zis ca le las acolo sesizarea si ca nu mai pot sa stau. Am redescris foarte succint problema, incheind prin mentiunea ca nu eu o generasem, dar am disponibilitatea de achita acel sold negativ exact la valoarea lui reala, atestata prin dovezi, si ca prin incercarea de depunere a acelei sisizari am facut tot ceea ce tinea de mine. Mai departe, felul in care trateaza ei situatia e la latitudinea lor.

Dupa alte citeva zile, merg din nou la acelasi sediu, fiind pregatit sa platesc chiar cit imi cerusera ei, cu 3 lei mai mult. La bancomat am mers, sa nu le mai vad mutrele si ifosele. La fel ca intotdeauna, am verificat soldul,  sa stiu ce platesc acolo. Culmea, aparea cu doi lei mai putin decit identificasem eu suma reala! Ma miram si ma gindeam: or fi citit astia reclamatia mea (?), desi doar le-o lasasem, nu era depusa oficial, neavind numar de registrare. S-or fi gindit sa faca o fapta buna si mi-au taiat de la ei si cei doi lei pentru extrasul de cont solicitat de mine la prima intrevedere cu duduia de la Unirei?! Am oprit 5 lei din chita pe care le-o alocasem, ramind doar citiva bani acoperitori aducerii contului la 0, in ideea inchiderii acestuia.
Urmatoarea zi, am mers la un sediu al lor de pe Giurgiului, aici mai aproape... sau la Titan?!.. sint un pic confuz, nu-mi amintesc exact unde. Parca la Titan, totusi. Sa solicit inchiderea. Moment in care aflu cu stupoare ca am 8 lei pe minus!! O intreb pe operatoare cum e posibil, ca ieri facusem achitarea si adusesem soldul la 0! Duduia raspunzindu-mi intr-o deplina nepasare si fara vreo intentie de a scormoni pentru elucidarea situatiei, ca nu stie si ca aceea descrisa de mine o fi  fost ieri, iar asta e acum! Bine atunci, asa va ramine. Iar BT-ul nici nu percepe taxe de administrare lunara a contului. Pentru ca banca niciodata nu iese in pierdere, intuiesc ca o fi vreo legatura neactualizata spontan intre originea banilor (care fusesera in valuta) si variatia cursului de schimb... desi eu ii aveam in lei odata cu intrarea lor in BT. Nu mai conteaza, eu cunsider situatia incheiata.
Au reusit boii in schimb sa ma faca sa nu mai pot folosi (inextremis si cu o infinita scirba) nici contul de PayPal, in care inca figureaza plata asta in asteptare catre cardul meu de BT + taxa de transfer rapid perceputa si de catre porcii respectivi. Deci, ar mai ciupi si magarii aia de pe mine tot cit ar putea, fara sa-si asume greselile.
Nu stiu daca oi reusi, dar incerc la serviciu sa obtin o exceptare... in sensul de a primi in continuare salariul tot in numerar, fara implicarea vreunei banci sau a cec-ului. Vreau sa limitez la maximum "colaborarea" cu entitatile astea parazite si ticaloase.

Deci astia-s cele mai abjecte, imunde sau josnice excremente, astia-s, bancherii, in raport cu statutul elevat pe care pretind ca l-ar avea! Niste scursuri.

LE (6-03-20, orele 17:50): Azi am mai facut o ultima incercare sa rezolv situatia, insa fara succes. Duduia cu care am vorbit o lalaia robotioc, evitind sa fie prea concisa asupra cauzei pentru care mai aveam de fapt -8 lei. Aceia cica reprezentau o penalitate pe care banca mi-a aplicat-o pentru ca nu am fost un cetatean responsabil care sa investigheze provenienta banilor. Mai scurt, m-au amendat pentru ca mi-am furat banii pe care i-am gasit in propriul buzunar. E ceva de mocirla mintii! Interesant faptul ca operatoarea da la Unirei fusese de acord cu mine in prima faza, ca n-aveam de unde sti ca banii respectivi nu mi se cuveneau, nu pretindea ca sint pasibil de penalitati de acest gen. Pentru ca eu in tot acest timp discutam pe lucruri concrete, obiective, nu pe impresii subiective. O alta problema dubioasa, ramasa nelamurita ar fi aceea ca penalitatea nu se regaseste in interogarea soldului, nici in mesajul trimis de porcii astia pe telefon. E la mintea gainii ca daca-l instiintezi pe cineva ca are datorie, i-o spui completa, cit are, nu ca stai, ca de fapt e fragmentata. Ceea ce inteleg eu e faptul ca dupa prima mea sesizare scrisa, au incercat sa ma ademeneasca sa platesc, incit au fost atit de "binevoitori" sa scada soldul restant, chiar peste asteptarile mele. Si abia atunci au inventat penalitatea asta abuziva, nejustificata. Mi-au dat cu o mina si mi-au luat cu doua!  M-as fi putut astepta de la altceva din partea acestor jeguri imputite?! Si ca raspuns complet apropo de penalitate in conditiile descrise: Sursele de venituri puteau fi multiple si variate, pe care nu sint obligat sa le cunosc. Se puteau acumula fonduri in timp, exceptind plata de la Paypal despre care stiam. Dar cel mai important, cred ca am libertatea de a fi superficial in anumite imprejurari, asa cum e asta, si sa dorm linistit, sa ma bazez pe competenta profesionistilor care opereaza aceste tranzactii in conturile oamenilor. 

(acum imi pare rau ca i-am dat inapoi)
LE2: MINCE-VA MOARTEA DE JEGURI IMPUTITE! Mai mult m-au incurcat cu contul Paypal...
Ma gindeam sa folosesc MoneyGram, pentru care nu-mi trebuie cont bancar sa primesc, dar trebuie o tranzactie facila, de pe net (sper sa fie posibila), ca altfel ii descurajez pe potentialii expeditori. Futu-va rasa-n gura de infectii proaste! Au ajuns sa ma judece, ca de ce imi scot banii din cont, ca eu trebuie mai intii de toate sa fiu contabilul, doar eu is platit pentru asa ceva, sa fac investigatii si a stau nemincat la cozile lor, sa cer detalii. Facind asertiuni implicite ca trebuia sa stiu ce si de unde provine; stabilesc ei, fara dreptul tau de contestatie, reaua credinta si intentia de furt din propriul buzunar!  Cind in tara asta sint atitia smenari, atitia netrebnici care s-au imbogatit producind nimic, pe spinarea altora, din artificii financiare si prin contracte cu statul. Ele ma determina sa ma bucur cind s-ar tavali in chinuri.  
* si nu in ultimul rind, daca tot voiau sa-mi aplice o penalitate, pe ce criterii au stabilit marimea ei? Pentru ca totusi e cam mica in raport cu suma "furata". Tind sa cred in continuare ca diferenta asta nejustificata are de a face cu evolutia cursului valutar, pe care ei isi permit s-o imbrace sub ce forma vor si sa i-o prezinte clientului. Mai intii, in mesajul de pe telefon, era 3 lei, apoi a mai crescut cu 2 lei. De ordinul citorva bani/euro. Diferenta sigur ca e mai mica decit cea dintre vinzare/cumparare de valuta, practicata de catre banci; pierdusem in prima faza vreo 40..50 lei, la intrarea banilor din valuta in lei.